|
Reporter: De cata vreme faceti teatru?
Marius Bodochi: De 20 de ani.
R: Premiul Uniter? Regretati ca nu l-ati castigat?
Marius Bodochi: Nu, cand nominalizezi niste actori pentru un premiu e foarte greu sa-i delimitezi, criteriile nu sunt intotdeauna obiective, sunt si subiective. N-are importanta asta. Eu nu sufar pentru chestia asta absolut deloc. Nominalizarea e ca un premiu. Din pacate, poate ca-s cam cinic acum, dar in Romania nu prea conteaza. Poti sa iei orice premiu, ca tot aia e. Nu ti se-ntampla nimic. Eu am luat multe premii…8. Chiar in 2002 am luat premiul pentru cea mai buna interpretare cu Regele moare la festivalul dramaturgiei contemporane. Si ce daca l-am luat? Am luat niste bani si o diploma si-atat!
R: Ati lucrat cu o serie intreaga de regizori. Cel mai recent la Theatrum Mundi cu V.I. Frunza si cu Alexander Hausvater, tot Ionesco... Care e diferenta dintre cei doi?
Marius Bodochi: Eu am relatii foarte bune cu amandoi. De V.I. Frunza chiar ma leaga o prietenie de 15 ani.. Diferenta ar fi de temperament, de sensibiliate n-as spune, pentru ca amandoi sunt oameni sensibili la ce se-ntampla in jurul lor, la ce se-ntanpla cu ei, la ce se-ntampla cu lumea asta, sunt ca niste aparate, ca niste seismografe, sa zic asa. Sunt oameni profunzi, cultivati… niste intelectuali. La spectacolul lui, Hausvater a implicat publicul in mod direct, Frunza implica publicul, dar in mod indirect, pentru ca toate spectacolele lui sunt socante, la modul bun.
R: De unde atata afinitate pentru Ionescu? Regele moare, Pietonul si furia, Macbett…
Marius Bodochi: Si am mai jucat la Cluj, am facut un spectacol Maximiliam Colbert, un text superb, care e libretul unei opere si l-am jucat la Cluj acum 3 ani. Au fost niste zile Eugene Ionesco acolo, un colocviu teatral, s-a montat asta si am jucat cu mare placere cu fostii mei studenti.
R: Ati si predat… la Cluj? Cat timp?
Marius Bodochi: 10 ani.
R: De ce nu mai predati?
Marius Bodochi: Am renuntat pentru ca era foarte greu. Eu sunt un tip constiincios, trebuia sa ma duc o data la 10 zile macar si-mi era foarte greu. Am zis ca renunt.
R: Aveti studenti pe care ii pretuiti mai mult?
Marius Bodochi: Nu, ii pretuiesc pe toti! Fiecare are calitatile si defectele lui. Unul, care si-a scos cornitele, asa, e Pavel Bartos, care joaca la Odeon si e un actor foarte bun. La Cluj, joaca Alcesta, Ramona Dumitran, o actrita exceptionala, apoi Octavian Cercel, care joaca la Teatrul Evreiesc din Bucuresti… sunt multi!
R: Ce sunt rolurile pentru dv?
Marius Bodochi: Rolurile sunt ca niste copii, sunt elaborarile mele fizice, intelectuale, sensibile…
R: Aveti roluri preferate?
Marius Bodochi: M-am ferit de chestia asta, sa am un rol preferat. Ele sunt ca aburul, ca niste oameni care trec prin viata ta, te marcheaza sau nu si se duc mai departe. Si vine altcineva, alt rol, alta intalnire.
R: Deci ideea ar fi ca…
Marius Bodochi: Niciodata nu ma uit in urma! Refuz categoric! Nu ma intereseaza! Ma intereseaza sa fac bine, cat pot eu de bine ceea ce fac acum si aici si sa ma gandesc in viitor sa am oferte, sa am ce sa lucrez, asta e important!
R: Dar nu cred ca ofertele va lipsesc…
Marius Bodochi: Nu, nu-mi lipsesc. Nu-mi lipsesc deloc, dar nu-mi place sa devin melodramatic, sa ma leg de un personaj pe care l-am facut acum 2 ani sau acum 3 ani si sa ma plang de ce rol am facut eu acolo si ca nu-l mai fac.
