AUTENTIC

Esti ceea ce alegi sa fii

Obstacole si miracole

In dragoste nu exista certitudini. Vorbim de sentimente, care scapa controlului rational si predictiilor probabiliste. Evident, poti face predictii si invocatii sau sa iti tii pumnii stransi.

Sau, mai bine, ai putea sa constientizezi ca, la fel ca pe oricare traseu al vietii, iti ies in cale obstacole. Ce faci in fata lor, este alegerea ta. Gandirea magica te poate ajuta sa te simti relativ bine, insa nici un porte-bonheur, nici un simbol sau ritual superstitios nu pot egala forta gandirii pozitive si coerente.
Sunt cel putin cinci obstacole (puse de noi) in calea functionarii unui cuplu: autosuficienta, asteptarile nerealiste, lipsa comunicarii, perpetuarea prejudecatilor de gen si atitudinile discriminatoare. Descantecele s-ar putea sa nu le dizolve, insa constientizarea lor este primul pas pe care il putem face chiar noi.
Egoismul ne defineste ca fiinte, insa nu ar trebui niciodata sa devina predominant. Nu si daca iti doresti sa imparti viata cu persoana aleasa. In cuplu, "unu plus unu" devine "doi" daca cele doua persoane renunta la individualism. Statisticile ultimelor decenii arata o tendinta catre burlacie, in cazul ambelor sexe. Indivizii moderni imping varsta potrivita casniciei undeva dupa avansarea in cariera, avansare care poate sa ne prinda si in al patrulea sau al cincilea deceniu de viata. Unii cauta fericirea in independenta, precum eroinele serialului “Sex and the City”, altii se arunca in vartejul sentimental al unei relatii mai mult sau mai putin stabile. Pentru cei din urma, este esential sa isi dea seama ca, pe calea spre “noi”, trebuie renuntat la orgolii inutile, posesivitate nejustificata si “eu inainte de toate”, iar drumul impreuna se netezeste semnificativ.
Vorbeam de asteptari nerealiste? Uitati tot ce ati vazut pe la televizor, cosmeticele nu se aplica 24/24, ci doar in fata camerelor de luat vederi. Lumina diminetii poate sa iti dezveleasca adevaruri crude, si despre tine si despre el. Si nu vorbim doar de infatisare. Ne asteptam ca Celalalt sa ne fie livrat intr-un pachet impecabil, cu instructiuni clare de folosire si, daca se poate, cu garantii ca va rezista o vesnicie. Asa cum nu exista feti-frumosi si zane fermecate, nu exista nici parteneri de cuplu perfecti. Dragostea nu e nici ea usoara ca-n povesti, relatiile nu vin de la sine, ci se construiesc cu vointa si rabdare. Obstacol depasit, daca se stabileste un nivel rezonabil de asteptari.
