Asa vorbeste Domnul -site penticostal





ASA VORBESTE DOMNUL

Pace voua !
GLASUL CREATORULUI

PLOAIA TARZIE

Despre mine

Guestbook

DUMNEZEU ESTE CU NOI

ASA VORBESTE DOMNUL

Videos

Links

AȘA VORBESTE DOMNUL;

         AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;

  


Administrator; Arancutean Eliza  

    


                 

 


                                                      


                                       

AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;



 Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii! Asa cum v-am iubit Eu, tot asa să vă iubiti si voi unii pe altii.


(Ioan capitolul 13/34)


Asa vorbeste Domnul ;


Aşa vorbeşte Domnul
 
Pe mantia nopţii, cea plină de mister,
 Oştiri de stele vin, pe cărari, şi pier,
Vorba lor dulce o ascult până târziu;
-"Aşa  vorbeşte Domnul, Domnul Cel Viu!


Pe câmpia cea mare, din patria ta,
Ţi-am pus două cărări, în faţa ta;
Alege cărarea, până nu e târziu!
 Aşa vorbeşte Domnul, Domnul Cel Viu!

 Când, în drumul tău spre casă, rătăceşti,
Candela, în Ieslea umilă, tu găseşti,
Te asteaptă Emanuel, nu e târziu;
 Aşa vorbeşte Domnul, Domnul Cel Viu !

Când eşti însetat şi nu mai ai putere,
Vino la apa ce e dulce şi rece!
Mai curge azi izvorul şi nu e târziu;
 Aşa vorbeşte Domnul, Domnul Cel Viu !


Buchet de mireasă ai, cu  flori din vesnicii,
Cu parfum   de iubire  din rozele vii,
''Iată, Eu vin în curând'' şi nu "mai târziu, "
 Aşa vorbeşte Domnul, Domnul Cel Viu! ''



  •   Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
  • Matei 11/28

  • Asa vorbeste Domnul ;


  • Apocalipsa 22:12-21 

      „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
  • Venirea Fiului Omului
  • .....................................
  • -Despre Ceasul acela nimeni nu ştie,

    Decât Tatăl ceresc şi sfânt din veşnicie !

    Priveşte şi la floarea albă de crin!

    Poporul meu, ia pildă de la smochin !



    Iubirea ca o floare se va ofili,

    Petalele firave se vor risipi,

    Din focul ce ardea cândva pe vatră,

    Va rămâne doar o inimă de piatră.


    Mă uit la Răsărit, Mă uit şi spre Apus,

    Iubirea frăţească demult a apus,

    Unde este iubirea, unde mai este?

    In ce locuri ascunse mai locuieşte?


    Tinerii vor privi perii albi cu dispreţ,

    Haina veche, părintească, nu are preţ,

    Flori de ascultare, în pustiu, nu mai cresc,

    În ceaţă L-au ascuns şi pe Tatăl ceresc.



    Ca fulgerul ce luminează cerul, sus,

    Şi e văzut în Răsărit şi Apus,

    Triumfător, Regele Isus va veni,

    Să judece pe toţi cei morţi, şi pe cei vii.


    Popor iubit, uită-te dincolo de nori!

    Şi vezi ce semne se arată în zori!

    Mai ieşi în prag şi uită-te în sus!

    Căci se apropie Regele Isus!


    Mireasă iubită a Regelui Isus,

    Aţinteşte-ţi privirea, spre cer, sus!

    Căci Mirele tău vine cu al Său alai,

    Împodobeşte-te cu flori albe de mai!


    Popor iubit, uită-te la cerul senin!

    Prin natură, îţi vorbeşte Tatăl divin,

    Pe Isus, azi, Il mai întâlneşti pe cale,

    El se mai îndură de munte şi vale.

    Asa vorbeste Domnul ;

  • Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!”

Luca 7/48


-Oare, cum pot păşi pe acest pământ sfânt,

Eu, care n-am păzit al Domnului Cuvânt?

N-am adus nicio jertfă de taur şi ţapi,

Cum să păşească paşii mei întinaţi?


O rază de pace umărul mi-a cuprins,

Şi , cu iubire, buzele mi le-a atins;

-''-Mai poate fi iertat omul cel păcătos!

Este mai puternic sângele lui Cristos!


-Nu te speria de paşii tăi întinaţi!

Prin sângele lui Isus, ei sunt curăţaţi,

Dacă ai colb pe corpul tău păcătos,

Spălat va fi el prin sângele lui Cristos!''

Asa vorbeste Domnul ;


Cântecul Duhului Sfânt


- Cetate iubită a păcii eterne,

Salut îţi aduc din câmpia cea verde,

Din ţara de dincolo de soare şi dor,

De unde izvorăşte al vieţii izvor.


Mesaj aduc de la veşnicele câmpii,

De la Tronul ceresc, unde sunt ape vii.

Mă uit spre tine, popor al lui Israel,

Şi îţi spun încă o dată -”Vino la El!”



Printre stele şi galaxii mă unduiesc,

Spre marea slavă a Tatălui ceresc.

Sunt cânt de privighetori ce şopteşte:

-Intoarce-te la Mine!Domnul vorbeşte!”


Eu sunt ploaia târzie de la Tatăl Sfânt,

In inima ta, eu sunt un susur blând,

Şi cântecul sfânt doar tu îl vei auzi

Şi Tatăl ceresc ce este în veşnicii.


Eu sunt o rază fierbinte de soare,

Topesc neaua şi a inimii răcoare,

Eu iti înlătur lacrima cea amară,

Vino la Domnul !Domnul Isus te cheamă!



     

Cantecul Porumbelului de Pace


Porumbelul Sfânt are pene de Pace,

Ca şi nuferii albi, cereşti, de pe ape,

Şi începe să cănte cu glas îngeresc;

-Aşa vorbeşte Domnul şi Tatăl ceresc !


Din cer îţi trimit albe flori de glicină,

Chiar Eu, Domnul, le-am încărcat cu lumină,

Eu am scris pe ale florilor petale;

-Lasă Lumina să lumineze în Vale !


Îţi trimit şi un strop de ploaie târzie,

Pentru pământ uscat şi frunza de vie,

Căci via ta nu are încă un rod mănos,

În curând vine Stăpânul, Isus Cristos !



Îţi trimit un boboc alb, de floare de crin,

Haină de înger şi sunet de nai divin,

Răspândeşte în jur parfum de iubire!

Cântă despre Cristos şi a lui venire !''

AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;    

  • Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile* Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine.
  • Ioan 10/14
  • Glasul Bunului Păstor

    În iarbă de smarald, parfum îmbietor,
     Adeseori, uit că eu am si un Păstor,
    Şi în drum, păsările îmi tot ciripesc,
    În valea adâncă,nici cerul nu-l zăresc.

    Mă simt liber, ca o pasăre în zbor,
     Paşii mei, în desişuri, rănile mă dor,
    Doar păsările îmi cântau în cor duios;
    -Te-ai îndepărtat de al tău Păstor  Cristos!



    Printre spini, singur, rănit, neajutorat,
    Nici cedrii cei mândri ajutor nu mi-au dat,
    Nici florile cu parfumul îmbătător;
    -Unde e al meu blând și iubitor Păstor?



    În Vale, este  o nouă dimineață,
    Se aude  glasul Celui ce  dă Viață,
    -Nu mai plânge miel micuț, trist și rătăcit!
    Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit !



    Mă uit, temător, plin de îngrijorare,
    Vazand un chip blând pe îngusta cărare,
    Aud   chemând glasul  Păstorului iubit ;
    ,, Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit !,,


    -Eu sunt Pastorul cel bun al lui Israel,
    Oaie rătăcită pe drum, vino la El !
    Vino la Isus, miel micuț și rătăcit!
    Bunătatea Domnului s-a reînnoit


   AȘA VORBEȘTE  DOMNUL; 






ISUS CEL INVIAT

Ioan 6/44

Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis;şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.


Flori albe răsar în zori de zi, în pustiu,

Privighetoarea cântă "Isus este viu!"

O trestie frântă se tot uită în sus;

"-Mă voi ridica, căci a înviat Isus!"



In zori, când florile sunt pline de rouă,

Păsările în cor cântă "Pace vouă!"

Isus a înviat, dar voi L-ați întâlnit?

Vântul duce întrebarea în infinit.



A înviat Isus, dar eu nu L-am întâlnit,

Păsările, în fața Lui, au amuțit,

A înviat Isus, dar eu nu L-am chemat,

Păsările, în zori de zi, L-au lăudat.



A înviat, eu n-am plâns de bucurie,

Florile de cireș părul Îi mângâie.

Nimeni nu Îl poate vedea pe Isus;

Decât acel ce are Pecetea de Sus.


Și privighetoarea începe să cânte,

Inima îmi traduce niște cuvinte;

-"Eu am înviat și ție chiar ți-am vorbit;

Dumnezeu lumea atât de mult a iubit!





