Vasile Baghiu

(…) “Caracteristica frapanta a imaginarului acestui poet este capacitatea de a trai simultan in doua lumi paralele: una este lumea realului, cealalta – a amintirii sau a fanteziei, caci o foarte fertila ambiguitate, generatoare de reverie, se pastreaza permanent. Lumea realului este o lume a suferintei, a bolii, a spitalului, a spatiului inchis de unde nu se poate evada decât in gând. Numele lui Max Blecher ne vine imediat in minte, chiar daca acela era prozator; dar inrudirea spirituala e evidenta: o hipersensibilitate accentuata de suferinta, familiaritatea cu moartea, crearea de lumi imaginare compensatorii. Numai ca Vasile Baghiu adauga universului compensatoriu o trasatura specifica, foarte moderna, care la Blecher lipsea complet: imaginarul se constituie printr-un amalgam de experienta vitala si livresc imposibil de separat. (…) Se poate urmari in poezia lui Vasile Baghiu o mutatie esentiala pe care a suferit-o stilul comunicarii poetice in lumea moderna. Se adauga si cealalta trasatura tipica post-modernismului: confuzia dintre livresc si spontan, transformarea livrescului intr-o modalitate de expresie a spontanului, vietuirea intr-o lume populata nu numai de oameni reali, ci si de figuri imaginare. (…)

Roxana SORESCU

in cronica “Lumi paralele” la volumul “Gustul instrainarii”, aparuta in Luceafarul, nr. 30, 6 septembrie 1995

"Alaturi de Ioan Es. Pop si de Nicolae Coande, Vasile Baghiu este una din vocile poetice cele mai consistente aparute in ultimul deceniu, o voce care nu numai ca nu ignora, dar repudiaza postmodernismul si intertextualismul, revendicandu-se de la ceea ce Marin Mincu numea, cred, noul substantialism. (...) Vasile Baghiu a impus nu numai ceea ce poate fi numit indeobste un univers literar, volumele de pana acum fiind de o rara unitate emotionala, stilistica si tematica si toate varsandu-se, asemenea unor aluviuni, in ultima aparitie editoriala, numita "Maniera" (Pontica, 1999), ci si un manifest, un concept, himerismul, de la care orice intelegere a poeziei lui ar trebui sa porneasca. As spune ca e ultimul mare manifest literar al sfarsitului de secol. Nu pentru ideologia sa intrinseca, ci pentru ca, am convingerea, acest program este expresia unei constiinte poetice sigure si pentru ca el poate oferi, asa cum o demonstreaza poemele propriu-zise, o solutie pentru criza postmoderna a poeziei." (...)

Mircea A. Diaconu

in cronica "Bovarism si alienare", Convorbiri literare, aprilie 1999, inclusa si in volumul Feþele poeziei, 1999

(…) “Vasile Baghiu reface in spatiul românesc una dintre cele mai interesante experiente poetice ale modernitatii, cea a lui Fernando Pessoa: heteronimii sai nu sunt, totusi, atât de numerosi ca la poetul lusitan, exista in poemul sau o voce autoritara, acel Himerus Alter care se impune ca personaj inconfundabil aflat in concurenta acerba cu cel care a indraznit sa semneze singur cartile de pâna acum. Acest personaj ratacitor in als ob se misca dezinvolt ori apatic, dar semnificând permanent, in spatiul ideal dintre lume si literatura, intr-un interstitiu straniu, care e adevarata si inconfundabila lume Baghiu.”

Nicolae Coande

in postfata la volumul “Fantoma sanatoriului”, Editura Vinea, 2001

(...) "Prin anvergura si diversitatea orizontului sau estetic, Vasile Baghiu confirma, intr-o masura insemnata, vocatia postmoderna a descentrarii si polimorfismului; el scrie poezie, proza si critica literara cu aceeasi naturalete, fara crispari ori fracturi interioare vizibile. Ceea ce uneste, macar subtextual, poemele, prozele si cronicile sale literare este, in opinia mea, sinceritatea, spontaneitatea netrucata si absenta oricarui compromis fata de impostura sau nonvaloare, precum si o foarte acuta sensibilitate la concret. Cartile de poezie publicate de Vasile Baghiu circumscriu un destin liric de neindoielnica autenticitate si originalitate. (...) Intre cosmarul perceptiilor cotidiene si dinamica spatiilor utopice trasate in linii delicate, marcate de un impuls nostalgic, lirismul lui Vasile Baghiu isi gaseste un posibil punct de echilibru. Nu alta pare a fi semnificatia himerismului teoretizat de autor, care ar reprezenta "numele unei paradigme poetice paralele postmodernismului, o reactie impotriva usurintei cu care , transformand parodia si ironia in stindarde, generatia noastra a refuzat orice forma de utopie". "(...)

Iulian Boldea

in articolul "Realitate si utopie", Cuvantul, nr. 3, martie 1999

"Vasile Baghiu este unul dintre cei mai importanti poeti romani. Pentru ca a creat un spatiu inconfundabil in care realul si imaginarul capata omogenitate, unitate si credibilitate. Pentru ca toate gesturile sale au coeziune launtrica. Iar anvergura demersului existential nu e cladita pe treptele subrede ale scriiturii savante, asa-zis subtile, ci pe sinceritatea marturisirilor dezlanate, intretaiate, pe schimbul de umori al unui peregrin ambiguu, ubicuu, dezabuzat si indatoritor, fervent al bovarismelor, dar naclait pana la ultima sa fibra in viata naturala, cotidiana si in moartea pestrita a oamenilor umili, suferinzi."

Constantin Abaluţã

in Ziarul Financiar din 3 iunie 2003