Lipsa de comunicare este o greseala frecventa intr-un cuplu si una dintre cele mai usor trecute cu vederea. Cu totii ne inchipuim ca stim sa comunicam, dar putini reusim cu adevarat sa ii aplicam principiile de functionare eficienta. Atatea femei care isi inchipuie ca partenerul le poate citi gandurile, ii rapesc acestuia sansa de a purta o conversatie fireasca-dar, vai! atat de prozaica, in care nevoile sa fie transmise celuilalt clar si onest. Daca nu ai avut noroc de un partener cu o minima abilitate telepatica, nu uita ca in comunicare se cere exprimare cat mai deschisa.
Pe cealalta parte se afla barbatii care nu inteleg adesea ce li se comunica, dar dau impresia ca au priceput. Din confuzii se nasc altele, fiecare partener isi inchipuie ce doreste si se ajunge undeva, departe de scopul initial al mesajului. Primul pas in comunicare: invata sa asculti, inainte sa vorbesti cu urechile astupate.
Prejudecatile de gen sunt obstacole puternice, chiar daca mai putin vizibile sau explicite. Multi dintre noi suntem invatati sa credem in mituri precum inferioritatea femeii, superficialitatea barbatului, nevoia de romantism a femeii, instinctul sexual exacerbat al barbatului. Adesea barbatul incearca sa domine, iar unele femei accepta sa fie conduse. Astfel se perpetueaza un cerc vicios in care auto-profetiile se confirma. La barbati se confirma realizarile profesionale si financiare, iar la femei, frustrarile si dezechilibrele emotionale.
Familia, educatia, anturajul si chiar istoria vor incerca sa intretina aceste tipare de gandire. Pe orice teritoriu cultural obstacolele pot fi mai mari pentru reprezentanta asa-zisului sex slab prin incercarile repetate de subordonare a femeii. Gandirea stereotipa este un obstacol greu de trecut fara exersarea constanta a spiritului critic si a propriei capacitati de analiza a realitatii.
Discriminari de tot felul sunt rezultatele acestei viziuni despre rolul de gen. De exemplu, este firesc ca barbatii sa incerce sa isi caute mai multe partenere, pe cand femeile trebuie sa fie cuminti, cu dorinte sexuale mai reduse- daca nu, devin automat femei usoare si tot ele sunt responsabile pentru violurile la care cad prada.
In ultimul timp pare sa creasca gradul constiintei de gen la populatia de ambele sexe. Femeile vor la fel de multa putere ca si barbatii, ceea ce probabil ca va perpetua conflictele pe viitor, pentru ca fiecare isi urmareste propriul interes in detrimentul celuilalt. Discriminarea este prejudecata in actiune, asa ca, fiind atenti la ce gandim, putem constientiza si comportamentele inrudite.
Dragostea este un miracol in sine care nu se supune legilor paranormalului. Piedicile din calea ei sunt create de simple greseli de gandire. Relatia de cuplu poate fi mai mult decat un loc comun al miturilor si prejudecatilor populare, daca dam o sansa obiectivitatii si tolerantei. Pana la urma, putem fi cine suntem cu adevarat si sa fim iubiti pentru noi insine. Dar pentru asta, nu trebuie lasat nici un obstacol sa stea in cale.



