porumbei agrement

 

                                    Zburători vişinii romậneşti

 

 

            Această rasă o am din anul 2004, însă primul porumbel din această rasă l-am vazut în anul 2003, într-o crescătorie din Brăila, şi era singurul din acea rasă acolo.

            Mi-a plăcut culoarea foarte închisă şi chenarele albe, spre deosebire de ‘castanii de Craiova” care au chenarele gri.

            Am reuşit după multe căutări să fac rost de două perechi de la domnul Cezar Mărgărit din Ploieşti. În prezent am mai multe perechi. O problemă care o am cu aceşti porumbei este faptul că sunt foarte consangvinizaţi, această rasă fiind deja foarte rară.

            Sunt buni părinţi, însă nu mai am rezultate la zbor mulţumitoare ( la fel ca la codalbi).

 

 1.       În continuare prezint standardul acestei rase din cartea Rasele de porumbei din Romania de Feliciu Bonatiu.

           Impresie generală: porumbel de talie mijlocie mică, avînd corpul bine proporţionat, purtat orizontal pe picioare scurte, coada în evantai. Lungimea totală a corpului este de 32,5-34 cm, iar greutatea corporală de 280-300 grame

            Caractere de rasă:

            Capul: mic, nemoţat, de formă patrată, cu colţurile rotunjite înspre frunte şi ceafă.

            Ochii: galbeni-portocalii, sunt înconjuraţi de gene duble, de structură fină şi culoare albă.

            Ciocul: lung de 13-14 mm, destul de subţire, drept, uşor înclinat în jos, de culoare albă, uneori cu o uşoară nuanţă de maro. Umflăturile de la baza ciocului sunt mici, cordiforme, larg desfăcute, netede şi pudrate cu alb.

            Gîtul: scurt, uşor înclinat înainte, puţin arcuit.

            Pieptul: musculos, proporţional de larg, bombat, uşor ridicat, şi scos în afară. Abdomenul este bombat şi adînc. Perimetrul toracic este de 24-26 cm.

            Spinarea: îngustă, lungă, scobită în linii concave.

            Aripile: lungi de 21-22 cm, late, trenate (vîrfurile atîrnă sub coadă) sunt purtate strîns lipite de corp; anvergura aripilor 62-67 cm.

            Coada: lungă de 11-13 cm, lată, plată, uşor desfăcută în evantai, are 15-17 rectrice, fiind purtată în prelungirea corpului cu care formează o frumoasă linie orizontală; glanda uropigiană lipseşte.

            Picioarele: au lungimea de 7,,5-8 cm neîncălţate.

            Penajul: des, elastic, bine lipit de corp.

            Varietăţi de culoare: culoarea este roşie vişinie ( culoarea vişinei coapte).

            Culoarea şi desenul: culoarea este uniformă pe întregul corp, avînd aceeaşi intensitate şi aceleaşi reflexe ca şi fulgii de pe gît. Atît remigele cît şi rectricele au spre vîrf chenare albe, remigele mai mici iar rectricele mai mari, vîrfurile terminîndu-se tot cu o dungă vişinie, deci chenarul alb este încadrat de  parte şi de alta de culoarea vişinie. La porumbiţe de obicei chenarul este ceva mai mic decît la masculi iar chenarul aripilor de un alb ceva mai puţin intens. După desen deosebim vişinii unicolori (simpli), guleraţi (cu un şal alb în jurul gîtului), leftaţi (cu o pată albă în formă de semilună în partea anterioară a gîtului, scoicaţi (cu o pată albă în partea posterioară a gîtului) precum şi albi complet.

Nu scot pui florii.

            Greşeli grave: corp mare, cu structură grosolană, îngust; pieptul săltat; picioare înalte,; coada îndreptată în jos; lipsa coloritului şi luciului penajului; geană roză sau subţire; ochi ceacậri sau sparţi; guleraţi cu burta albă; pene vinete pe burtă sau sub aripi; remige primare sivate (brumate); simpli sau leftaţi cu tîrtiţă; albi pe crupă; guleraţi cotoşi; coada insuficient desfăcută; chenare mici în aripi şi în coadă.

