Revista Argos
Numarul 36- iulie 2008
Bianca Marcovici
„Acest Secret, eu nu ti-l voi spune !”
N.
Cind totul pleaca la vale
Efectele pot fi oprite
Precum boala la om
Vizitezi oficiul de analize
Bagi in tine citeva pastille dupa culori si indicatii prescrise
De zeii bicarbonatului si cei care confunda lucrurile
reciclind slogane, perforind timpanele
cu vice versa
viata nu e o loterie
Caragiale nu a murit
Pui pe ici colo citeva cataplasme si faci masaje energizante
Si mai incerci sa pui citiva saci linga barajul care inca nu s-a naruit!
Mai apoi te duci intre Ei sa le arati ca inca mai stai in picioare
Tocmai sa le arati ca nu t e-au anihilat!
Joci putin scena echilibrului, spui o poezie Secreta
Ce tine de manusile mele potrivite din impactul virtualului
Acest Secret eu ti-l spun inainte de al face
public! Cu litere mari, precum T.S. Eliot
Petre Fluerasu
trebuie sa inceapa razboiul
Temple of the evil, Temple of the weak
no one knows how bad he feels
Late-night innuendo, temptation of the key
"Live with the Blacksheep, live with me"
Sonata Arctica – Black Sheep!
oamenii nu inteleg pacea
apropie-te de altar
fa o baie in sange, fa o baie in vin
preotii albi iti fura sufletul cu lingurita
San Sebastian arde
soarele e prea puternic pentru filosofii
vin ploile
nu mai visa
intelege, sufera si zambeste
cocaina intre pulpe
zeii pagani au murit impreuna cu noi
ridica inelul spre cer
pe copac se catara oamenii-termita
tot mai sus
pana cand soarele ii va arde
topindu-le sucurile
unde este adevaratul tantar?
sangele arata mai bine in pocale de argint
e simplu
pentru a fi noi insine
avem nevoie de razboi
draft
facem lobby pentru sufletele infidelilor
virgine, sfinti si muste grase
totul aruncat deasupra pikamerelor umede
glose, praf si aburii orasului trist
undeva departe
mobilul virginului suna
curvele se intrec pentru onoarea decorticarii
haideti
beti lichidul albastru al mortilor
in cavouri rasuna viorile
trecutul se incranceneaza si isi arunca litaniile
deasupra hypermarketurilor,
puristii plang
oricat de frumos ar fi asfintitul
se va gasi un hombre mui caliente
care sa strige siderat
sfarsitul se apropie
de parca oamenii nu ar sti
in fata frumusetii dintilor albi
maruntaiele se imprastie scrasnind
zambeste
esti un simplu draft
overrated
evanghelia ucigasilor
prin gaurile tavanului cerul zvacneste roz
asasinii pregatesc ciliciile adancindu-le in sange
respira
aerul vascos iti daruieste viata
bomboane gumate moi pentru suferinzi
plangi si respira
scoate cutitul din gatul celor ce nu cred
nu-ti da cuvantul
vei ajunge la un moment dat sa intelegi
ca trebuie sa-ti ucizi iubirea
cu gust de evantai
universul se va sparge in o mie de oglinzi murdare
sange inchegat pe fereastra ta
intinde mana
simte blanita imbibata de scuipat
animalele asteapta si ele apocalipsa
evident
betoanele se vor sparge
evident
va trebui sa aruncam din nou basculante de suflete
evident
cu totii asteptam urmatorul cutremur
evident
cu mandria condamnatilor in suflet
life’s a bitch
only if you don’t understand it
Contact:daymoppp@yahoo.com
Francisc Ormeny
Tratat de mistica
“M-am asezat pe orice campie, intocmai ca o pulbere-obosita-am dormit pe oglinzi si pe ferestre: totul ma roade, nu mi se da nimic, ma subtiez-am sa ajung aproape ca o umbra. Cu tine am cutreierat cele mai reci si mai indepartate lumi, asemenea unei fantome, careia-i place sa alerge pe-acoperisuri inghetate si pe nea. Cu tine am patruns in tot ce e interzis, in tot ce e mai rau si mai strain; si daca-n mine este vreo virtute, e-aceea ca nu mi-a fost frica de nicio interdictie” (Nietzsche, Asa grait-a Zarathustra p.315-316, trad.Stefan Augustin Doinas, Humanitas, Bucuresti 2000)
I
Pareri de rau viermanoase
Se zvarcolesc ca larvele rele incapsulate-n lichid
Adunate in ciorchini de bulboane amortiti ce asteapta vertical
Pe fundul apei ca niste fantome fosforescente
Timpul noptii horcaie in stresini
Simt o umbra alba, grasa, cum larveaza in burlan
Tacerea se innoureaza, frica scoate carlige tinere,
Incep sa-mi supureze in carnea fetida a sufletelui intrat in descompunere
Perdele de larve de muste
Gheme de coropisnite grase cu dungi rosii pe spate.