Eu te-am văzut când eram în grădină,

Și te-am îmbiat cu raze de lumină,

Eu te-am invitat, pe mal, să vii la cină,

Te-am ajutat să scoți peștii la lumină.



Eu te-am salutat și ți-am spus ție "Pace!"

Ți-am scos și năvodul plin, din adânci ape,

Pe drum, când doi ați vorbit despre Mine,

Eu am venit, am împărțit cu voi o pâine.



Florile capătă speranță când plouă,

Din slava Tatălui, vă spun "Pace vouă!"

Cum Tatăl nostru M-a trimis pe pământ,

Vă trimit și Eu în lume cu un Cuvânt!"



-Isuse, Tu ești prietenul adevărat,

Azi, eu mă închin la Cel ce a înviat,

Isus, eu sunt un om mic din acest popor;

Azi, Te primesc pe Tine ca Mântuitor!



Pe boltă, razele încep să zâmbească,

Lumina începe noaptea s-o gonească,

Eu alerg după Lumină, pe drum, în sus;

Te văd Înainte, ești al meu Domn, Isus!



Iar îmbobocesc florile albe de crin,

Cântec de ciocârlie, lui Cristos divin,

Dar în inima mea, cântă și dorul meu;

-"Eu Te primesc ca Domn și al meu Dumnezeu!"


Pâinea vie

Ioan 6/51
51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta,

va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”


Paște  în pustiu o turmă de mioare,
Deși  nu e verdeață și nici  răcoare,
Dar paște mană albă căzută din cer;
-Doamne, ce mult ai iubit Tu pe Israel !



Oile bătrâne s-au stins în pustiu,
A venit o foame de Cuvântul cel viu,
Umblau flămânde în răsărit și apus;
-Tată, mai dă-ne mană cerească de sus !


Oile triste se uită plângând la cer,
Este vremea de Îndurare pentru Israel,
O Pâine cerească coboară în pustiu;
-Vorbeste-ne, Pâine, încă nu e târziu !



"-Sunt  Pâinea vieții  ce acum se frânge,
Cei ce Mă iubesc, la Golgota, vor plânge,
Privește Brațul Meu și vezi a Mea rană;
Trupul Meu e cu adevărat o hrană !"


Sunt Pâinea vie ce a coborât din cer,
Să vii la Domnul, popor al lui Israel !
Privește Palma Mea și vezi a Mea rană,
Trupul Meu e cu adevărat o hrană !


Privește stropul roșu ce se prelinge,
E glasul Iubirii, pentru tine plânge,
Sângele Meu este noutua băutură;
Să bei viață, fii o nouă făptură
!


Și Pâinea se frânge pe Înalta Cruce,
Hrănind oile ce spre râpă s-ar duce,
Cei ce mânăncă din Pâinea albă de sus;
Vor primi viață de la Regele Isus !



Ziua Domnului


"Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şisă ne veselim în ea!"Psalmul 118/24



La miezul nopții, o Poartă albă, pe cer,

Îngeri zboară peste întregul Israel,

Dinspre cer, se aude un cântec divin;

"Să ne bucurăm și să ne înveselim!"



Zboară îngeri, parcă-i a Lumii facere,

În negrul mormânt, e o mare tăcere,

Stol de porumbei, dar vorbește doar Unul;

"Asta e ziua ce a făcut-o Domnul!"



Cu aripa fâlfâind, între Cer și Pământ,

El cheamă Lumina, să iasă din mormânt,

Se zguduie pământ și suflet dușmănos;

E ziua Domnului, a Înviat Cristos!



"-Războinic viteaz, scoală, fii biruitor!

Tu ești Cristos, al Lumii Mântuitor,

Azi, se împlinește a Tatălui voință;

Suie-Te în carul Tău de biruință!


Te așteaptă omul cu inima zdrobită,

Mângâie Tu fața de dușmani lovită!

Leagă Tu rana care e încă vie;

Isus, pune untdelemn de bucurie!




Vino la văduvă, orfan înlăcrimat,

Arată-le că ești viu, că ai Înviat!

Arată-le că Iubirea Ta e vie;

Isus, pune untdelemn de bucurie!



Isus, calcă peste mormânt biruitor!

Pe frunte, Eu ți-am scris "Al Lumii Salvator "!

Vindecă Floarea de Pace ce e ruptă;

Te suie în carul Tău, cel alb de luptă!


Pământul ascultă acest cântec divin,

"Să ne bucurăm și să ne înveselim!"

Lumina iese ca o Rază de Soare;

Untdelemn, bucurie pentru popoare!



În pragul dimineții, mă mai uit spre cer,

Poarta este deschisă pentru Israel,

Dinspre pământ, se înalță un cânt duios;

E ziua Domnului, a Înviat Cristos !


AȘA VORBEȘTE  DOMNUL; 


"Rămâneți aici si vegheați împreună cu Mine"
Matei 26/38


      În Ghetsemani, pe aripă de timp

"Rămâneți aici si vegheați împreună cu Mine"
Matei 26/38



In Ghetsemani, așteaptă bătrânul  măslin,
Să sosească la rugă Fiul cel divin,
Flori albe cresc pe ramuri când se roagă El;
-"Rămâi și veghează cu Mine, Israel !"



Dar luna, azi, privește cu  ochi de gheață,
 Trandafirii roșii și spinii prind viață,
Pe aripă de timp, un glas ceresc vine;
-"Rămâi și veghează o oră cu Mine !"


Vântul tristeții  înfioară măslini,
Se aruncă la pământ Fiul cel  divin;
Raza de lună grădina cercetează;
-"Cei iubiți de  El de ce nu mai veghează ?"


E ora de luptă dintre Cer și Pământ,
Un mir alb aduce Porumbelul cel Sfânt,
Trupul de om  este slab și   neputincios;
-De ce nu am vegheat o oră cu Cristos ?



Mâna Lui stângă este întinsă spre om,
Ucenicii dorm duși lângă bătrânul pom,
Isus  își întinde  Mâna  Dreaptă  spre cer;
 Vede Cunună,  Palmă străpunsă pe  el!


Cerul plânge, pune lacrimă pe floare,
Fruntea lui Isus  boboci de rubin are,
Un glas ceresc, o rugă fierbinte  vine;
-"Rămâi, veghează împreună cu Mine !"



Ucenicii ca niște oi se risipesc,
Din boboci de rubin, rozele înfloresc,
Domnul stă în genunchi, vântul  e păcătos;
-"Grădina nu uită,Tu poți ierta, Cristos ?"



Luna, pe cer, privește cu  ochi de gheață,
În Ghetsemani, lupii răi, plini de viață,
Pe aripa de timp, o rugă rămâne;
-Rămâneți, vegheați  împreună cu Mine !




In Ghetsimani, așteaptă bătrânii măslini,
Să revină la noapte Fiul cel divin,
Flori albe ies din pământ când le cheamă El;
Vor zbura în sunet de trâmbiță la cer!



Așa vorbește Domnul;


Eu sunt Învierea și Viața!


Ioan 11/25
" Isus i-a spus: „Eu sunt
Învierea și Viața"



A trecut noaptea și tainica răcoare,
Soarele vine ca un mire din zare,
Oferind Miresei raze înflorite;
-Bucurati-vă, voi suflete mâhnite !


Lumina străbate ca fulger luminos,
Deschide Edenul cu Crucea lui Cristos,
Aud o voce caldă, duioasă nespus;
-Invierea și Viața sunt Eu, Isus!



Văd Pomul vieții, în mijloc de Grădină,
Este Isus Domnul, Mielul fără vină,
Vorbește și râul ce curge de la Pom;
-Isus te mântuiește, bucură-te, om !


Și copacii din Eden iarăși înfloresc,
Florile albe parfum suav răspândesc;
-Fiică a Sionului, privește în sus,
Bucurie mare, a înviat Isus !

In Eden, susură izvorul răcoros,
Este glas de îngeri ce cântă lui Cristos,
Zboară porumbelul pe Portalul de sus;
-Bucură-te suflet, a înviat Isus !


Iar o gloată vine din necazul mare,
Cântă despre Isus și de Îndurare,
E mulțimea cu haine albe, spălate,
Și în Sângele Mielului curățate.

Multimea cântă cu glas îngeresc,
Și poartă chipul lui Adam cel ceresc,
Iar o voce caldă le răspunde de sus;
-Invierea și Viața sunt Eu,Isus !


In Grădină, intră Mireasa lui Isus,
Cu raze înflorite și parfum de sus,
În haine albe și ramuri verzi de finic;
Cântă Aleluia doar Domnului veșnic !

Nu mai este noapte, nu mai e răcoare,
Isus este Soarele ce azi răsare,
Flori albe ies din pământ și privesc în sus;
-Invierea și Viața sunt Eu, Isus !