 

 2.Standardul vişiniilor din cartea “Creşterea porumbeilor” de Dr. Peterfi Stefan ed. 2 (1970)

 

Zburătorii vişinii româneşti

 

Numiţi în general Vişinii. Prin forma şi culoarea corpului, par a fi înrudiţi cu porumbeii vişinii ruseşti Jarchi. După relatările unor crescători bătrâni azi deja decedaţi, vişinii se trag din cafenii, iniţial, crescătorul Andreescu a obţinut “vişinii încălţaţi”, numiţi turlaci , din care s-au format ulterior “potropopii”, o rasă veche de vişinii.

Sunt porumbei de talie mică, mici în picioare, cu trunchiul purtat orizontal, iar unele varietăţi (vişinii cu coadă alba) au aptitudini foarte bune de zbor.

Capul mic, nemoţat, aproape rotunjit, privit lateral poate fi înscris într-un pătrat.

Ciocul este subţire, drept, uşor îndreptat în jos, alb, uneori cănit, adică cu vîrful colorat. Umflăturile de la baza ciocului sunt mici, în formă de inimă, larg despărţite, cu suprafaţa netedă şi albă.

Ochii sunt galbeni, înconjuraţi de inele largi, duble, uşor umflate şi de culoarea untului (geană albă).

Gâtul este scurt, puţin arcuit şi uşor îndreptat înainte, bărbia scobită în linii circulare, pieptul proporţional de larg, bombat şi scos în afară, spinarea îngustă, scobită în linii concave, abdomenul bombat şi adânc.

Aripile sunt lungi, late şi ternate.

Coada este largă, uşor desfăcută în evantai, plată şi ridicată puţin în sus.

Picioarele sunt scurte şi neîncălţate.

 

Din varietăţle de culoare amintim:

1.                          Vişinii cu coadă roşie – penajul roşu intens vişiniu, vârfurile aripilor cu “ boabe de porumb albe” sau sive şi cu chenar alb în coadă; pot fi simpli sau grivi, adică leftaţi sau guleraţi.

2.                          Vişinii cu coadă albă sau codalbi pe vişiniu – cioc alb, ochi galbeni şi coadă albă; la unele linii sunt albe şi rectricele, penele sub- şi supracodale; unele linii de guleraţi au “coada albă din ceafă” , adicăcoada, crupionul şi spinarea sunt albe. Zboară în stoluri, în spirală, fără joc, timp de 1 – 1 ½ oră, până la dispariţie.

3.                          Potropopii sunt o altă varietate, cu capul mai mare, mai butucănos şi ciocul mai lung (ciocoşi) , mai puţin trenati şi mai înalţi în picioare. Penajul este vişiniu, burta şi subsuoara vinete, aripile ca la vişinii, cu sfârcurile sive marginate, coada roşu mai vânăt, cu chenar vânăt mai şters. Sunt porumbei de zbor de înalţime. După unii crescători, rasa a fost obţinută prin încrucişarea vişiniilor cu castanii. In present e pe cale de dispariţie, puţine exemplare găsindu-se încă la Bucureşti şi împrejurimi.

 

Dimensiuni: Lt=32,5-34 cm, Lc=13-14 mm, La=21-22 cm, An=62-67 cm, Pt=24=26 cm, Lo=11-13 cm, Lp=7,5-8cm, Gc=280-300 g.

 

 3.  Standardul prezentat şi omologat la E.E. in  2010                                    

 

Zburător Vişiniu Românesc.

                                                                                                                                                              Numele rasei:  Zburător vişiniu românesc.

Tara de origine: România, oraşul Bucureşti.

Istoric:

Veche rasă românească selecţionată  la Bucureşti şi împrejurimi. Ulterior , crescută şi în alte regiuni ale României. Origine necunoscută precis. Este menţionată prima dată în 1935 in cartea „.Porumbeii” de Gh. Boştină Lipăneşti.., iar apoi in 1963 prof. dr. Peterfi Stefan definitivează standardul rasei şi îl publică în cartea: ,,  Creşterea porumbeilor”.