Povesti de adormit cuplurile

                                       Suntem fiinţe independente, ne câştigăm singure veniturile, de protecţie nu avem nevoie, iar companie ne asigură prietenele şi mass-media. Vom întâlni un partener perfect cu care vom avea o relaţie perfectă, gata preparată şi ambalată.


    Egoismul fiinţei moderne se exprimă printr-un singular imperativ  “Eu vreau”, “Eu simt”, “Eu cred”…S-a demodat definitiv tradiţionalul “noi”? Chiar nu mai avem nevoie decât de noi înşine şi, ocazional, de câte un partener recreativ? Cum se face că nici una din “tabere” nu renunţă la astfel de basme, deşi în căutarea partenerului ideal, practică dezinvolt poligamii afective? În complicata reţea de prejudecăţi familiare întreţinută de societate, ne iluzionăm că putem trăi singure. Într-o formă sau alta, cu pirostrii sau fără, tot ne dorim pe cineva alături.
    Sunt multe de spus despre relaţia “eu şi Celălalt”, despre stabilitate sau dimpotrivă, despre oscilare. În plină săptămână, la Mayra se fac confidenţe despre a avea sau nu pereche, despre graniţele dintre intim şi public, se caută dovezi concludente despre transformările rolurilor în cuplu. Timpul şi contextul social sunt factori exteriori a căror influenţă asupra sexualităţii şi vieţii de cuplu o trecem cu vederea. Se spune că în întâlnirea dintre două corpuri, al treilea este întotdeauna societatea. Ea ne dictează ce este normal sau mai puţin normal, de câţi membri putem vorbi într-un “cuplu”, tot ea reglementează normele de funcţionare şi decide ce se cuvine şi ce nu.
    Mentalităţile despre cuplu sunt în plină evoluţie, dar deocamdată “modernă” nu înseamnă şi “emancipată”. Mă bucur că femeia îşi asumă un rol puternic, însă nu folosind sexualitatea ca pe monedă de schimb, cel puţin nu într-o relaţie de suflet. Cum putem să mai dovedim diferenţa faţă de societatea animală, bazată pe raporturi primare de atracţie şi dominaţie sexuală?
    Şi astfel ajungem la capitolul nevoi, frustrări, împliniri. Nu credeţi că ar fi mai folositor să vorbim despre cum putem să ne împlinim existenţa cu ajutorul Celuilalt, în loc să ne victimizăm, să ne handicapăm, să aruncăm vina în cârca partenerului că nu reuşeşte să fie perfect? Într-o relaţie reuşită vei întâlni onestitate, respect faţă de sine şi de partener alături de conştiinţa propriei valori. Aşa că e nevoie de perfecţionare la capitolul comunicare: niciodată nu este prea multă. Trebuie exersat respectul: să ai pe cineva alături nu înseamnă să-l situezi nici mai presus, nici mai prejos decât tine în nici o privinţă.
    Mi-am propus să vă aduc în atenţie pericolul adresat femeii moderne, cel de a rămâne sclava unor vechi frustrări şi anxietăţi legate de gen, mascate sub un feminism agresiv şi o pseudo-independenţă. Aş vrea să dezbatem împreună realitatea cuplului de azi. Şi de unde putem înţelege mai bine, dacă nu din trăiri autentice? Sunteţi binevenite să vă împărtăşiţi cu noi experienţele.
    Ne mirăm când lucrurile nu funcţionează “cum ar trebui” însă apelăm prea des la soluţii pre-scrise, pre-concepute, pre-făcute. Simpla vizionare de filme si seriale, articolele deştepte din reviste, sfaturile binevoitoarelor nu pot face o relaţie să meargă ca pe apă. Corabia eşuează de multe ori chiar înainte de a porni în larg, mai ales când aşteptările sunt exagerate. Când una din expectanţele femeii moderne este să primească mai mult decât să ofere, acceptă necondiţionat că “dragostea e o investiţie reuşită doar dacă generează profit”, după modelul feminismului extremist. Păcat că ignorăm simplitatea principiului: “cât dai, atât primeşti”. De asemenea, mai conteaza şi CE dai, cu ce vii într-o relaţie.
    Despre cupluri ar trebui să fie vorba în fiecare zi, însă vă aştept în fiecare miercuri pe Mayra.ro pentru reflecţii, dezbateri, interactivitate. Nu avem nevoie de nici un basm, atâta timp cât ne putem construi realităţi frumoase. Haideţi să pornim la vânătoare de mituri, falşii idoli nu mai au ce căuta în viaţa noastră.

foto: multumiri lui Narcis Virgiliu


Ce-si doresc femeile?

Americanii au denumit astfel un film in care personajul masculin (jucat de Mel Gibson) experimenteaza diverse situatii menite sa ii dezvaluie psihicul femeilor. Daca acesta ar fi reusit sa dea o clarificare, ar fi redat speranta milioanelor de barbati ai lumii. Dar ei isi doresc in continuare sa poata citi gandurile, asa ca trebuie sa contribuim cu cateva indicii.