Așa vorbește Domnul;


Cel fara prihana inverzeste ca finicul si creste ca cedrul din Liban.

Psalmul 92/12



Doamne, adu-Ţi aminte de mine !

Luca 23/43
Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!”


Soarele își acoperă fața cu nori,
Vântul își ia aripă de răzbunător,
Cerul poartă haine negre și distinse,
Pe cruce, Isus, cu brațele întinse.

Lângă Isus, doi tâlhari de drumul mare,
Și tunetul groaznic strigă "Răzbunare !"
Unul din tâlhari aruncă veninul său,
Celălalt vede Raiul și pe Dumnezeu.



Și vântul poartă pe aripile sale,
Către Isus, o rugă de îndurare;
-Eu mă numesc Adam și sunt un păcătos;
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne Cristos !


Sunt tâlharul cel păcătos, necredincios,
Dar cred că ești nevinovat, Tu ești Cristos,
Să nu uiți de mine și nu mă părăsi !
Tu ca Domn și Rege, pe veci, vei stăpâni !"


Văd că plătești cu rubine trandafirii,
Intrarea mea în Grădina cu ape vii.
Sunt tâlharul păcătos, voi fi credincios,
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne Cristos !



e mine !

Luca 23/43
Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!”


Soarele își acoperă fața cu nori,
Vântul își ia aripă de răzbunător,
Cerul poartă haine negre și distinse,
Pe cruce, Isus, cu brațele întinse.

Lângă Isus, doi tâlhari de drumul mare,
Și tunetul groaznic strigă "Răzbunare !"
Unul din tâlhari aruncă veninul său,
Celălalt vede Raiul și pe Dumnezeu.



Și vântul poartă pe aripile sale,
Către Isus, o rugă de îndurare;
-Eu mă numesc Adam și sunt un păcătos;
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne Cristos !


Sunt tâlharul cel păcătos, necredincios,
Dar cred că ești nevinovat, Tu ești Cristos,
Să nu uiți de mine și nu mă părăsi !
Tu ca Domn și Rege, pe veci, vei stăpâni !"


Văd că plătești cu rubine trandafirii,
Intrarea mea în Grădina cu ape vii.
Sunt tâlharul păcătos, voi fi credincios,
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne Cristos !



-Da, Eu am brațele întinse pe cruce,
Dar și păcatele tale le voi duce,
Eu îți spun; chiar azi vei fi cu Mine în rai,
Vei auzi al îngerilor ceresc grai !


Deschid Grădina Eden cu a Mea cruce,
Adam, iarăși la flori albe te poți duce!
Nu te speria de pașii tăi păcătoși,
Spălați sunt ei prin sângele lui Cristos !

Adam vede un steag alb de Îndurare,
Iar pașii săi, spre munte, urcă agale,
Valea-i aplecată în fața lui Isus,
Cântă osanale toți îngerii de sus !


Adam vede cu ochii inimii sale,
Pomul vieții, simte a sa răcoare,
Și Il vede pe Omul răstignit, Isus,
Ca Rege, în fruntea oastei Sale, de sus!

Soarele își acoperă fața cu nori,
Vântul își ia aripă de răzbunător,
Isus îi dă la păcătos grațiere,
Și floarea cea albă de mângâiere!




Eu sunt Învierea și Viața!


Ioan 11/25
" Isus i-a spus: „Eu sunt
Învierea și Viața"



A trecut noaptea și tainica răcoare,
Soarele vine ca un mire din zare,
Oferind Miresei raze înflorite;
-Bucurati-vă, voi suflete mâhnite !


Lumina străbate ca fulger luminos,
Deschide Edenul cu Crucea lui Cristos,
Aud o voce caldă, duioasă nespus;
-Invierea și Viața sunt Eu, Isus!



Văd Pomul vieții, în mijloc de Grădină,
Este Isus Domnul, Mielul fără vină,
Vorbește și râul ce curge de la Pom;
-Isus te mântuiește, bucură-te, om !


Și copacii din Eden iarăși înfloresc,
Florile albe parfum suav răspândesc;
-Fiică a Sionului, privește în sus,
Bucurie mare, a înviat Isus !

In Eden, susură izvorul răcoros,
Este glas de îngeri ce cântă lui Cristos,
Zboară porumbelul pe Portalul de sus;
-Bucură-te suflet, a înviat Isus !


Iar o gloată vine din necazul mare,
Cântă despre Isus și de Îndurare,
E mulțimea cu haine albe, spălate,
Și în Sângele Mielului curățate.

Multimea cântă cu glas îngeresc,
Și poartă chipul lui Adam cel ceresc,
Iar o voce caldă le răspunde de sus;
-Invierea și Viața sunt Eu,Isus !


In Grădină, intră Mireasa lui Isus,
Cu raze înflorite și parfum de sus,
În haine albe și ramuri verzi de finic;
Cântă Aleluia doar Domnului veșnic !

Nu mai este noapte, nu mai e răcoare,
Isus este Soarele ce azi răsare,
Flori albe ies din pământ și privesc în sus;
-Invierea și Viața sunt Eu, Isus !



 


O dulce chemare



Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Matei 11/28


O dulce chemare răsună în Vale,
Un strigăt de Tată iubitor îmi pare;
-Veniti la Mine, flămânde mioare,
Nu v
ă îndepărtați de Păstorul Mare !


O dulce chemare răsună în Vale,
Sufletul simte că un Stăpân bun are;
-Veniti la Mine,voi,bolnave mioare,
P
ăstorul cel Bun balsam pentru  voi are!

O dulce chemare răsună în Vale,
Este vocea Domnului ceresc si mare:
-Veniti cu  Mine, mioare însetate,
Spre apa vieții, pe Calea de dreptate !

O dulce chemare răsună in Vale,
Este Vocea P
ăstorului Bun si Mare;
-Vino la Mine tu, cel trudit, păcătos,
Odihnă vei afla la pieptul  lui Cristos !

Azi,s e mai aude un fluier de Păstor,
Ast
ăzi, ne mai strigă Isus cel iubitor,
Se mai aude la ceasul dimineții;
-"Vreau să îți dau ap
ă din izvorul vieții!"

Pe   Calea  Crucii

Matei 10/38

38'' Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. ''



Al vântului trist sophar suspină din zori,
Soarele, întristat, se ascunde în nori;
-''Azi, nu se vor prinde în pământ puieţii,
Pe Calea Crucii, vine Domnul Vieţii! ''


Nori plumburii, de jale, peste Ierusalim,
Cruce de lemn duce singur Fiul divin;
-''Azi, se va deschide doar Floarea Durerii,
Pe Calea Crucii, e Domnul Îndurării! ''

Mulţi merg pe Calea Crucii, spre Calvar,
Şi mai mulţi se pierd pe câmpie şi hotar,
Spini şi scai găsesc, se caută bobocii;
-''Cine vine, oare, pentru Domnul Păcii?


Soldaţii râd de haina cea stacojie,
Împletesc coroana de spini, cu mândrie,
Azi, se va frânge Trestia Sfântă, de sus;
-''Ia-ţi şi tu crucea şi urmează-L pe Isus! ''

Fără Isus, Calea Crucii e în ceaţă,
Fără Isus, drumul nu duce la viaţă,
Inima aude apelul sfânt, duios;
''-Suflete, urmează-L, urmează-L pe Cristos! ''


Grijile de pe cruce apasă nespus,
Şi sunt prea departe de Pasul lui Isus,
Mă prăbuşesc de sute de ori pe cale,
Mă uit la Pasul Său, ce merge agale!

Mulţimea din alai aleargă spre Calvar,
Să vadă Mielul Alb murind pe Altar,
Mă uit în faţa mea, la Pasul lui Isus;
Sopharul  vesteşte că Soarele e sus!

Căci Vântul Indurării înlătură nori,
Iar Soarele puternic învie în zori,
Mâine, se vor prinde în pământ puieţii;
 Azi, cu Sânge i-a salvat   Domnul Vieţii!


AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;      


 Nici vânt, nici furtună să nu îndrăznească,
Să atingă ce Domnul vrea să păzească!
Valuri de pe mare, norilor de sus,
În această barcă, la cârmă, e Isus !





Potolirea furtunii

"Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit, şi s-a făcut linişte."
Luca 8/2 4


Aleargă pe cer turmele albe de nori,
Le mână vântul cu arcușul de viori,
Și -a făcut și aripi din valuri de mare;
Numai Tu, Doamne, esti făr-asemanare !



Marea își scutură pletele albastre,
Este puternică, se înaltă spre astre,
Vrea să răstoarne mica barcă de pescari;
Numai Tu, Doamne, esti al Lumii Mare Far !



Scoală-Te Isuse! Nu mai dormi !
Marea  flămândă pe toți ne va înghiţi,
-Vino! Preia Tu cârma   şi ne vei salva !
Spune o vorbă şi marea se va calma!


