AUTENTIC

Esti ceea ce alegi sa fii

Interviu-fulger cu Florin Piersic jr.

Mai tineti minte oracolele care circulau de la om la om, pe bancile liceului ? Cum ar fi fost daca l-ati fi rugat sa completeze pe colegul vostru, Florin Piersic jr. ? La mine a iesit dupa cum urmeaza :).

 

ORACOL

 

R.I. Toata lumea stie ca Florin Piersic jr. este si actor si regizor si scenarist si producator. Ce nu stie lumea?

 F.P. jr: Lumea nu stie ca tes frumos la gherghef.

 R.I. Cat la suta din tine reprezinta meseria aleasa?

 F.P.jr: 2,3% (procent aproximat cu precizie in urma unor sondaje aprofundate in eul meu interior).

 R.I. Este un avantaj sau dezavantaj sa te nasti copilul unei celebritati?

 F.P. jr: Da.

 R.I. Cum crezi ca ar fi fost viata ta daca ai fi jucat si creat in comunism sau in alta perioada istorica?

 F.P. jr: As fi fost poet de curte si as fi trait ca-n basme.

 R.I. Ai avut vreun model care te-a inspirat, pe urmele caruia ti-ai dorit sa calci?

 F.P. jr: Naomi Campbell. Cand era verde.

 R.I. Daca ai putea calatori in timp si spatiu, pe cine ai vrea sa cunosti?

 F.P. jr: Pot sa calatoresc in timp si spatiu. O fac zilnic. Cunosc multi oameni de seama. Aseara am baut un sprit cu Avram Iancu. Nu m-a crezut cand i-am zis ca eu vin din 2007. Dar eram deja destul de beti. Statea cu pistoalele alea la brau si radea ca un dement.

 R.I. Cum il vezi pe Florin Piersic jr. de peste 7 ani?

 F.P. jr: Daca ma uit atent, il vad traind in 2014.

 R.I. Care este partea cea mai solicitanta din profesia ta?

 F.P. jr: Trebuie sa mint incontinuu. N-am ce face, asta-i meseria.

 R.I. Care a fost proiectul tau preferat? De ce?

 F.P. jr: Casa Poporului. Recunoaste ca nu mi-a iesit prea rau. Eram intr-o perioada grandios-megalo-baroca.

 R.I. Cat ai realizat pana acum din ceea ce ti-ai propus?

 F.P. jr: Mai nimic.

 R.I. Ai anumite principii de viata dupa care te ghidezi?

 F.P. jr: Principiul vaselor comunicante.

 R.I. Care sunt cele mai mari satisfactii /impliniri pe care ti le-a adus viata?

 F.P. jr: Am mancat odata o friptura bine facuta. Am fost satisfacut. Si dupa aia m-am simtit destul de implinit, pentru ca am mancat-o pe toata.

 R.I. In conditiile unei vieti aglomerate, ce procent ii revine vietii personale?

 F.P. jr: Oamenii de stiinta calculeaza chiar acum acest procent. Rezultatul o sa fie dat publicitatii pe Discovery, peste cateva zile.

 R.I. Ce calitate apreciezi la o femeie?

 F.P. jr: Cantitatea.

 R.I. Dar la un barbat?

 F.P. jr: Absenta.

 R.I. Care sunt cele trei lucruri pe care le-ai salva dintr-un incendiu?

F.P. jr:

  1. Extinctorul.
  2. Programul TV din saptamana 5-12 iulie 1991.
  3. Un disc cu Ion Dolanescu.

 R.I. Daca maine ar fi ultima ta zi, cu cine sau cum ti-ai petrece-o?

 F.P. jr: M-as inchide intr-o colivie mica de tot, ca sa vad cum e sa fii papagal.

 R.I. La ce lucrezi in prezent?

 F.P. jr: La un goblen care infatiseaza descalecarea lui Corneliu Vadim Tudor in orasul lui natal, aclamat fiind de razesi.

 R.I. Ce mai planuiesti pentru viitor?

 F.P. jr: Inca un goblen, cu acelasi personaj care incaleca si pleaca.

R.I. Iti multumesc!