In primul rand, domnilor, femeile isi doresc sa fie intelese, contrar credintei ca ele intretin in mod intentionat misterul si inselatoria. Toti barbatii lumii, mai mult sau mai putin invatati si-au dat singuri de furca cu asa-zisul mister feminin. Numerosi filozofi au aruncat cu sarcasme, abandonand in cele din urma sau devenind treptat misogini. “Natura feminina este un abandon sub forma de rezistenta”, credea  Kierkegaard, inoculand multora ideea ca atunci cand o femeie spune “Nu”, de fapt inseamna “Da” si asa mai departe. Psihologi moderni au declarat chiar ca venim de pe planete diferite si ca vorbim "venusiana", in timp ce barbatii prefera "martiana".
    Femeile nu sunt niste mecanisme complicate si nici barbatii nu au obligatia sa devina la fel de meticulosi precum ceasornicarii elvetieni….Ce pot invata totusi de la acestia este rabdarea. Rabdarea de a nu va pripi cu concluziile, atunci cand nu sunteti siguri ca ati inteles.
    Limbajul difera in functie de sexe (la nivel de debit verbal, al vocabularului nuantat cu detalii s.a.), dar atat barbatii cat si femeile vorbesc aceeasi limba umbrita de tabuuri si limitata de conventii.
    Cand constientizati dificultatile in comunicare, e nevoie doar sa intrebati. Sa cereti lamuriri. Conteaza mult sa ne simtim ascultate.
    Spre deosebire de eroii masculini, “sexul slab” nu se sfieste sa dea vorbirii o anume coloratura afectiva. Intr-un fel sau altul,  femeia o sa-ti spuna ce simte, ce o face sa vibreze, ce o deranjeaza etc. De aceea, daca vreti sa intelegeti o femeie, ascultati pe cat posibil, cu inima deschisa.
    La ce serveste toata aceasta rabdare? La castigarea increderii. Comunicarea este un prag important, care- o data trecut- poate duce nebanuit de departe intr-o relatie. Oricine si-ar dori sa vorbeasca fara sa fie supus judecatilor dupa clisee consacrate. Prin ascultare reala se pot deschide porti catre inima celei dragi. Cui nu i-ar placea sa fie iubit pentru ce este cu adevarat?
    Fricosii prefera sa creada ca femeile isi doresc doar sa se joace cu mintea barbatului, sa il schimbe dupa propriile gusturi. Nimic mai hilar. Femeile isi doresc- daca se poate, un barbat care sa stea pe propriile picioare, sa se cunoasca si sa se inteleaga pe sine, sa nu fie egocentric, sa nu se lase dominat si sa nu incerce sa domine. Poate ca uneori avem ochii plini de scene romantice, insa imaginea inconsistenta a unui Fat-Frumos se sterge atunci cand facem loc in viata noastra unui partener real, cu calitati reale.
  Nu inceputul de chelie, contul "anorexic" sau lipsa simtului estetic le indeparteaza pe femei de un potential partener, ci felul cum sunt tratate: superficialitatea, inautenticitatea, dorinta de a impresiona fara a avea cu ce. Daca cel din fata lor le considera doar un un labirint de dorinte si ganduri ascunse si doreste sa se limiteze la nivelul fizic, sansele lui scad exponential. Nu poti spune ca ai cunoscut o femeie, daca nu ai incercat macar sa pasesti pe acele drumuri cu talc. Femeile se conduc adesea dupa logica inexplicabila a sentimentelor si isi doresc ca intuitiile lor sa confirme ca au facut alegerea corecta. Daca vreti sa intelegeti cum gandesc femeile, nu va conduceti dupa retete invechite , folositi-va deopotriva mintea si inima pentru fiinta ce vi se dezvaluie.
    La fel ca si in cazul barbatilor, daca inlaturi stratul de conditionari sociale, clisee si idei preconcepute, descoperi ca femeile isi doresc reciprocitate in dragoste, parteneri care le respecta si care le inspira respectul. Femeile isi doresc sa fie dorite, dar nu pentru a profita insensibil de trairile altora, ci pentru a li se confirma importanta in viata celuilalt. O femeie- ca si un barbat, de altfel, isi doreste sa fie unica persoana care ocupa acel loc special in inima ta si ar face orice pentru asta. Pana la urma, nu e nimic complicat. Femeile isi doresc aceleasi lucruri ca si barbatii, doar ca obisnuiesc sa le ceara (si sa le obtina) in moduri diferite.
    Inca nu intelegeti femeile? Conform lui Arthur Conan Doyle, creatorul detectivului Sherlock Holmes, e destul de simplu: “Când ai eliminat imposibilul, tot ceea ce ramâne, oricât de improbabil ar parea, trebuie sa fie adevarul.”
    Pentru fiecare situatie in care nu stiti ce sa credeti, ce sa spuneti, ce sa faceti….aplicati legea lui “Ce tie nu-ti place, altuia de ce i-ai face?”.  Este miraculoasa, chiar daca ii veti contrazice pe toti cei care s-au speriat ca femeile sunt facute sa saboteze destinul barbatilor.
    Ramane sa decideti singuri, domnilor, ce va doriti si ce sunteti dispusi sa faceti pentru a ajunge la inima unei femei. O recomandare in plus ar fi sa ascultati cu extrem de multa atentie versurile lui Brian Adams din coloana sonora a filmului “Don Juan de Marco”. Lectiile lui Don Juan pot servi la salvatul orgoliului, dar melodia “Have you ever loved a woman?” contine cateva raspunsuri pretioase.
    Daca am omis ceva important, va revine chiar voua placerea de a afla.

