Politica Simonei

Subtitle

Cele doua volume de poezie
le-am publicat cu numele de
Simona Nestor Popescu


Dumnezeu știe

ce îi spusese

 ea

 lui.

 El începuse să 

plângă 

prăpăstios

 de îngenuncheat.

 Paradoxul era că

 plânsul lui 

se transforma 

în râsul ei.

 Au rămas

așa

până când 

furnicile

 își făcură

 mușuroaie

 în urechile

 lor.

 Astăzi se cheamă 

podul fără întoarcere…







Dacă iți pierzi ideile
 aiurea,
 vei ajunge să nu te
 mai recunoști.
 Vor profita alții de
 ele
 iar tu,
 buimacule,
 te vei trezi
 îmbrăcat
 în gândurile
 altora
 ca o mireasă
 cu rochie
 de împrumut.

Prizonierul uitării


Am trăit atâtea mii de emoții

dar nu știu încă

dacă cea pe care am scos-o acum

din mânecă mi se potrivește

la fel de bine ca toate celelalte.

De la sertarul de sus, cel in care am

aruncat de-a valma gândurile

așternute pe hârtie, s-a pierdut cheia.

Așa se face că am devenit

prizonierul uitării de pe marginea balustradei

înguste undeva, pe la mijlocul încântării.




Coșmarul de sub perna ta 


Amorțeala ultimei clipe

petrecute în fața

oglinzii

mi-a dat imbold, o dorință desăvârșită 

de a mă

transforma 

imediat într-un coșmar 

strecurat sub 

perna

ta.




Clipa


Nemărginire, uitare, resemnare,

dragoste, ură,  cântec,  picături de

 ploaie picurate peste frunze,

demnitate, fățărnicie, aducere-aminte

 și amurgul care vine călare pe timp

 pătând zarea,  nemărginirea,

 uitarea, resemnarea,

dragostea, ura, cântecul,

 picăturile de ploaie picurate

 peste viață,

 demnitatea ori fățărnicia ei,

aducerile aminte …





Dezlegare


Pașii tăi sfidează regula 

stabilită cândva, pe teritoriul neutru

al inimilor noastre. 


Glasul tău alunecă

tot mai des înspre extremitățile

sălbatice ale conștiinței mele,

nelămurite încă.


Sentimentele tale, ale mele

trosnesc în amorțiri 

pierdut-fecunde.


Te-am pierdut, 

te pierd

și te voi pierde.

Am dezlegare 

de la pietre.




Concluzie


De pe buzele tale

 cuvintele se rostesc singure:

 … eu sunt rezultatul gândurilor mele.

 Îți spui

că o dată ajuns

 la această concluzie,

 viața ta

 depinde doar de miliarde de celule

 în care

 te mai învelești încă.





Dezmăț printre circumvolutiuni


Parcă nu aș ști 

cât dezmăț

se petrece

printre circumvoluțiunile

tale… 

Parcă nu aș ști 

cât de tandru 

poți fi,

uneori… 

Destul cât 

să se spargă 

strigătul din mine

în mii 

de fiori…