 

Impresia generală: Porumbel de talie mijlocie   cu o configuraţie proporţională a corpului, cu un penaj vişiniu, catifelat cu luciu metalic.

 

CARACTERE DE  RASA

·        Capul:     mic, nemoţat, de forma unui cub cu marginile rotunjite. Fruntea este înaltă,                 iar ceafa usor arcuită.

·        Ochii:  de  culoarea galben- portocalie . Gene duble de culoare albă.

·        Ciocul:  mijlociu ca lungime şi grosime , de culoare albă, puţin îndreptat in jos. Nările sunt mici ,netede şi albe.

·        Gâtul:  scurt , uşor înclinat înainte, puţin arcuit.

·        Pieptul:  musculos, bombat şi purtat scos în afară.

·        Spate : proporţional, puţin scobit.

·        Aripile:  lungi, late şi  trenate.

·        Coada :lată,uşor desfăcută şi arcuită  cu 15-17 pene.

·        Picioarele: scurte, neîncălţate, cu gheare de culoare albă.

·        Statura : mijlocie.

·        Penajul: des, elastic, mătăsos, strâns lipit de corp.

·        Culoarea: culoare vişiniu închis (roşu-brun). Culoarea este plină, uniformă pe întreg corpul cu reflexe metalice.

·        Desen

             După desen întâlnim:

1.      Guleraţi:  cu un şal de culoare albă în jurul gâtului.

2.      Simplii:  fără şal alb.

3.      Grivi :  cu pete albe pe capacele aripilor

4.      Leftaţi : cu pată albă în partea anterioară a corpului, sub gât.

5.      Scoicaţi: cu pată albă pe partea posterioara a gâtului.

               Exemplarele sunt cu coada vişinie sau cu coada albă.

              Remigele şi/sau rectricele prezintă spre vârful penelor chenare de culoare albă , vârful penei fiind tot de culoare vişinie. Porumbiţele pot avea chenarul puţin mai mic si de un alb- gri faţă de masculi.

               Exemplarele cu coada albă trebuie sa aibă penele supra şi sub codale în întregime de culoare albă—crupa complet, iar dedesubt începand de la cloacă--.Culoarea albă a cozii trebuie să înceapă cât mai de sus în apropiere de ceafă, dar între ea şi albul gulerului trebuie să existe o întrerupere de culoare vişinie.

 

 

Durata şi maniera zborului:

           Zburătorul vişiniu românesc este în general un zburător de înalţime medie spre mare, fără joc. Zboară grupat ,în stol cu bătăi rapide din aripi.  Se întâlnesc şi zburători solist.

 

   Greşeli majore:  

Corp mare cu structură grosolană ;    Culoare deschisă sau ştearsă (fără luciu);    Cap subţire şi lung;     Ochi de altă culoare decât cea galben –portocalie, sau de culori diferite;   Geana subţire sau de altă culoare decat albă;     Coada plată sau purtata strâns.      Culoare albă sau vânătă pe burta şi/sau sub aripi;      Picioare înalte;       Aripi decolorate;           Lipsa completă  a chenarelor fie in aripă, fie in coadă;          La exemplarele cu coada albă  gulerul şi coada formând un câmp alb continuu. Prezenţa penelor albe în aripă.   Prezenţa uneia sau mai multor pene în coadă de altă culoare decât majoritatea.

 

 Greşeli minore

           Cioc puţin umbrit la femele;     Prezenţa fulgilor de culoare albă pe picioare (pantaloni);     Gheare de altă culoare decât ciocul.    Guler, şal de culoare albă în jurul gâtului într-un câmp discontinuu (fie guler întrerupt , fie guler alb stropit cu fulgi roşii).     Chenare mai puţin evidente în aripă.        Ochi cu irisul puţin întrerupt la culoare.

 

 

    Apreciere:

          Impresia generală. Culoare. Desen. Forma capului şi a ciocului. Chenarul. Poziţia aripii şi a cozii.

  Marimea inelului: 7mm

  Anul editarii:  2010

  Grupa : porumbel de zbor