Deodată, se cutremură  cer și pământ,
O voce cerească ceartă aprigul vânt;
-”Tăcere să fie, pleacă de pe mare!
Întindeți aripile spre altă zare !



Nici vânt, nici furtună să nu îndrăznească,
Să atingă ce Domnul vrea să păzească!
Valuri de pe mare, norilor de sus,
În această barcă, la cârmă, e Isus !



Vântul, speriat, cu groază Ii răspunde ;
--Din Faţa Ta, Doamne, eu mă voi ascunde,
Sunt un străjer ce gonesc puternicii nori,
Când mă strigă Domnul, eu vin iute în zbor.


Aud flautul vântului  cântând duios;
"Ocoliți barca unde se află Cristos !
Nici vânt, nici furtună să nu îndrăznească,
Să atingă ce Domnul vrea să păzească!"

Du-te, credinţa ta te-a mântuit!



Marcu 10/52



-Fiul lui David să ai milă de mine,

Nimeni pe lume nu se indură de mine,
Isus,Isus, ochiul meu nu te zăreste,

Ştiu că pasul Tau spre mine se grăbeşte.




Fiul lui David, vino Tu în ajutor !
În întuneric, niciun glas mângâietor,
Și înlătură de pe ochi norul cel greu,
Să strălucească veșnic al meu Dumnezeu!




Îndrăznește, îndrăznește, o, Bartimeu !
Milă de părinte găsești la Dumnezeu,
Lacrima de durere o vede doar El,
Balsam de îndurare, pentru Israel !



Du-te, credinţa ta te-a mântuit!
Spune tuturor că Isus te-a izbăvit!
Strigă tuturor, in Răsărit şi Apus;
Există un Medic cu Numele Isus !


   AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;  

  


Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava


lui Dumnezeu?”


Ioan 11/40

Matei 24: 36-39 „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu



ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 



Ioan 15/15

“Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

Isus, Prietenul adevărat


O rază de pace umărul mi-a cuprins,

Şi , cu iubire, buzele mi le-a atins;

-''-Mai poate fi iertat omul cel păcătos!

Este mai puternic sângele lui Cristos!''


-Nu te speria de paşii tăi întinaţi!

Prin sângele lui Isus, ei sunt curăţaţi,

Dacă ai colb pe corpul tău păcătos,

Spălat va fi el prin sângele lui Cristos!



De vrei să găseşti tu,aici, alinare,

Nu te mai lua după turma cea mare!

Nu este nimeni prieten cu inima ta,

Căci fiecare caută doar slava sa!


Nu te uita la cel din înălţime!

Pare înţelept, dar nu seamănă cu Mine,

Nu te uita nici la cel din Vale !

Pare umil, dar dragostea Mea n-o are.


Nu căuta tu la templu alinare!

Cel cu perii albi, cinste nu mai are,

Nu te uita în jos, nu te uita în sus !

Singurul tău prieten rămâne Isus.


Eu, Domnul, sunt prietenul adevărat,

Te-am iubit, te iubesc şi nu te-am uitat,

Iubirea Mea pentru tine e veşnică,

Urmeaza-Mă, urmează-Mă , fără frică!




                      

                      

                                                                                                                 

                 Dumnezeu, da, Dumnezeu Domnul vorbeste si cheama pamantul, de la rasaritul soarelui pana la asfintitul lui.

Psalmul 50/1

                                                                                            

             
                  

                                   

                   

              


                                          

                                                   
                 AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;





 


Luca 12/32
 Nu te teme, turmă mică, pentru că* Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.


        AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;

Nu , mana Domnului nu este prea scurta  ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda,ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărtire între voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L împiedică sa v-asculte!"


Isaia 59/1,2



Noaptea  îmbrățișează  păduri și câmpii,
Clipesc  tăcute stelele din veșnicii,
Haina cu sclipiri nu le înveselește;
-Cerul, oare, de ce nu ne mai vorbește ?


Căci  noaptea e senină, cerul fără nori,
De ce nu se aud  cântările de dor?
Nici corul de îngeri, niciun cântec gingaș;
-Porumbel de Pace,tu nu vii pe imaș ?



Doar un sunet de plâns și amarnic suspin,
Răsună o harfă, ce e de neam divin;
-Cine cântă, în noapte, la harfă mereu ?
-Eu sunt al tău suflet strigând pe Dumnezeu !


Și gândurile mele capătă răspuns,
De la harfa din sufletul meu, cel ascuns;
-Ascultă ce zice cerul  cel amorțit !
Așa vorbește Domnul Sfânt din Infinit;


"Glasul Meu răsună pe munte  și câmpii,
Păcatul tău ridică zid spre veșnicii,
Eu strig către tine,din zori până în noapte,
Prin norul de păcate nu mai trec șoapte!


Cheamă vântul căintei din miazănoapte,
Să mature a păcatului  tău noapte !
Strigă-L pe Păstorul cu glas dulce,duios!
Atinge-te de poala hainei lui Cristos!


Cere-I lui Isus să spună  doar un Cuvânt!
Să trimită Porumbelul Duhului Sfânt,
Să spargă zidul păcatului  negru,greu,
Harfa ta plânge după glas de Dumnezeu !"



Raza dimineții  peste păduri, câmpii ! 
 Salută pe Tatăl  ceresc din veșnicii,
Aud pe câmpie un glas dulce, duios;
Si ma ating de poala hainei lui Cristos !


                            

                         AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;

                                     

Matei 24/12

Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.



    Mesaj divin

Noaptea minunată de primavară

Peste patria mea încet coboară,

Stelele sunt mici pietre strălucitoare,

Şi mantie, cerul fără de hotare.


2)În noapte, se aud harfe blânde din cer,

Şi acorduri de viori ce nicicând nu pier,

Un susur dulce şi subţirel de izvor,

Îmi şopteşte nişte vorbe ce parcă dor.


3)''--Suflet iubit, ce te uiţi la cerul senin!

Din depărtări îţi aduc un mesaj divin,

Ascultaţi-Mă stele strălucitoare!

Deschide -ţi inima, munte şi vale!


4)Mă uit la Răsărit, mă uit şi spre Apus,

Steaua iubirii tale demult a apus!

Unde este iubirea, unde mai este?

În ce colţuri ascunse mai străluceşte?


Ai avut o flacără în inima ta,

Ca un diamant în noapte ea strălucea

Mă uit la Răsărit, la cerul cel întins,

Steaua iubirii dintâi de ce s-a stins?


5)Popor iubit!Uită-te dincolo de nori!

Şi vezi ce semne se arată în zori!

Să ieşi mai des în prag şi uită-te în sus!

ci se apropie Regele Isus!




6)Mireasă iubită a Regelui Isus!

Aţinteşte-ţi mai des privirea, spre cer, sus!

Căci Mirele tău vine cu al Său alai,

Împodobeşte-te cu flori albe de mai!”



7)Mă uit din nou la cerul frumos, purpuriu

Şi fără iubire, mi s-a părut pustiu.

Şi suspinele mele ca un fum urcau,

Şi, în faţa Domnului Sfânt se închinau.



       
                               

                                

  AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;


Ieremia 6/16
Aşa vorbeşte Domnul:
‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre''


Spre Iesle, pe calea îngustă



Ieremia 6/16
Aşa vorbeşte Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi  care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre''



Dansează vioi  cununile de stele,
Melodia cerească o ştiu doar ele,
Dansează şi ai cerului fluturi de nea;
Şi corul de îngeri cântă ''Aleluia! ''


Pornesc cu magii să Il caut pe Isus,
Pe cămile, daruri multe, cu capul sus,
Şi în drum, palmierii mă înveselesc,
Printre flori cu parfum dulce, eu rătăcesc.

Steaua merge înaintea noastra, pe cer,
Dar paşii mei, în desişuri, în păduri, pier,
Doar păsările îmi cântau în cor duios;
-Te-ai îndepărtat de Calea către  Cristos!


E noapte, dar nu mai văd Steaua de pe cer,
Simt că am pierdut ceva, şi nu vreau să pier,
Şi aud, din nou, o cerească chemare;
-''Intoarce-te, vino la vechea Cărare!


-Baltazar, Baltazar, pe unde rătăceşti?
La steua de pe cer, tu nu mai priveşti? ''
-Am ameţit în Vale, de parfum şi flori,
Nu mai văd nici steaua luminoasă din zori!

--''Calea nu e aceasta, nu e în Vale,
Este în Iubirea ce veşnic nu moare,
Intoarce-te acum la îngusta Cărare!
Acolo te aşteaptă Păstorul cel Mare! ''


Mă  uit din nou la cununile de stele,
Au un drum ceresc, nu se rătăcesc ele,
Dansul lor sublim, din Răsărit spre Apus;
Este plecăciune în faţa lui Isus!