 F.P. jr: Si io.

 

 aparut in 2007, pe www.mayra.ro

Decupaje din natura

Exista o intrebare care ne-ar fi de folos ca sa prevenim catastrofe. In loc sa ne gandim ce poate face natura pentru noi, mai bine, ce poate face omul modern pentru natura? In primul rand, sa o pretuiasca.


    Alexandru Gheorghiescu- cunoscut de prieteni drept Ducu, inginer de mediu, fotograf si montaniard, si-a facut timp sa ne povesteasca despre cum isi armonizeaza viata personala cu cea a naturii.
    El este unul dintre membrii fondatorii ai asociatiei ecologice A.T.E. Caltun din Curtea de Arges- un “caltunist”, si, de asemenea, vicepresedinte al Asociatiei Salvamont Nucsoara. Compune si interpreteaza cantece, dintre care unele- precum cele de pe compilatia Eco Echo - ajung la urechile altor pasionati de munte si drumetii. Cutreiera muntii patriei, dar si cei de aiurea, “La raspintii de raiuri o stea, in rucsac cu un pumn de prieteni”, vorba cantecului, si –adaugam noi, nelipsitul aparat foto.
    Dorinta de a imortaliza lumea inconjuratoare nu este noua pentru ecologistul nostru de 33 de ani. “Probabil s-a nascut odata cu mine, considera el, de simtit insa am simtit-o prin liceu si-am reusit s-o materializez pe la inceputul facultatii.” Activitatea lui Ducu Gheorghiescu numara o serie de expozitii in tara si in strainatate, colaborari fotografice cu diverse publicatii (dintre care ”Muntii Carpati”,   “Romania Pitoreasca”, “Vacante si Calatorii” s.a.). Ultima sa expozitie- “Jurnalele Luminii” a avut loc in iulie 2006, incepand din orasul natal  Curtea de Arges si continuand in alte locatii.
    R.I. - Care a fost mesajul acestei expozitii?
    D.G. -Natura in sine. Decupaje de locuri din jurul nostru in care lumina a pictat in diverse momente ale zilei, momente care exista pentru toti, sint accesibile tuturor, dar foarte putini le vad.
    Pasionat de munte, dar si de cultura si istoria veche a Romaniei, el isi marcheaza atractia fata de ele in imagini la fel de puternice ca si crezurile sale. Natura si fotografia nu sunt doar hobby-uri,  ci parti din viata lui, de-a dreptul “obsedante, devoratoare, si nu in ultimul rind pasiuni care te pun sa cari de-ti rupi spatele”, glumeste el. Nu este asa usor sa urci muntii - fie ei inverziti sau inzapeziti, sub povara echipamentului format din aparat, trepied, obiective, filtre…
    Probabil aceasta este cea mai solicitanta parte a pasiunii sale. Insa nici un efort nu e prea mare pentru ceea ce Ducu Gheorghiescu considera a fi “cel mai logic mod de viata”. “Natura e in directa legatura cu sanatatea pe care toti ne-o dorim, cu linistea pe care aproape toti ne-o dorim si cu frumusetea pe care tot mai putini stim sa ne-o dorim” mai afirma el.
    Vin la rand satisfactiile- mai marunte- ale  fotografiei, cu diverse motivatii pentru Ducu Gheorghiescu, care le marturiseste franc:
     - Sa-mi reamintesc de-un moment, de-o intimplare, de-un om. Sa ma admire poporul si sa-mi spuna ce talentat sunt in timp ce clatin din cap si spun ca nu e asa… Si din cind in cind sa mai cistig si bani.
    Deci se castiga si bani de pe urma naturii si a placerii de a o explora? Se pare ca da. Insa Ducu Gheorghiescu o face in anumite limite auto-impuse:
 - Ma feresc sa imping total pasiunea sa devina o profesie, ca sa nu se piarda din calitate, sa nu apara constrangeri, obligatii…Ele oricum exista (in proiectele foto pe care le mai am), dar pasiunea e mai puternica si astfel ies lucruri care ma multumesc si pe mine.
    Se pare ca distinctiile si premiile primite pana acum la diverse concursuri de Ducu Gheorghiescu palesc in fata dorintei de a deschide pur si simplu ochii in fata naturii.
     - Nu cred ca fotografia e o arta. Arta este insasi natura, iar fotografia e doar vizorul prin care privim la ea.

