Vasile Baghiu
poezia este un stil de viata
POETI BRITANICI SI AMERICANI IN PREZENTAREA SI TRADUCEREA LUI VASILE BAGHIU / BRITISH AND AMERICAN POETS INTRODUCED AND TRANSLATED BY VASILE BAGHIU
POLLY CLARK
The British poet Polly Clark in the Romanian magazine "Romania literara" (July 28, 2006)
MICHAEL COTNER
The american poet Michael Cotner, in Monitorul literar si artistic (November 19, 2005, Piatra Neamt, Romania)
DONNA TIMNEY
This text (introduction and poem) appeared
in the Romanian newspaper “Monitorul literar si artistic” (
Donna Timney (nascuta pe 20 septembrie 1959, in
Ultimul tren
(The Last Train)
Pastrez hartiile tale intr-o cutie de lemn veche,
un fel de sertar cu scrisori si lucruri vechi,
depozitar al ultimelor ganduri coerente,
toate impaturite cu grija inainte de ziua
in care amintirile au iesit din memorie,
la fel ca obiectele dintr-o debara in care faci curatenie.
O colectie pretioasa de vinuri,
cateva sticle vechi la care tineai,
este data deoparte cu indiferenta
de strainii care au venit sa te ia la asezamantul de sanatate.
In elanul lor dragalas
au donat-o unui colectionar
la un pret de nimic,
odata cu amintirea mea,
pierduta pentru totdeauna.
(“Stiai ca va veni nepoata mea?
Se spune ca ar trebui deja sa fie aici.”
“Sunt aici cu tine,
Ce placuta masura a confortului
incape in aceste maini care au fost odata familiare
si pe care le cuprinzi acum
ca pe o franghie bine impletita in tine insuti,
ca pe un fir de care te agati cu disperare
in ultimul moment!
Ce cuvinte ar putea sa te descrie
cand privesti fix, si nerabdator intr-un fel,
la nimicul
din golul unei usi deschise,
asteptand sora,
sotul care a plecat inaintea ta,
fiul caruia nu-i pasa acum,
asteptandu-ma poate si pe mine?
(“Stii ca prietenul meu m-a scos la o inghetata?”
“Sunt aici, Howard. Sunt chiar aici.”)
Dar cuvinte ca ale vizitatorilor tai
nu vor veni nici azi,
nici maine,
si nici in alta zi.
Ele nu exista,
asa ca piaptana-te din nou
fredonand acel Ave care iti place atat,
pastrand vie o fantoma
a vietii care iti bantuie prin minte haotic,
in timp ce eu savurez egoist recunoscatoare un moment de respiro,
in aceasta camera in care timpul
este un concept abstract,
atarnand incremenit
de pendulele ceasului spart de pe perete,
infiorandu-ma la huruitul care se aude departe,
unde ultimul tren al gandului
tocmai a plecat din statia asezata pe un drum al timpului…
in aceasta camera reala,
unde nici nu am inceput
sa-mi impachetez
propria cutie de lemn.
Introduction and Romanian version by Vasile BAGHIU
KEN NYE
The American poet Ken Nye
in the Romanian newspaper "Monitorul literar si artistic" (Piatra Neamt, Romania, July 21, 2005)
JIM FURBER
The American poet Jim Furber
in the Romanian newspaper Monitorul literar si artistic (December 31, 2005, Piatra Neamt, Romania)
DENNIS COOK
The American poet Dennis Cook
in the Romanian newspaper "Monitorul literar si artistic" (August 11, 2005, Piatra Neamt, Romania)
RON WALLACE
These texts (introduction and poems) appeared in the Romanian literary magazine
"Convorbiri Literare" (January 2007).