Pornesc din nou la drum, privind în sus,
La Iesle, mă aşteaptă încă Isus,
Şi dansez cu ai cerului fluturi de nea;
Cu îngerii cereşti cânt eu ''Aleluia! ''
Mi
-Prietene, tu mai  vezi steaua din Răsărit?
Şi stelele ce  dansează  în infinit?
Intoarce-te, deci, la îngusta Cărare!
La Mesia, ce te aşteaptă pe cale !

             


AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;         

           

'' Cine nu-si ia crucea lui si nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. ''

Matei 10 /38


                                                    


Pe Calea Crucii


Al vântului trist sophar suspină din zori,

Soarele, întristat, se ascunde în nori;

-''Azi, nu se vor prinde în pământ puieţii,

Pe Calea Crucii, vine Domnul Vieţii !''



Nori plumburii, de jale, peste Ierusalim,

Cruce de lemn duce singur Fiul divin;

-''Azi, se va deschide doar Floarea Durerii,

Pe Calea Crucii, e Domnul Îndurării !''


Multi merg pe Calea Crucii, spre Calvar,

Si mai multi se pierd pe câmpie si hotar,

Spini si scai găsesc, se caută bobocii;

-''Cine vine,oare, pentru Domnul Păcii?


Soldatii râd de haina cea stacojie,

Împletesc coroana de spini, cu mândrie,

Azi, se va frânge Trestia Sfântă, de sus;

-''Ia-ti si tu crucea si urmează-L pe Isus!''


Fără Isus, Calea Crucii e în cea,

Fără Isus, drumul nu duce la via,

Inima aude apelul sfânt, duios;

''-Suflete,urmează-L, urmeză-L pe Cristos !''




Grijile de pe cruce apasă nespus,

Si sunt prea departe de Pasul lui Isus,

Mă prăbusesc de sute de ori pe cale,

Mă uit la Pasul Său, ce merge agale !


Multimea din alai aleargă spre Calvar,

Să vadă Mielul Alb murind pe Altar,

Mă uit în fata mea, la Pasul lui Isus;

Sopharul vesteste că Soarele e sus!


Căci Vântul Indurării înlătură nori,

Iar Soarele puternic învie în zori,

Mâine, se vor prinde în pământ puietii;

Azi, cu Sânge i-a salvat Domnul Vietii !


AȘA VORBEȘTE  DOMNUL;

„Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei,
 zice Domnul
2 Corinteni 6/17
 

Iesiti din Egipt !



Cerul a cobor
ât pe pământ, în noapte,
Pe mare, r
ăsună de îngeri șoapte,
Apele de cleștar se despart
în două;
"-Ieșiți din Egipt, Domnul ne strigă nouă !''



St
âlpul de fum deschide o cărare,
Prin măreața, ad
ânca, Roșie Mare,
Răsună un c
ântec măreț de iubire;
Domnul este Steagul meu de m
ântuire !



Israel porne
şte cu Domnul prin mare,
Deschisă -i, de cer , o veșnică cărare,
Cu ochii vis
ând la Canaanul ceresc,
Cerul
și pământul pe Domnul Îl slăvesc !


E lung, anevoios , drumul meu prin pustiu,
Dar trimite mana,
în zori, Domnul Cel Viu,
Eu n-am nici cai , nici c
ălăreți în lupta mea;
Domnul este Steagul alb
și taria mea !




Azi,iesim din Egipt ,privind St
âlpul de sus,
Ne conduce pe cale Marele Isus,
Apele de cle
ștar se despart în două;
-Ieșiți din Egipt,Isus ne strigă nouă !

Cu glasul Său dulce si Brațul Sau de fier,
Isus Cristos ne -a răscumpărat pentru cer!
Răsună un c
ântec măreț de iubire;
,-"Isus este Steagul meu de m
ântuire !"






                                                 







     

                             






                    

 
                 



Chemarea Luminii

Ioan 8/12

Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii.”



E Primăvară, timpul reînnoirii,

Puternică e chemarea Mântuirii,

Glasul vântului, acum, nu este duios;

Dar minunat e glasul lui Isus Cristos !



Seminţe multicolore cad pe pământ,

Udate de rouă, sărutate de vânt,

Mlădiţe de smarald se înalţă spre cer,

Dar noaptea tot ţine, se usucă şi pier.


Le iubeşte vântul, le iubeşte zarea,

Dar nu au semn de la Domnul, nici chemarea,

Stau în umbră, dorm sub raze de lună,

Căci le lipseşte a Luminii Cunună !


La miezul noptii, se aude un Glas,

Este Chemarea Luminii, al Mirelui Pas,

Ce le strigă pe nume, cu un glas duios;

A înviat Lumina si Isus Cristos !



''-Să vină la Mine lăstarii de Lumină !

Si curătati-vă haina cea de tină!

Copii ai Luminii, iesiti din umbră!

Înlăturati haina veche si sumbră !


Si vocea lui Isus răsună în mlădiTe,

-''VeniTi la Mine, am înviat,oite !''

Vom merge împreună pe verzi câmpii,

Lumini veti fi si voi, aici, si-n vesnicii !


Semintele încoltesc si ies din pământ,

Chemate doar de Domnul si Duhul cel Sfânt,

Auzi voce cerească, voce divină?

Te cheama Isus, vei primi Lumină !


Este Primăvară, chemarea Naturii ,

Mai puternică-i chemarea Mântuirii,

Azi, Isus strigă spre lume cu glas duios;

- Eu vă ofer Lumina, Eu, Isus Cristos !






                    


        
            Apele  vii



 

1)Soarele aruncă  săgeti arzătoare,
Nici sub palmieri, nu mai este răcoare,
Bătrâni si copii, în  desert, fără apă,
 Sunt căzuti la  pământ,  fără  nicio vlagă.


2)E  sete de flori si câmpii înverzite,
Sete de iubire, în inimi părăsite,
Pământul tare   însetat si  păcătos,
Se tânguie si Il strigă  pe Cristos.


3)Inima-mi  tresare, dinspre  cerul   senin,
O trâmbită ce  cântă un cântec   divin;
-''Ascultati voi, munti, cetăti, si voi, ape!
Vine ziua Domnului, este aproape!


 4)-Aduceti pe bătrâni, strângeti pe  copii !
Inchinati-vă Celui Sfânt din vesnicii!
Domnul  trimite din cer  ploaie târzie!
Oaza cea uscată va fi iarăsi vie !''
5)
 Sună trâmbita încă pe muntele  sfânt,
Strigă adunarea   al Domnului Cuvânt ;
-''Veseliti-vă ogoare si voi,  pustii!
Domnul vă dă ploaie, azi  mai dă ape vii!''



 

Pe aripi de alb Porumbel




,'' ...cerurile s-au deschis si a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel si venind peste El. ''

Matei cap.3/16

1)O, ce noapte albastră, de vis, adâncă!
 Luna zâmbeste de după o stâncă,
 Stelele strălucesc ca niste fiinte vii,
Ce se
închină Celui Sfânt din vesnicii.

 2)''-O, Doamne, trimite o lumină vie!
S
ă aprindă lin a inimii făclie!
Si, te rog, să-mi dai si un alb mărgăritar,
Din grădina iubirii fără de hotar !''

3)Si o soaptă cerească, misterioasă,
Din usa inimii, mă cheamă voioasă,
Si văd un Porumbel alb, strălucitor,
 Ce pe nume mă tot strigă, strigă de zor.


4)''-Vino, prinde-te de aripile mele!
 Si zboară cu mine, zboară spre stele!
Admiri tu rozele albe de luna mai,
 Mai frumosi sunt trandafirii ceresti din rai!


 5)In Grădina Păcii si a Domnului Sfânt,
 Eu tot caut o floare, un parfum , un cânt,
 Lângă apa vietii, florile înfloresc;
Isus e floarea albă, pe El Il iubesc.

 6) Setea chinuitoare, din inima mea,
 Dispare deodată, dispare si ea,
 In inima mea este o apă vie;
 Domnul Isus cu a Iubirii făclie !


7)O, ce noapte albastră, de vis, adâncă!
 Stiu că Domnul Isus este a mea Stâncă,
 Inima mea este o flacără vie;
Este Isus cu a Iubirii făclie !


                  
                  



              Un strop de apă vie


Ce răcoare lânga acest râu de munte!

Stropii străvezii alintă a mea frunte,

Dar inima mea rămâne însetată;

--''Trimite-mi din cer un strop de apă, Tată!''


Si, deodată, cascada de lângă râu,

Se prefăcu într-un înger cu alb brâu.

Si cânta cu o voce ametitoare;

-''-Ploaia târzie îti va aduce răcoare !''


Si suna de zor din trâmbita cea cristalină,

De a sa chemare, Valea era plină;

''-Veniti la ploaia minunată, târzie!

Stropii ei si pomii uscati îi învie!''



Există o cascadă albă cerească ,

Unde florile vietii pot să crească,

Vreau si eu un strop din apa ei cea vie;

--''Isuse, dă-mi un strop de ploaie târzie !''