Spune-mi Narcis

Nu ti se pare ca un fel de neo-darwinism estetic proclama suprematia frumosului asupra uratului? Nu mai e vorba doar de presiune sociala asupra femeii, ci asupra tuturor membrilor societatii. Ecouri au existat inca din anii ’90, in filme precum Gattaca, avertisment asupra unui viitor nu prea indepartat, in care meritele se impart celor dotati (“Valizi”) din punct de vedere genetic.


        Cu toate ca discriminarea de orice fel este interzisa, ea exista mai ales la nivel de exprimare estetica. Competitia sociala se duce intre indivizii cei mai atragatori, cei mai modelati, intr-un cuvant, cei mai vizibili.
        Obsesia frumusetii  i-a invaluit si pe barbati, la fel de ametitor precum un parfum de firma, la fel de inselator precum iluziile optice intr-un desert. Desertul vanitatii este golit de continut, pentru ca il consuma in artificii inutile, menite sa induca privirea in eroare. In epoca mirajelor nu ne mai minunam de camasile roz, de gamele de cosmeticele destinate barbatilor, ci incercam sa ne astupam urechile si sa inchidem ochii la niste adevaruri de ocolit.
        Estetica uratului? Nici vorba, azi doar ce e frumos este frumos.
        Barbatii anorexici, barbatii sub bisturiu- mituri? Se pare ca nu.
        Evolutia masculinitatii ne demonstreaza ca nu mai putem conjuga narcisimul doar la feminin.
        Daca dietele alimentare nu erau o noutate pentru barbatii dandy, secolul XX a fost cel al masculinitatii robuste, integrale, suplimentata- la nevoie cu pachete de steroizi. Prezentul aduce normalitatea vizitei la salonul de infrumusetare si la chirurgul estetic(Ben Affleck, Patrick Swayze, Billy Bob Thornton sunt doar cativa celebri care s-au dat de gol). In anii ‘60 interventiile chirurgicale erau o necesitate: veterani ai razboiului din Vietnam, de exemplu, solicitau sa li se redea o infatisare normala. Un pas mai departe si operatiile estetice au devenit vanitate. Inca un pas si au devenit tulburari psihofiziologice. In ziua de azi barbatii isi asuma un procent de 35 la suta din totalul clientilor de clinici estetice. Diferentele majore sunt ca femeile incep sa se ingrijoreze in jurul varstei de 30 de ani, iar barbatii pe la 40. Ce se intampla insa cand nu ai bani destui si nici chef sa faci efort pentru un corp dezirabil? Recurgi la vechea strategie a echilibristicii cu mancarea. Zece la suta din persoanele anorexice sunt barbati.
       Modelarea abdomenului. un nas mai finut, o piele reintinerita, indepartarea pilozitatii excesive nu strica, pana la urma, nimanui. Ingrijoratoare este magia libertatii de a face ce doresti din corpul pe care il ai la indemana, cand bagheta magica scapa de sub control. In afara de prejudiciile fizice pe care le atrag infometarea si tulburarile alimentare in general, exista o serie de consecinte nefaste la nivel pshic. Progresul stiintei in cadrul rasei umane permite azi prevenirea si tratarea bolilor grave, cresterea sperantei de viata, corectarea defectelor fizice. Stiinta nu este capabila sa  faca operatii estetice direct pe creier. Daca ar fi asa, cate imagini deformate nu s-ar schimba, cate implanturi de stima de sine si augmentarea increderii in propria persoana nu s-ar cere? Din pacate, daca solutia nu e pre-fabricata, comprimata si vanduta, slabe sanse ca pacientii sa isi activeze resursele psihice din dotare.
    Asadar, cata atentie merita mesajele pro-vanitate, lectiile despre cum sa fii un ambalaj perfect, un cuier pentru hainele de designer, un pretext perfect pentru marketing? Consumator, trezeste-te! Capitalismul nu doarme, ci pandeste din cel mai apropiat copac. Inca o data, Adam a muscat din mar. Macar prima oara era in numele cunoasterii…