Jur imprejur
Armate de lacuste inarmate cu ferastráie si falci-desfacatoare de conserve
Vaneaza ramele curioase ce au nimerit acolo din greseala
Simteam ca in noaptea asta puturile inghit hulpave, bule mari de aer
Ca pestii pe uscat:
Mi-am lipit gura de abis
Sarutand oval tipatul lui Munch
Si am cascat
Incercand sa momesc in gura mea
toata tragedia Din tacerea uda a inmormantarilor
toata singuratatea Din somnul-suflet adanc si purulent ca rana
Ingropat acolo
Nevoia e de diavol de brad negru si de stanca cu aschii infipta in apa
Pana ce Sangele e spirit si spiritul e sange
Pentru ca Spiritul Rau sa poata inota din nou in vacuum ca in apa
Pentru ca asta clipa sa poata trage dupa sine prada in gaura-i de sarpe
II
Pasari stranii rele si ursuze
Mormaie in somn incruntate
Deschizand amenintator, din cand in cand
Ochi haini expeditivi:
Erotism magmatic greu.
Iti doream atat de mult bucile nesimtite
sanii rotunzi si mari
gambele bondoace si scumpe
Ca n-am mai rezistat:
Am scos voluntarul din involuntar
Si am lasat in urma doar restul rau
Sa te violeze in ultimul hal
In chiar curcile mormaitoare ale lui Satanail…
[Descantec]
[…Remuscare schimonosita incarligata in mazgiliturile grotesti ale aiurerilor de alta data]
[… Cenusa ingropata in manusa]
[… Meandre de Ura insfacata in zgura]
[… Bale de Hatra lasciva de oglinzi criminale]
[… Racnet scrasnit in scartaituri scos pe rat infipt in robinet]
[… Zambet ruginit de cutit ciobit]
[… Melancolie-ineptie in parfum de egophobie]
Isus- “maimuta urlatoare moralista” se ratoia la mine
Cu ochii scosi din orbite
Dar eu, cu cinismul meu de crocodil,
Imi lungeam sufletul lung si oboist ca o femeie satisfacuta
Pe altar, cu coada ascunsa tainic la spate intre picioare
Spunandu-i calm, pe un ton civilizat ca
„Dracul e o epiderma dezamagita”
si ca
„Cine n-a fost invins de propriu-i triumf, in fond?!”
III
Erai atat de apetisanta in zilele alea de liceu
Blonda, roscata, bondoaca, inalta si proaspata…
Piersica zemoasa care te implora s-o musti
Pe cand azi, cand stelele dansatoare au inghetat
cand quasartii rododendronici au eructat numai avortoni de supernove
cand Dumnezeu s-a sufocat dupa ce si-a inghitit lunga limba
Azi…
Setea mea de ura pluteste ca un nor intunecat cu ugerul plin
Peste ce-a mai ramas din tine
E ploaia care fumega
Umbra care-ti apasa umerii
Caci Spiritul cel Rau, Marele Dezgust Trist din tine
Te iubeste. E timpul sa te intorci si tu acasa.
Am sa te transform intr-un nor firav
Si n-ai sa mai gasesti nicio mare in care sa te ineci
Si nicio panza vicleana in care sa te mai prinzi
Si nici o ceata cu maini sticloase n-o sa-ti mai vrea sufletul de nisip
Azi…
Nu te mai lasa nicio scrumiera s-o lingi
Nu vrea sa-ti mai dea foc nicio epava
Nici cea mai violenta tuse nu te va mai putea expectora din tine insati
din hiatusul muced al ploii de sinus ranced
din ochii arsi de lumina mocnita-n bale groase
Vacuitatile tale mentale innebunesc copacii
Sa te sfasie cu agonice crengi involburate deasupra-ti
Numai fructele stau mai linistite, mai cuviincioase
Incombustibilitate…invizibilitate…leviatatiune…transa yoginica…moarte aparenta…dumnezeire…experienta intunericului
Ochiul lui Shiva mi s-a mosmolit in cea mai bizara Kali-Yuga
Cine sunt?! Ce sunt?! Cum am de venit??? Unde mi-e umbra?
De ce nu mai imi vad umbra? Ce-ai facut din umbra mea tarfo!
Ma simt ca un hidrant pe care a urinat cineva
Cadavrul tau sta intins pe burta cu capul ingropat in pamant
Te apuc de par si-ti ridic fata buhaita din balta de muci
Si-ti vad acolo, in muci, masca-ti mortuara de muci cu care stateai frunte-n frunte
Iau cutitul de jos si incep sa tai in tine conturul Americii
Sperand la noi metode de vaccinare
Am apucat mai tare cutitul de maner
Si-am inceput sa sap disperat in tine dupa mine
Singur in tot cimitirul...rageam ca un dement la luna-bila de sticla
Azi…
Am adunat toate ramasitele de rau din ochii celor buni
Si m-am recladit:
Castor de cerneala si ornitorinc de limfa puturoasa de balta
Am reintrodus carne in mumie:
Miasmele grele de crini veninosi