R: Cum e sa ai trei premiere intr-un timp atat de scurt, cum vi s-a intamplat anul acesta?
Marius Bodochi: A fost o experienta unica, anul asta, sa am 3 premiere in aceeasi saptamana. La Mundi, Pietonul si furia, la TNB, Visul unei nopti de vara, iar la Cluj, Alcesta. Sunt 3 personaje total diferite. La Cluj joc Herakles, semizeu, fiul lui Zeus, un rol superb, cu un regizor extraordinar care e Mihai Maniutiu, cu care am mai facut Bacantele, Richard II, mai multe… Dar e greu… Herakles, un zeu, personaj pe care nu prea poti sa pui mana, La TNB, Oberon, la fel dar si Tezeu si Pietonul aerului e in alt registru… Toate trei sunt foarte diferite! A fost foarte interesant.
R: Ce proiecte mai aveti?
Marius Bodochi: Lucrez la un spectacol, Sonata pentru saxofon si Eva (premiera a fost pe 5 februarie 2004) in regia lui Mihai Manolescu, pe un text al unui romancier contemporan, Eugen Serbanescu. De fapt asta e debutul lui dramaturgic….E o poveste de iubire, mai ciudata. E o piesa in doua personaje si joc alaturi de Teodora Mares.
R: Repetati si in Apus de soare, in regia lui Dan Pita…
Marius Bodochi: Joc un rol superb, Moghila, foarte bun.
R: Cum stati cu timpul? Se zice ca nu prea mergeti la repetitii...
Marius Bodochi: Nu prea am timp… ei sunt cam suparati pe mine ca nu ma duc la repetitii, dar nu pot pana nu termin asta. Eu m-as duce, dar nu pot sa fiu in 2 locuri in acelasi timp. Lumea nu-ntelege o chestie: eu sunt foarte cinstit. Spun de la inceput: timpul meu e asta. Vreti? Daca zic da, nu facem fara tine, atunci asta e.
R: Cum va pregatiti rolurile?
Marius Bodochi: Eu nu ma duc niciodata la o repetitie nepregatit sau sa nu stiu ce am de facut. Rolul nu-l faci numai in repetitiile alea. Rolul il faci acasa, in noptile tale de insomnie, cand stai, te gandesti, lucrezi. Un rol nu se face doar asa… Ar fi foarte simplu, invat textul si ma duc pe scena!
R: Am observat ca va place si filmul…
Marius Bodochi: Imi place, de ce sa nu-mi placa? In masura in care scenariile sunt interesante.
R: Multa lume v-a acuzat pentru Vlad Nemuritorul , un film comercial.
Marius Bodochi: O fi el comercial, dar nu eu am facut filmul. Eu doar am jucat un personaj si am incercat ca in rolul acela sa fac asa cum pot eu mai bine, ce trebuia sa fac.
R: Dar de ce atat dv. cat si Adrian Pintea, doi mari actori, ati acceptat asemenea roluri comerciale?
Marius Bodochi: Jucam si in de-astea, ca asta este oferta…Eu n-am avut nici un fel de jena. De ce?
R: Pentru bani? Cum traieste actorul roman din ziua de azi?
Marius Bodochi: Greu, cum sa traiasca? Si spun eu asta, care am salariu maxim la TNB. Eu mai mult de atat nu pot spera. Daramite cei care au salarii mici...
R: Dar la TNB, se plateste bine…
Marius Bodochi: Comparativ cu alte teatre, dar de fapt salariile sunt mici. Dar din clipa in care voi fi platit corespunzator la teatru, incat sa pot refuza comercialul jur ca nu ma mai duc nicaieri!
R: Faceti reclame, videoclipuri… tot pentru bani?
Marius Bodochi: Eu cer scenariul. Daca-mi place fac, daca nu, nu! Dar bineinteles ca si pentru bani. La Couture, de exemplu, mi-a placut scenariul si am lucrat cu regizor italian fantastic de la care am invatat enorm.