In ce altceva nu mai crede Ducu Gheorghiescu?
  -  Nu cred …in fotografie ca scop in sine ci cred in ea ca intr-un mijloc de a-ti cultiva ochii mintii.
      Nu cred in metafore excesive pe care nu le inteleg nici macar cei care le fac ci cred in perfectiunea simplitatii cu care ne intilnim la fiece pas.
     Nu cred in fotografia care te pune sa gindesti ci cred in fotografia care te transpune in locuri si situatii in care ti-ar fi placut sa te afli.
     Ce isi doreste interlocutorul nostru? Simplu:
    - Vreau sa…sa traiesc, sa respir, sa vad, sa prind cit mai multe apusuri si rasarituri- si nu doar prinzuri, sa calatoresc, sa pozez, sa maninc cind mi-e foame, sa beau cind mi-e sete.
    Ce altceva?
    R.I. - Ai avut vreun model care te-a inspirat, pe urmele caruia ti-ai dorit sa calci?
    D.G. - Nu, cel putin nu constient. Influente s-or regasi si la mine, dar nu stiu de la cine/ce. Nu cred in modele, nu cred in scoli care-ti canalizeaza pasiunile pe drumuri deja batute, prefer sa reinventez apa calda, dar s-o fac in modul meu propriu.
    R.I. - Ai vreo sugestie pentru pasionatii de fotografie? Vreun indemn?

D.G. – Da! Cat mai putine cursuri, asta le-as recomanda, si cit mai multe poze. Pentru rezultatele finale e nevoie, intr-adevar, de confirmare- confirmarea privitorilor din jur, dar totusi sa pozeze ce simt, nu ce e trendy.
Poate ar mai fi fost de povestit, insa o expozitie online cu ilustratii va sta la dispozitie aici: www.photoducu.ro. Privindu-i pozele, fie ca sunt inspirate din peisaje de vis sau din natura umana, sunt sanse ca toti cei care nu ne folosim corect privirea, sa incepem sa vedem frumusetile oferite de natura.

 

“Porţi către suflet”

interviu cu Teodora Czentye

Viaţa în forma pură scăldată în vibraţia roşului, viaţă care-şi cere drepturile cu o forţă incontestabilă, strigătul ei urcă tocmai din adâncul fiinţei, uneori ţâşneşte ca dintr-o rană deschisă direct pe pânză, alteori erupe ca un vulcan de emoţii şi descrie arabescuri complicate şi totodată elegante. Deşi nu sunt o cunoscătoare, am fost uimită să văd toate acestea în pictura Teodorei Czentye.

Expoziţia căreia îi dedică în prezent majoritatea timpului poartă numele sugestiv RED-Roşu, fiind alcătuită din ultimele sale lucrări, realizate în Tabăra de Creaţie din Dorobanţi, jud.Arad la sfârşitul anului 2006. Această expoziţie este o continuare firească a seriei începută în 2006, la Galeria Axa Art şi în cadrul Art Caffe, ambele în Timişoara.

Deşi ocupată cu organizarea noii sale expoziţii, tânăra pictoriţă a acceptat să ne vorbească despre arta sa şi despre sine însăşi. O întâlnire care îţi poate schimba viaţa, prin simplul fapt că îţi imprimă un curaj real de a te îndrepta către porţile din propriul suflet.

Olimpică la mate în liceu, apoi studentă conştiincioasă la Facultatea de Ştiinţe Economice din Oradea, Teodora a virat brusc pe drumul profesional şi a ales- în ciuda scepticismului celor apropiaţi, propria ei stradă: cea a picturii. Şoferiţă pasionată în viaţa de zi cu zi, a ales un drum necunoscut şi plin de încercări pe care îl parcurge cu curaj şi conştiinţă de sine. “Cel mai curajos gest şi cel de care sunt foarte mândră a fost decizia de a urma cursurile Facultăţii de Arte Plastice. Nu am nici o amintire care să nu includă desenul, începând cu tatăl meu, care e pictor amator. E logic să îmi placă desenul, aşa cum e logic să îţi placă frumosul”, declară Teodora, zâmbind, la o ceaşcă de cafea aromată. 