Ron Wallace s-a nascut pe 17 decembrie 1953 in Durant, Oklahoma. A studiat literatura engleza la Sotheastern Oklahoma State Univerity, unde a cunoscut-o pe Jane, cea care avea sa-i devina sotie si sa-i daruiasca un fiu, Mathew. Wallace este jumatate scotian-irlandez si jumatate nativ american (Choctaw, Cherokee and Osage). In prezent preda engleza la Colbert High School din acelasi tinut pe care il iubeste cu patima. In 2004, cand am avut placerea sa citesc pentru prima oara poemele sale, castigase un concurs pe un website care i-a adus publicarea volumului „Native Son (American Poems from the Heart of Oklahoma)”, la TJMF Publishing, aceasi editura care – in paranteza fie spus - a editat anul acesta si volumul meu „Transatlantic Crossings”. De aici legatura, ca sa zic asa, o onoare si o bucurie pentru mine, pentru ca Ron, in afara de faptul ca este un poet de exceptie, este si un om extraordinar. Cartea sa i-a adus numeroase invitatii pentru lectura in librarii, scoli si universitati din America. Are in pregatire alte doua volume de poezie care, din cat am vazut, sunt cu adevarat unice, una dintre ele fiind o adevarata epopee a Razboiului dintre Nord si Sud. Aceste doua poeme fac parte din volumul deja publicat. (V.B.)
Greutatea zilelor
Ca intotdeauna,
un timp al orelor de aur.
Diminetile mai aspre, zilele prea scurte;
dar inca stralucitoare si pline de lumina,
aruncand umbrele masivilor stejari
in calea drumului meu ezitant;
acest aer este anume pentru plamani,
anume sa aduca schimbare,
sa dezvaluie, ca un artist,
omul ascuns in stanca.
Michelangelo trebuie sa-l fi vazut pe David
in acest aer aceasta lumina;
trebuie sa fi cunoscut greutatea zilelor
apasand pe umeri de carne,
nu de marmura;
trebuie sa fi zarit un pic din eternitate
inainte de a fi una cu ea nemuritor.
Sunt un om obisnuit, nu Michelangelo;
vad cum timpul construieste oameni in piatra,
in campuri intinse sub ceruri albastre si rabdatoare.
As vrea sa ma plimb in ploaie de vara,
sa las briza sa alunge anii si deceniile, risipite
precum cioburile unui pahar
aruncat intr-un zid,
dar nesfarsitele ore de lumina nu mai sunt.
Zilele viitoare ma asteapta
in timp ce ma intorc inspre apus
ca sa parasesc acest drum
si sa alerg dupa fantoma palida a lui septembrie
aplecandu-se inspre mine,
in timp ce ochiul dragonului de Octombrie
se deschide maret
in albastrul dinspre rasarit,
atat de devreme,
totusi.
Dragonul lunii Octombrie
In viata mea se ascunde un dragon,
invincibil, teribil
si absolut.
A trebuit sa-l infrunt de mai multe ori
decat ma asteptam.
Respiratia lui fierbinte
m-a lasat intotdeauna fara aparare.
In maniera „Lightfoot”,
imi iau cea mai buna poza
de cavaler
si strig in vazduh
cu neinsemnatele mele cuvinte,
in van
El stie ca eu stiu
ca nu pot invinge.
Armura mea, stralucitoare altadata,
capata un fel de patina,
mai mult si mai mult,
cu fiecare trecere brutala a zilei;
pana cand, in raceala lui octombrie,
el se trezeste
si se ridica pe aripile solzoase,
arcuite in zbor,
ca sa inspaimante cerul meu decolorat,
sa arunce privirea lui piezisa
in jos, spre portretul toamnei
pictat cu frunze moarte, rosii si galbene,
pe pamantul sfintit.
Vreau sa izbesc manerul argintiu
al spadei mele rupte,
tipand cuvinte potrivite de lupta
in fata lui de reptila,
dar in loc de asta
pur si simplu ma uit la el,
cu mania mea pamanteana
naufragiata sub rasul lui;
Nu poate fi nici o speranta,
nici o mica victorie;
dar inca ma incumet,
blestem inima-i de dragon
si incerc sa fac sa luceasca lama rupta,
fara efect insa
asupra ochilor lui
cu sclipiri intunecate.