R: Ati facut pictorial in Plai cu boi. Cum a fost?
Marius Bodochi: Foarte misto! Sunt personaje imaginate de mine si personaje pe care le-am jucat chiar. Arata foarte bine. Si costumele sunt de Levintza toate. Sunt vreo 10 poze superbe.
R: Ati prezentat si moda…
Marius Bodochi: Da, si pentru Levintza, si pentru Botezatu, si pentru Liza Panait... E o experienta! Mie imi place sa fac tot, tot ce se poate face!
R: V-ati implicat si in proiectul Carte&Arte. Ati fost si criticat pentru esuarea acestui proiect. Cum a fost de fapt Carte&Arte?
Marius Bodochi: E un proiect bun, care insa nu a gasit sprijinul material necesar. Eu nu am fost implicat in partea financiara propriu-zisa, ci in cea artistica. Poate ca am gresit ca nu am oprit proiectul si ne-am incapatanat sa-l continuam. A fost chinuitor; ne-am bazat pe niste promisiuni care nu au fost sustinute.
R: Dar ati fost acuzat pentru esecul proiectului.
Marius Bodochi: E foarte usor sa acuzi, sa critici… e la indemana oricui. Sa faci ceva e foarte greu. Si eu stiu ca intotdeauna cand faci ceva, lumea te acuza…ca faci.
R: Nu va dor aceste critici, acuze?
Marius Bodochi: Absolut deloc, pentru ca un om de bun simt, cu capul pe umeri, daca sta putin si se gandeste nu m-ar acuza. Dar cei care stau si acuza si nu fac nimic, normal ca nu gresesc. Dar nu cred ca la Carte&Arte am gresit. Ei ma critica, eu am mai facut patru roluri… care-i problema?
R: Nici barfele nu va deranjeaza? Se vorbeste mult despre dumneavoastra...
Marius Bodochi: Nu, pentru ca este dificil sa faci disocierea dintre personajul de pe scena si omul din viata de zi cu zi. E greu sa nu confunzi…
R: Cum este omul, Marius Bodochi?
Marius Bodochi: Eu sunt o persoana foarte normala, doar lumea care nu ma cunoaste zice de-astea… Sunt mai flegmatic probabil, ceva mai distant. Imi pun asa o platosa in jurul meu, pentru ca e firesc sa ti se intample asa. Nu e usor, ca actor sa te duci pe strada si ma deranjeaza foarte mult ca, nefiind super-star la Hollywood si neavand masina de-aia cu geamuri fumurii, merg cu metroul, ca orice om nu? Si aud: uite-l p-ala, si tot felul de comentarii si atunci normal ca-ti pui o platosa!
R: De aceea pareti inabordabil…
Marius Bodochi: Nici nu ma las abordat, este foarte adevarat.
R: Aveti si multe admiratoare…
Marius Bodochi: Da… De exemplu, si o spun cu modestie, am patit lucruri de genul, ca sunt asteptat la mine la scara cu mici cadouri, la teatru cu alte mici atentii… Ba ieri am primit o pereche de manusi tricotate. Numai ca eu nu dau curs acestor chestii.
R: E un lucru bun totusi, ca va admira multi, nu?
Marius Bodochi: Da, eu nu zic ca e rau, dar relatiile de acest gen nu le duc nicaieri... le opresc. N-o sa ma vada nimeni niciodata profitand de o fata, care ma place pe mine, ca actor si vine de 2-3 ori la mine. Asa ceva nu fac. Eu nu amestec lucrurile, niciodata nu le-am amestecat. Sunt o persoana morala si sobra. Chiar daca sunt mai nonconformist in tinuta, uneori, asta depinde de starea mea din ziua respectiva.
R: De aceea pastrati distanta?
Marius Bodochi: Stiu ce inseamna cand inciti pe cineva sa vrea mai mult de la tine, sa puna mana, sa te cunoasca, sa stea de vorba… sunt foarte distant, opresc relatia la granita dintre realitate si mister, ca sa-i las sa viseze si sa nu distrug misterul... |