Când simt răcoarea si văd râul de munte,

Mă răcoresc cu stropi pe fa si frunte,

Inima mea strigă după apă vie;

--Sfinte Doamne, dă-ne Tu ploaie târzie !


Rosea


               




                                                             

                                                             


 Cu adevarat , Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu

Matei 27/54


"Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!"



1)Sutasul roman, de la cruce, se întorcea,

Tăcut si mult îngândurat, la oastea sa,

Prieteni numerosi, azi, în jurul său roiesc,

Ca si albinele, când flori albe zăresc.


2)-Prietene, norii ochii ti-au întunecat,

Cutele adânci, albe, fruntea ti-au brăzdat,

Oare,azi, bătălia ta a fost prea grea?

Lauri am cules pentru victoria ta.


3)-Dragii mei, inima adânc mi-a tulburat,

Chipul însângerat al Iudeii Impărat,

Fără oaste, a venit din patria Sa,

Să lupte fără arme, doar cu Dragostea.



4)A cumpărat via pentru al Său popor,

Cu sânge ce s-a scurs pe verdele covor,

Duhul, la Golgota, cand Isus si-a dat,

Cerul si pământul s-au cutremurat.


5)La al saselea ceas, soarele s-a ascuns,

Intunericul, în Israel, a pătruns,

Si, la al nouălea ceas, El a glăsuit:

''Tată, Tată, Tată, de ce m-ai părăsit?''



6)Stâncile au crăpat si s-au închinat,

In cinstea Fiului Sfânt si crucificat,

Si tunetul striga, din cer, către popor;

''-Acesta-I, Acesta-I, al tău Mântuitor!''


7)Cununa de spini, parcă, mie îmi spunea;

''-Isus, tie, cununa vietii ti-o va da!''

Vântul, la urechi, duios , îmi murmura;

-”Glorie Lui, în veci, în veci! Aleluia!”


8)Sângele scurs, din răni, cu blândete spunea;

-”Sunt pretul plătit pentru mântuirea ta! “

Palmele bătute în cuie au rostit;

--”Prietene, Isus, pe tine, mult te-a iubit!


9)Un stol de porumbei albi, spre cer s-a ridicat,

Să ducă vestea că Isus ne-a salvat,

O voce cerească se auzea de sus;

-”Inchinati-vă Celui cu Numele Isus!”



10)Din cer, lacrimi mari ca perlele curgeau,

Si pe Marele Isus Il preamăreau,

Cu tunetul si ploaia am zis si eu;

-Mă închin Tie, Fiul lui Dumnezeu!


11)Apoi, tăcere s-a făcut pe pământ,

Tăcere mare, si în cerul cel sfânt,

Stelele strălucitoare au împletit,

Cunună de lauri, culesi din infinit.


12)Cununa de lauri, ce mie mi-ati dat,

O vom da la al Vietii Mare Impărat,

Si la Fiul iubit ce stă la dreapta Sa,

Glorie Lui, pe veci, pe veci , Aleluia!




                                                       



        
              


Pentru că Isus Cristos a
înviat




E o nouă zi în Ierusalimil iubit,

Păsările cerului abia s-au trezit,

Palmierii se leagănă, în vânt, usor,

Slăvindu-L pe al Lumii Mare Creator.



Si e o tăcere sfântă, parcă, în jur,

În cer, aici, pe pământ, de jur-împrejur,

Razele soarelui printre ramuri străbat;

''Pentru că Isus Cristos, azi, a înviat ! ''



Crinul, ieri, dormea într-un mugur amortit,

Azi, seamănă, cu o perlă din infinit!

Cu rouă de speran , ea s-a îmbrăcat,

Pentru că Isus Cristos, azi, a înviat !


Câmpia e verde si pare de smarald,

A fost udată cu iubire din înalt,

Se ridică trestia, ce multi au călcat,

Pentru că Isus Cristos a înviat!



Si o rază de iubire sfântă în zori,

A înlăturat cea si cenusii nori!

Cu cerul si Tatăl sfânt, azi, ne-am împăcat,

Pentru că Isus Cristos a înviat !

                  


             

    


           PE CINE  CAUTI TU, INIMA MEA?

           



1)
     Stropi  de rouă,  pe florile din grădină,
     Strălucitoare lacrimi  fără nicio vină,
     Parcă, mă strigă pe nume, în zori de zi,
       Ca o trambită  de argint din vesnicii.

   2) Si alerg  în prima zi a săptămânii,
       Printre copacii  minunati  ai grădinii;
         Pasii aleargă, ochii sunt nerăbdători,
      Caută  de zor si ei ceva, printre flori.
3)
-Pe cine  cauti  tu, aici, în zori de zi?
In grădină, în răcoarea diminetii?
''-Ce caut  eu, inima mea, sigur, stie,
Caut un mormânt si o piatră pustie!''

4) O floare strivită, ce  lumea  a călcat,
Dar, în roua diminetii, ea a înviat.
Vreau să aud  glas  cristalin  îngeresc ;
-''Nu este aici  al  tău Domn mare ceresc!''


5)Eu vreau  un glas dumnezeiesc,  mângâietor,
Inima să-mi umple de bucurie si dor,
Să-mi spună cu glas de Mire ceresc ;
-''Fii  fără frică, Eu pe tine  te iubesc!''

6)Caut si alerg în roua diminetii,
Să-L găsesc pe Isus, Domnul vietii,
Să-mi spună cu glas de Mire ceresc ;
-''Fii  fără teamă, Eu pe tine  te iubesc!''


7)Să sun dintr-o trâmbită strălucitoare,
Să zboare  ca o pasăre, la popoare,
Să spun că, floarea albă, venită de sus,
Azi , a inviat, si se numeste Isus !


                                         

In ziua Invierii


1)Soarele poartă astăzi haine aurii,

Strigă, voios,  ca un mire din vesnicii;

-''Impart astăzi raze blânde si bucurii,

In cinstea Fiului si a Invierii.''!


2)Florile poartă azi haine de lumină,

Lacrimi ceresti, desi nu au nicio vină,

-''Noi purtăm lacrimile diminetii,

In cinstea lui Isus, Domnul vietii !''


3)Mă uit, temător, plin de îngrijorare,

Căutând sprijin pe îngusta cărare,

Parcă, suspină, blând, glasul diminetii;

''-Apropie-te azi de Domnul vietii !''


4)Si văd că mormântul este gol si pustiu !

Dar unde este Isus, astazi, doar eu stiu,

Imi vorbeste din a inimii grădină;

''--Fii fără teamă, Eu îti sterg a ta vină!''



5)Isus e viu în a inimii grădină,

Isus poartă haine albe de lumină,

Ochii mei au si ei roua de pe flori;

-''Isuse, Tie iti dau inima în zori!''


6)

Vestesc pe Isus în a lumii grădină ;

''--Fii fără teamă, El sterge a ta vină!

Isus cu haine de slavă s-a îmbrăcat;

Isus Cristos, Isus Cristos a înviat !'

       

          

               


       

       

  Un călător în Cetatea Păcii eterne

Evr. 9/14

,'' cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine Însusi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăti cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiti Dumnezeului celui viu! ''


1)Zorile îsi deschid încet aripile,

Imbrătisându-i cu iubire văile,

Urc pe aripi de zori, spre Ierusalim,

Cetatea iubită a Tatălui divin.


2)-Oare, cum pot păsi pe acest pământ sfânt,

Eu, care n-am păzit al Domnului Cuvânt?

N-am adus nicio jertfă de taur si tapi,

Cum să păsească pasii mei întinati?


3)O rază de pace umărul mi-a cuprins,

Si , cu iubire, buzele mi le-a atins;

-''-Mai poate fi iertat omul cel păcătos!

Este mai puternic sângele lui Cristos!''


4)-Nu te speria de pasii tăi întinati!

Prin sângele lui Isus, ei sunt curătati,

Dacă ai colb pe corpul tău păcătos,

Spălat va fi el prin sângele lui Cristos!


5)''Cetate, cetate a păcii eterne!

Flori albe, iubirea, în pustiu, asterne,

Curată-i si inima, corpul păcătos,

Este mai puternic sângele lui Cristos!'' 



                   

      




                                       Învierea lui Lazar



 

Un vânt răcoros adie dinspre mare,

Si înfioară măslinii din cale,

Ramurile lor  se închină  la pământ,

Salutându-L pe Isus, Isus Cel Sfânt.

 

Palmierii se leagănă, în vânt, plângând,

Durerea a două surori, poartă  în gând,

Plânge, azi, si pârâiasul din vale,

Duce o poveste de durere  si jale.

 

Marta  si Maria pe mal stăteau,

Cu lacrimi amare, pe Lazar îl plângeau,

Plecat de patru zile dintre cei vii,

Chiar si florile  li se păreau pustii.