Introduction and translation by Vasile Baghiu
JOHN YAMRUS
The American poet John Yamrus
in the Romanian literary magazines "Convorbiri Literare" (September, 2006) and "Antiteze" (Issue 21, 2007)
poetul oficial
a fost inclus in
nenumarate antologii.
a primit onoruri
si burse.
e cunoscut ca un mare activist
si socialist.
el publica in perioda asta
un lung lung poem
care este pe cale
sa intre in multe volume,
insotit de referinte
savante si obscure.
cel putin o data pe luna
ii citeaza pe Achile
si Pindar.
a publicat foarte multe volume
din cuvantarile si eseurile lui.
e priceput cu adevarat
sa joace jocul asta.
mereu e sigur
cu cine trebuie sa dea mana.
mai mult, el
nu a avut niciodata o unghie agatata,
iar cainele lui
nu a urinat niciodata pe covor.
facturile ii sunt platite fara gres
si nu stie
cum e sa
ratezi o masa.
sacoul ii vine mereu,
parul ii este oricand pieptanat,
si nu face niciodata vreun gest nepotrivit
in fata familiei sau a prietenilor.
iar poezia lui
arata toate astea.
fara suflet,
fara continut.
atit de mult aer gol...
doar vorbe.
cand va muri
alti oficiali
ii vor discuta viata
si ii vor diseca opera.
oamenii vor uita.
si alti oficiali
ii vor lua locul.
si tot asa, altii
vor lua si locul acelora.
ma tem ca
intotdeauna
vor exista oficiali,
zambitori, increzatori
si siguri pe ei.
iar acesta este
doar inca
un motiv
pentru care
aveti absoluta nevoie
de unul
ca
mine.
Henry Miller,
James Jones,
Dos Passos,
Zola,
Kerouac,
Meyer Levin…
fapt
este
ca
ei toti
sunt morti,
iar eu
inca sunt
aici,
luptand cu poemul acesta
care nu merge.
lucrul bun
in legatura
cu asta
este ca exista
bere in frigider,
carti pe raft
si un film
la televizor.
e suficient
de bine pentru mine.
Steinbeck si Zola
si toti ceilalti
pot sa
aiba
nemurirea lor.
eu sunt mai mult decat multumit
cu putinul
care a ramas pentru mine.
toate sunt prea usoare...
calarirea
taurilor.
saritul
cu parasuta.
urcarea
Muntelui Everest.
vinatoarea
de crocodili.
cursele de
masini.
prinderea gloantelor
intre dinti.
toate sunt
prea simple.
prea
confortabile.
doar o data
lasati-l
pe unul din acei
tipi puternici
sa vina jos aici
sa incerce
sa scrie
macar un singur
poem.
poemul nemuritor
pur si simplu
nu
se intampla.
de obicei
nu e mai mult
decat
o descriere
a unei zile din viata,
iar unele zile
sunt
doar
mai interesante
decat altele.
o sa va spun
motivul
pentru care
nu citesc poeme haiku...
nu e ca
nu le-as
intelege,
sau ca
nu mi-ar placea,
sau ca nu
le-as aprecia.
dimpotriva.
este doar
faptul ca
de fiecare data
cand le citesc,
saptamani intregi
dupa asta
poemele mele
se termina
in genul:
pustietate cantand
despre un om scund
stand intr-un camp deschis
intelegeti
ce vreau sa spun?
am intrebat
o doamna poeta
„ce faceti
acum?
ce ambitii
aveti?”
iar ea
a spus
„as vrea sa scriu,
simt ca am
adunat in mine
mari poeme,
chiar nemuritoare.”
„si ce faceti
pentru
asta?”
„oh,
citesc
tot ce pot
pregatindu-ma.
ca un muzician
acordandu-si
instrumentul.”
„da,
dar scrieti?”
am mai intrebat.
„nu, nu sunt
gata inca
pentru asa ceva.
astept
momentul
cel mai potrivit.
astept inspiratia.
intelegi?”
da, doamna,
ma tem
ca da.