“Sunt liber profesionist, mă ocup de amenajări de interior, dar am şi alte preocupări. Iubesc atmosfera plăcută a căminului şi caut să recreez atmosfera din sufletul meu şi pentru ceilalţi. Ador contactul direct cu arta şi senzaţia unică de a ieşi din mâinile mele un obiect de artă, nu doar tablouri ci şi obiecte de lut.”

R.I. Pictura este modul tău de a trăi, de a te împărtăşi lumii şi vieţii. Ce anume te-a atras către această artă?

T.C. Cred că în primul rând incapacitatea de a rezista la o nevoie stringentă de a mă exprima, de a lăsa să erupă ceea ce simt.

R.I. Adesea, în faţa unui tablou, privitorul se poate simţi confuz, neînţelegând “despre ce este vorba”. Ce îi poţi spune unui astfel de privitor?

T.C. Iată un răspuns pentru cine nu ştie ce să înţeleagă: să nu caute în lucrare ceva din lumea înconjurătoare, vreo formă de recunoscut, raţionamente logice limitate, ci un sentiment. Să stea liniştit şi să perceapă vibraţia care va rezona cu propriul suflet, şi cu cât va percepe această vibraţie mai bine, cu atât va intra mai mult în procesul catharsisului. Până la urmă arta mea e o chemare la catharsis- la purificare, la umplere cu energie pură, fără raţionamente şi alte blocaje de acest fel.

 R.I. Care este mesajul general pe care doreşti să îl transmiţi prin lucrările tale?

T.C. Eu m-am exprimat pe mine însămi- aveţi curajul să daţi afară din voi ceea ce sunteţi. Viaţa e prea scurtă ca să purtăm măşti şi să fim nefericiţi.Veţi găsi forţa interioară când veţi fi dispuşi să vă ascultaţi inima.

R.I. Ce ne poţi spune despre expoziţia care va avea vernisajul la începutul lunii martie?
T.C. Expoziţia pe care urmează să o vedeţi este o explozie de energie care nu a mai putut fi ţinută în frâu. Este esenţa a ceea ce sunt eu, plină de viaţă şi dorinţă puternică pentru puritate, dreptate, adevăr, forţă vie.

 R.I. Am înţeles că expoziţia RED, ce se va sfârşi exact înainte de Sfintele Paşti, are un anume mesaj. Ce înseamnă purificare prin pictură?

T.C. Purificarea prin pictură? Purificare înseamnă să aduni toate gândurile pozitive de care eşti capabil şi astfel cele negative, nedându-le atenţie, se risipesc de la sine.Lucrurile la care te gândeşti, acelea locuiesc în tine. Pictura e un mod de a trăi frumos.

 R.I Îţi mulţumim pentru răbdare şi amabilitate şi aşteptăm cu nerăbdare vernisajul.

T.C Vă mulţumesc şi eu şi vă aştept!

ilustratie: panza din colectia RED  

 

undefined

undefined

Profil de luptător

„Nu ştiu cum aş putea să îi înving pe ceilalţi, tot ce ştiu e cum să mă întrec pe mine” – acesta este un citat din Hagakure – Codul samuraiului, ales ca motto de Sorin Stoia, personajul interviului nostru. Date personale: 39 ani, sensei cu 3 DAN în Kyokushin, 1 DAN în Ju Jutsu şi de asemenea antrenor de tae-bo.