 

In drum spre ei, Isus a zăbovit pe cale,

Dar tainică este a Domnului  lucrare,

Maria a alergat la Isus plângând,

Cu durere mare si suspinând.

 

--O, Isus, fratele meu cel drag a murit,

Cât te-am  asteptat si cât te-am pomenit!

Dacă ai fi fost aici să-l poti vindeca!

Să ne arăti, Tu,din nou dragostea ta!

 

--Maria, Maria, vino si nu mai plânge!

Si Mie, inima, în  piept mi se frânge,

Sterge-ti lacrima, că iar ai să-l privesti

Pe fratele Lazar, ce mult tu il iubesti.

 

--Stiu, Doamne, că e o zi a revederii,

În ziua cea mare a Învierii,

Maria, cu tristete, vorbele le rostea ,

Când Isus cu multimea  spre mormânt păsea.

 

 

Multimea s-a adunat în jurul lui Isus,

El, amândouă mâinile spre cer le-a dus.

Isus a privit, în sus, spre cerul  senin,

Si a vorbit cu Tatăl, cu Tatăl divin.

 

 

Isus, atunci, tare a strigat,

Locuinta mortilor  s-a cutremurat,

La ordinul lui Isus Cel Mare si Sfânt,

Duhul lui Lazar s-a întors pe pământ.

 

 

--Lazar, vino afară, acum să vii!

Te cheamă pe nume Cel din Vesnicii!

Stăpân este El peste  sufletul tău,

Închină-te, chiar acum, lui Dumnezeu!

 

 

 

Lazar a iesit viu din al său mormânt,

Căci puternic este al Domnului Cuvânt,

Stăpâneste El peste cei morti si vii,

Stăpân e pe suflare, Cel din vesnicii.

 

--La a Ta chemare, eu am venit, Isus,

Se închină  Tie  si stelele de sus,

Glasul Tău răsună printre galaxii,

Stăpânesti peste ale cerului câmpii.

 

--Îti  multumesc, Isuse, că Tu m-ai strigat!

Numele Tău  sfânt să fie lăudat!

Orice vale adâncă si  orice ponor,

Aleluia –Ti cântă, în vecii vecilor. 

 

Isus, atunci, multimii s-a adresat,

--Iată, ati văzut slava Marelui Impărat,

Pământul este asternutul picioarelor,

Închinati-vă Domnului, popoarelor!

 

Se minunau palmierii din cale:

---Cine dă ordin la a omului suflare?

Cine e Acela ce  strigă tare,

Si tot cerul îi dă ascultare?

 

-Cine este Acela ce se uită în zare,

Si i se închină munte si vale?

Si, de când se scoală mortii din mormânt,

La ordinul unui om de pe pământ?

 

-Este Isus, vântul de nord răspunde,

Din Fata LUI, tu nu te poti ascunde,

Bucură-te Răsărit, si  tu, Apus,

Mândriti-vă cu Marele Isus!

 

În câmpiile albastre din   vesnicii,

Există o cale ce duce spre ape vii,

Ea trece  prin vale si apoi duce în sus,

Calea aceasta se numeste Isus.


                


  Du-te, credinta ta te-a mântuit!

 

Marcu 10/52

1)Păsări albe zboară pe cerul fără nori,

Vesele că noaptea  a fost învinsă de zori,

Cântecele lor duioase povestesc

De dragostea Impăratului ceresc.

 

2)O multime de oameni din Ierihon iesea,

Pe Isus si ucenici, pe drum îi conducea,

Drumul ocoleste si , apoi, se îndreaptă,

Spre Ierusalim, unde lumea asteaptă.

 

3)Un cersetor orb de la toti milă cersea,

Dar inima nimănui , de el , nu se înduiosa,

Chipul său palid si deznădăjduit ,

Două perle de lacrimi l-au împodobit.

 

4)Si numai praful de pe drum era răscolit,

De durerea unui suflet mult chinuit,

Si doar adierea răcoroasă de vânt

Ii mângâia fata fără cuvânt.

 

5)Un vuiet de multime s-a auzit,

Strigăte si urale L-au însotit ,

Pe Isus, ce din Ierihon venea,

Vântul de Nord doar Lui I se inchina.

 

6)Inima lui tristă s-a inviorat,

Si o dulce speran l-a imbrătisat,

O soaptă a venit din zările albastre,

Din tara fără nori si fără noapte.

 

7)-Strigă-L pe Isus când pe drum se iveste,

Strigă-L când aproape de tine păseste,

Ascultă ale inimii dulci soapte!

Indrăzneste, El te va scăpa de noapte!

 

8)-Fiul lui David, ai milă de mine!

Nimeni pe lume nu se indură de mine,

El , cu durere,  aceste vorbe rostea,

Căci pentru el , mereu noapte era.

 

9)-Eu sunt Isus, tu ce vrei să-ti fac?

-Să capăt vederea, pe drum să nu mai zac,

Atunci, Isus, spre cer duios s-a uitat

Si lumina ochilor lui Bartimeu a redat.

 

10)-Du-te, credinta ta te-a mântuit!

Spune tuturor că Isus te-a izbăvit!

Strigă tuturor, in Răsărit si Apus,

Că lumina vor afla la Medicul Isus!

 

11)El a izbucnit în plâns de bucurie,

Porunca lui Isus si pietrele invie,

Bartimeu i se inchină lui Isus,

Ar vrea să spuna ce buzele nu au spus.

 

12)Bartimeu deschise ochii atunci,

Văzu un chip senin, dar parcă dădea porunci,

Razelor de soare si apelor toate,

La clipa prezentă, la zi si la noapte.

 

13)Eu, Bartimeu, mă închin , azi, lui Dumnezeu,

Suflete, ascultă ce îti spun si eu!

Nu cersi mila de la omul trecător,

Intinde-ti mâna doar spre al tău Creator!

 

14)Când vezi că e pustiu totul in jur,

E nopte si dusmani de jur împrejur,

Strigă-L pe Isus, Cel de dincolo de nori,

Noaptea ta va fi învinsă de zori.

                                                       


  Isus Lumina Lumii


Am călătorit pe aripa unui gând,

Spre Impărătia Tatălui Celui Sfânt,

Si vă aduc o rază de lumină în dar

Si de la Cristos, iubire, pace si har!


O rază de lumină din depărtare,

Pentru cel aflat pe îngusta cărare,

Si un strop de apă de la sfântul izvor

Din tara unde îngerii cântă în cor.



Inimă rănită si insângerată!

Balsam iti aduc de la al tău Sfânt Tată,

Si vorba dulce ca un fagur de miere;

''-Eu voi alina orice mare durere!''



Călătoreste pe aripa unui gând!

Cere Lumină de la Tatăl cel Sfânt!

Indrăzneste !Luminează calea cu ea!

Lumina Lumii este si in inima ta!



                                                     

 
 

 

 

Învierea  fiului văduvei din Nain

 

Motto:”Tinerelule, scoală-te,  îti spun!”(Luca,cap.7/14)

 

1)Iată o nouă zi de la Tatăl iubit!

Păsările cerului abia s-au trezit,

Palmierii  se leagăna în vânt, usor,

Salutându-l pe al Lumii Creator.

 

 2)Florile albe trimit un parfum dulceag,

Pe aripile vântului, blând, pribeag,

Se leagănă, o clipă, sub cerul senin,

Inchinându-se, cu drag, Tatălui divin.

 

3)Pe drumul ce duce spre cetatea Nain

Multi bărbati, femei  îndurerate vin,

Un băiat duc spre locul de îngropare,

Mama sa,văduvă, pe nimeni nu mai are.

 

4)Bărbati si femei hainele îsi sfâsiau,

Razele soarelui în zadar străluceau,

Inima de mamă era sfăsiată,

Sângera de durere, neîmpăcată.

 

5)Biata femeie nici glas nu mai avea,

Dar inima de mama întruna repeta:

-Unde să mă duc, oare, după ajutor?

Leac de durere, n- are niciun muritor?


6)In jurul ei doar bocitoarele plângeau,

Si flautele cu tristete suspinau,

Bărbatii îsi plecau capul la pământ

Si nimeni nu mai rostea niciun cuvânt.

 

 7)Dar ce larmă-i pe drum, ca de sărbătoare?

Un alai vine ca o nuntă mare,

Isus si ucenicii pe drum veneau,

Impărătia Tatălui o vesteau.

 

8)Deodată, bocitoarele au amutit,

Flautele cele triste s-au oprit,

Multimea se uita mirată la Isus,

Asteptând, parcă, o minune de sus.

 

9)Isus,  cu milă, la femeie,   s-a uitat

Si, cu blândete, asa a cuvântat:

-Suflete nu plânge, nu mai dispera!

O mână cerească, azi, te va ajuta.

 

10)-Sărmană femeie, nu mai dispera!

Există un leac pentru durerea ta!

Eu, inima rănită, o pot vindeca,

Aruncă-ti  tu  durerea asupra Mea!

 

11)Isus si-a îndreptat  mâinile în sus,

Si, cu hotărâre, o vorbă a spus,

Razele de soare  s-au cutremurat,

Si Celui vesnic laudă au dat.

 
12)-Tinerelule, îti spun, Scoală-te!

Suflete, la trupul tău, întoarce-te!

Ridică-te si vino la a ta mamă!

Si Tatălui ceresc să dai, tu, slavă!


 13)Si tânărul, din sicriu  s-a ridicat

Si în fata lui Isus s-a închinat,

A alergat spre a sa iubită mamă,

Si Tatălui ceresc, a dat el slavă.

 

14)-La a Ta chemare, eu am venit, Isus!

Se închină Tie si stelele de sus,

Glasul Tău răsună printre galaxii,

Stăpânesti Tu peste ale cerului câmpii.

 

 15)Din somnul cel de moarte, Tu m-ai ridicat,

Dragoste si viaţă, Tu, mie, mi-ai dat,

Niciodată de Tine nu m-oi depărta,

Laude, întruna, inima-ti va da!

 

 16)Multimea mirată întruna repeta,

“Să strigăm Domnului sfânt” Aleluia!”

A cercetat cu milă pe al Său popor,

Iti cântam Mărire, Doamne îndurător!

 

 

  

Venirea  Fiului Omului

1)Soarele   strălucea puternic, pe cer, sus,

Ucenicii erau în jurul   lui Isus,

La umbra unui   măslin bătrân  stăteau 

Si vorbele   lui Isus le ascultau.

 

2)--Spune-ne   cum va fi venirea Ta!

Si de cine Tu, atunci,  Te vei îndura?

Căci din vremuri apuse stelele  sclipesc

După noapte, din nou, zorile se ivesc?

 

3)Isus, cu a Sa privire, i-a îmbrătisat,

Si cu a sa voce blândă, le-a cuvântat,

---Despre ceasul acela, nimeni nu stie,

Doar Tatăl ceresc si sfânt  din vesnicie.

 

4)Dar Fiul nu-L întreabă pe Tatăl Sfânt ,

Nici îngerii   din ceruri nu stiu vreun cuvânt,

Este o taină mare pecetluită,

Se află în Mâna  Tatălui   cea slăvită.

 5)Voi să vă uitati la semnele vremii!

Florile înfloresc în pragul verii,

Natura are glas si vă vorbeste,

Prin ea, si cerul, azi, taine vă sopteste.

 

6)Şi Isus, cu blândete, ne-a arătat  ,

Lucruri ce se vor întâmpla cu adevărat,

Si iată ce am aflat  noi de la Isus,

Multe lucruri ascunse, El, nouă, ne-a spus.

 

7)-''Iubirea ca o floare se va ofili,

Petalele firave se vor risipi,

Din focul ce ardea cândva pe vatră,

Va rămâne doar o inimă de piatră.

 

8)Mă uit la Răsărit, mă uit spre Apus,

Iubirea frătească demult a apus.

Unde este iubirea, unde mai este?

In ce locuri ascunse  mai locuieste?

 

9)Tinerii   vor privi perii albi cu dispret

Nici un sfat bătrânesc nu va avea pret ,

O, de v-ati  aminti de sfatul părintesc!

O, de v-ati  aminti  de Tatăl ceresc!

 

10)Va aluneca pământul la vale,

Se vor cutremura câmpii si ponoare,

Vor fi războaie între frate si soră,

Nu-si vor vorbi multi ani soacră si noră.

 

11)Vor fi în cer semne înspăimântătoare,

Vor fi multe glasuri amăgitoare,

Si, voi, copiii mei, veti fi prigoniti,

Tineti-vă de Mine, să nu vă poticniti!

 

12)Apoi, alergi la templu, si te îngrozesti,

Aici, urâciunea pustiirii  găsesti,

Si jertfa necurmată a încetat,

Si pe Domnul din ceruri, demult, L-au uitat.

 

 13)Mă voi îndura de cel ce mi-a dat apă,

Când am fost orfan,Mie mi-a fost si mamă,

Când am fost rănit, rănile Mi le-a legat,

Flămând fiind, o coajă de pâine mi-a dat.

 

14)Mă voi îndura, atunci, de cel ce a pus,

În inima sa, mereu Numele Isus,

De cel ce nu s-a rusinat cu Mine,

De cei ce nu M-au lepădat la bine.

 

15)Ca fulgerul  ce luminează   cerul sus,

Si e văzut în Răsărit si Apus,

Asa va fi când Fiul pe nori va veni,

Să judece, pe pământ, morti si pe vii.

 

16)Popor iubit!Uită-te dincolo de nori!

Si vezi ce semne se arată în zori!

Mai iesi în prag si uită-te în sus!

Căci se apropie Regele Isus!

 

17)Mireasă iubită  a Regelui Isus!

Atinteste-ti  privirea, spre  cer, sus!

Căci Mirele tău vine cu al Său alai,

Împodobeste-te  cu flori albe de mai!

 

18)Popor iubit, uită-te la cerul senin!

Prin natură, îti vorbeste Tatăl divin,

Pe Isus, azi, Il mai întâlnesti pe cale,

El se mai îndură de munte si vale.   


                     SPRE   DAMASC

 

 

 

  1)De câte ori soarele e strălucitor,

Si, pe cerul de smarald,  nu e niciun nor,

Imi aduc aminte  de  drumul vechi, faimos,

Pe care  Saul  L-a  întâlnit pe Cristos.'

 
 

2)Si, atunci,  Saul   începe  a-mi povesti,

De un drum ce duce spre apele vii;

“-In zorii zilei, eu, fericit, am pornit,

Spre Damascul cel măret, vechi si vestit.


 

3)Pe calea  ce spre Damasc se îndreaptă,

Eu, Saul, mă credeam  pe calea cea dreaptă,

Străduindu-mă să fiu tot mai fidel,

Invătăturilor lui Gamaliel.

 

4)Mă  si vedeam deja întors victorios,

Din lupta împotriva lui  Isus Cristos.

Vedeam chiar si crestinii, în lanturi, în zori,

Pe fruntea mea senină,  lauri zâmbitori.

 

5)Spre orasul cel mândru, eu mă grăbeam,

Nici spre curmalii din cale, eu nu priveam,

Doar   pietrele de pe drum  strigau duios:

- Nu lupta împotriva lui Isus Cristos!

  

6)Damascul  se zărea deja în depărtare,

Eu, cu inima plină de răzbunare,

Eram gata să strig:Iată, eu am învins!

Deodată,  s-a luminat cerul întins;

 

6)Un fulger  ca  săgeata strălucitoare

Unduindu-se coboară din soare,

Si lumina sfântă ce  totul orbeste,

Cu   voce  cerească, asa îmi vorbeste;”

 

7)--Saule, Saule, de ce Mă prigonesti?

In amiaza fierbinte, unde  te grăbesti?

Inima ta zboară, spre orasul faimos,

Alergi spre pierzare pe un drum păcătos.

 

8)-Ce -i lumina aceasta strălucitoare?

A cui e vocea cerească tulburătoare?

Ce răsună  duios între cer si pământ

Si-mi străpunge  inima cu al Său Cuvânt?

 

9)-Eu sunt   Isus  cel Răstignit  pe cruce,

Grijile  si poverile lumii  pot duce,

Eu mi-am dat viata pentru turma Mea,

Iar tu, nemilos o asupresti întruna.

 

10--Eu   sunt Păstorul   Cel  Mare   al lui   Israel,

Oaie rătăcită   pe drum, vino la El  !

Eu si pentru  tine   am murit  pe cruce,

La  ape   de odihnă   te voi conduce!

 

11)-Eu sunt a Vietii vie,  vesnică Cale,

Eu dau harul pe  a Plângerii  vale,

Te va conduce la câmpul verde, mănos,

Numai drumul ce se cheama  Cristos.

 

12)-Eu n-am stiut că dincolo de stele

Există Isus ce dă  mângâiere,

Eu n-am stiut că dintre legile date

Legea iubirii le întrece pe toate.

 

13)-Dă-mi o rază   de nea din strălucirea Ta!

Să lumineze pas de pas calea cea grea!

Dă-mi un strop din vocea Ta mângâietoare,

Să răsune pe pământ, lună si soare!

 

 

14)Si, de atunci, eu am învătat un nou cânt,

Ce răsună si acum   pe întregul pământ;

-”Bucură-te tu, Răsărit si tu,Apus!

Mândriti-vă cu Marele  Nume  Isus!”       

  

                                  

 

 

 

                   



EL ESTE PACEA NOASTRA!



PACE VOUA!!!









��2005ďż˝Allďż˝Rightsďż˝Reserved.  

Create a Free Website