R.I. Ce anume te atrage la Karate Kyokushin?
S.S. Îmi forţează limitele fizic, mental şi spiritual, este o cale de a deveni un om mai bun. Simt că mă ajută să fiu eu însumi şi nimic altceva.
R.I. Cum ai ajuns să te îndrepţi spre acest sport?
S.S.Dintr-o întâmplare, un amic mergea la antrenament şi m-a luat cu el. După ce am privit vreo 10 minute, am cerut voie să particip şi eu, şi din acel moment nu m-am mai oprit.
R.I.Care este partea cea mai solicitantă din ocupaţia ta?
S.S.În condiţiile în care, după opt ore de serviciu, mai fac două sau trei antrenamente într-o zi, pot spune că sunt suficient de solicitat. Fiecare din activităţile mele mă solicită destul de mult pentru că le fac cu pasiune şi pun suflet, nu vreau doar să le bifez că le-am făcut. Fiind tot timpul înconjurat de oameni care aşteaptă să îi coordonez, trebuie să fiu atent tot timpul să scot ceea ce e mai bun de la ei. Pentru asta, propriul exemplu care să îi motiveze, este o metodă destul de bună, aşa că sunt solicitat fizic şi mental destul de mult.
R.I. Care sunt satisfacţiile pe care ţi le aduce această ocupaţie?
S.S. Satisfacţiile sunt foarte multe şi de diverse feluri, de exemplu sunt satisfăcut dacă la antrenament am dat 100% din ce am putut şi dacă am reuşit  să îi fac şi pe elevii mei să lucreze la fel; sau când- la o competiţie, elevii mei se luptă din tot sufletul, indiferent ce rezultat obţin în final. Dar ceea ce mă face să continui este că ÎNCĂ nu sunt pe deplin satisfăcut.
R.I.Cum sunt privite artele marţiale în România?
S.S. Din păcate, cu multă ignoranţă. Există o anumită fascinaţie exercitată de Artele Marţiale asupra oamenilor, unii le privesc ca pe o chestie mistică, ezoterică (unde se captează energii speciale şi anumiţi maeştri sfidează legile fizicii), alţii le privesc din punct de vedere sportiv, unde ceea ce contează este obţinerea unor medalii şi premii (dacă eşti campion sau nu). În România, de exemplu, se difuzează competiţii de Arte Marţiale doar după ora 23 şi cu avertizare de “peste 16 ani”- în sensul că ar duce la violenţă în rândul copiilor, iar pe canalele de ştiri sunt prezentate crime şi violuri la orele de maximă audienţă. Ar trebui ca mass media să se implice în promovarea artelor marţiale şi sportului, pentru ca oamenii să le înţeleagă adevăratul lor rol în sănătate şi educaţie.  
R.I. Simţi diferenţe în dezvoltarea ta ca persoană datorită practicării acestui sport?
S.S.Karate este mai mult decât un sport. Un sport în general se practică pentru a participa la competiţii şi, în momentul în care dispare motivaţia competiţională, oamenii  abandonează sportul.
În primul rând, m-a ajutat să mă cunosc mai bine, prin introspecţie şi perseverenţă, pot spune că m-a schimbat în totalitate.
Calea în karate poate fi urmată toată viaţa fără a fi preocupat de participarea la o competiţie sau de obţinerea unor premii. Motivaţia practicării vine din dorinţa de autoperfecţionare continuă.
R.I.Consideri că eşti persoana care doreşti să fii?
S.S.Mă consider un om obişnuit şi chiar asta doresc să fiu.
R.I. Care sunt calităţile care te-au ajutat să îţi împlineşti visurile?
S.S.Ambiţia şi perseverenţa.
R.I. Dar defectele care ţi-au îngreunat dezvoltarea?
S.S. Poate o oarecare timiditate şi neîncredere în propria persoană.
R.I. Care sunt principiile după care te ghidezi?
S.S.Sinceritate cu mine însumi şi cu cei din jur, să caut să trăiesc în armonie cu lumea care mă înconjoară. Încerc să pun pasiune în tot ceea ce fac şi în felul cum trăiesc.

Iată un om a cărui mare pasiune este chiar viaţa, pe care se străduieşte să o trăiască cu intensitate. Un profesionist care s-a inspirat din mai multe modele însă nu şi-a dorit niciodată să imite pe cineva întrutotul. Fie că eşti femeie sau bărbat, pentru a deveni cu adevărat budo-ka (cel/cea care urmează calea războinicului), trebuie să lupţi pe bune.



(interviul a fost realizat pentru portalul MAYRA si il poti citi integral AICI)
foto:arhiva clubului Budokai Arad