marina nicolaev

Al 16-lea Salon al Revistei de la Paris

© Marina Nicolaev

In perioada 13-15 octombrie a avut loc la Paris, Salonul Revistei (Salon de la Revue) aflat la a 16-a ediţie. Această manifestare a reunit 200 de expozanţi cu peste 700 de reviste. Polii de interes ai salonului de revistă francofonă au fost : reviste literare, reviste de artă, reviste de istoria avangardelor, reviste de psihologie, reviste interculturale, reviste de ştiinte umane şi sociale, reviste de benzi desenate şi aventuri, reviste de poezie (ale « Maisons de la poésie » din Marseille, Saint Quentin en Yvelines, Paris, Lyon, Nantes).
Au fost prezente 250 de reviste străine din Canada, Belgia, Elveţia, Italia şi Israel.
In sălile din complexul Espace des Blancs Manteaux s-au derulat în permanenţă, o serie de conferinţe şi mese rotunde în care s-au dezbătut subiecte variate, de la poezia contemporană la mutaţiile profunde ale societăţii postindustriale, de la cercetările lingvistice la omagierea unor personalităţi literare precum Jean-Richard Bloch, Edouard Jaguer, Hubert Lucot sau Arno Schimdt.
O secţiune deosebită a fost prezentarea a peste 100 de reviste electronice propuse de Revues.org si CAIRN, doua portaluri diferite ca exprimare, dar animate de acelasi vector contemporan: evoluţia internetului. Aceste publicaţii electronice ilustrează o diversitate, inventivitate şi prezentare grafică deosebită într-o nouă expresie avangardistă. De la http://poezibao.typepad.com/poezibao/, la www.Sitaudis.com pîna la memoria oferită de http://www.cipmarseille.com/ şi laboratoarele de creaţie contemporană http://libr-critique.com/, site-urile virtuale oferă o nouă atitudine în raport cu noţiunile de creator şi creaţie.
Spre exemplu, site-ul http://www.entrevues.org/ propune încă din 1986, un spaţiu de informare, promovare şi cercetare în domeniul revistelor contemporane cu sprijinul Centrului naţional al cărţiii (Centre national du livre) identificînd pînă la ora actuală 2286 reviste culturale. Site-ul publică periodic « La revue des revues ».
Cele mai cunoscute site-uri ale asociaţiilor culturale şi ale revistelor acestora sunt: Belgia: ARSC: www.arsc.be; Spania: ARCE: www.arce.es; Italia : CRIC email r.garra@libero.it ; Canada Québec: SODEP: www.sodep.qc.ca.
Cu prilejul acestui Salon a fost lansat numărul 4 al revistei « Continuum » (a Uniunii Scriitorilor Israelieni de expresie franceză) dedicat scriitorului român şi francez Benjamin Fondane - Benjamin Wechsler, cunoscut în literatura română ca B. Fundoianu (1898 Iasi-1944 Auschwitz).
Marlena Braester, în colaborare cu « Société d’Etude Benjamin Fondane », a invitat publicul la o masa rotundă dedicată acestui poet, eseist, dramaturg, cineast şi critic. Au fost prezenţi Dominique Guedj, Monique Jutrin, Esther Omer, Carmen Oszi, Olivier Salazar-Ferrer, Odile Serre.
De menţionat că în memoria lui Benjamin Fondane, Primăria arondismentului IV din Paris a inaugurat de curind o piaţă ce îi poartă numele.
Marlena Braester, originară din Romania şi stabilită din 1980 în Israel, este doctor în lingvistică, un traducător de excepţie şi o poetă de expresie franceză cunoscută site-ului Hermeneia. A publicat volumele : « La Voix, Elle », Paris, Ed. Caractères, 1993; « Absens » Paris, Ed. Caractères, 1996;
« Oublier en avant » Ed. Jacques Brémond, 2002; « Pjesme » Zagreb, Croatian P.E.N. Center Publisher, 2005; « La lumière et ses ombres », Ed. Jacques Brémond, 2006.
Printre distincţiile sale remarcabile se numără şi decorarea de către primul ministru francez, în gradul de Chevalier dans l'ordre des Palmes Académiques, in 2003, pentru servicii aduse culturii franceze.

Marlena Braester© Marina Nicolaev

« Salon de la Revue» este o manifestare anuală de amploare ce accentuează rolul esenţial al revistelor în viaţa intelectuală a Franţei şi constituie un segment bine definit din cadrul programului cultural « Lire en fête ».

Petit Palais: Expoziţie omagială "Rembrandt -Acvaforte"

Petit Palais, Paris © Marina Nicolaev

Motto: « La gravure à l’eau-forte au XVIIe siècle, c’est Rembrandt. »
K.G. Boon
Rijksmuseum Amsterdam

Cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la naşterea marelui Rembrandt (1606-1669), au loc o serie de manifestări în patru instituţii de cultură pariziene: patru expoziţii organizate de Institutul olandez, respectiv « Rembrandt şi anturajul său » (5 octombrie - 3 decembrie 2006), « Călătorii în Franţa, desenatori olandezi în secolul lui Rembrandt » ( 5 octombrie - 3 decembrie 2006); Rembrandt şi femeile » (14 decembrie 2006 – 4 februarie 2007 si « Rembrandt…buchet final » (11 ianuarie -11 martie 2007 ). La Bibliothèque Nationale de France (site Richelieu) prezintă o altă expoziţie de gravuri « Rembrandt, lumina umbrei » (11 octombrie 2006 – 7 ianuarie 2007) ; Muzeul Louvre expune 64 dintre cele mai frumoase desene în cadrul expoziţiei « Rembrandt desenator » (20 octombrie 2006 - 8 ianuarie 2007), cele mai multe desene fiind din colecţiile publice franceze; iar Muzeul des Beaux-Arts Petit Palais a inaugurat de curînd expoziţia « Rembrandt : eaux-fortes » la (19 octombrie 2006-14 ianuarie 2007).
Această expoziţie, de la Muzeul des Beaux-Arts Petit Palais, reprezintă un dublu omagiu : gravorului Rembrandt van Rijn prin cele 180 de acvaforte prezentate publicului precum şi fraţilor Eugène si Auguste Dutuit, din Rouen, cei care au donat testamentar in 1902, colecţiile lor de artă oraşului Paris, ce totalizau aproape 20 000 de exponate (picturi, sculpturi, tapiserii etc.). De altfel, expoziţiile permanente din incinta muzeului sînt o parte din această generoasă donaţie.
Acvaforte (din italiană, acquaforte) este o tehnică arhaică de imprimare a cărei origine poate fi găsită în atelierele orfevrierilor arabi ce impodobeau armele prin incizii decorative foarte fine. Abia in secolul XV în sudul Germaniei, în jurul anului 1430, gravura pe metal ( in primul rind pe fier, mai tirziu pe cupru,) se intilneşte in atelierele artiştilor. Albrecht Durer, fiu de orfevrier de altfel, se va inspira de la maestrul său spiritual Martin Schongauer, fiind artistul care se va dedica genului si îl va perfecţiona în atelierul său din Nuremberg.
Procedeele de gravură cele mai cunoscute sînt: acvaforte, acvatinta (gravura in metal), xilogravura (gravura pe lemn), litografia (realizarea unor clişee negative pe piatră), şi altele.
Tehnica de acvaforte se păstrează şi azi în atelierele artiştilor contemporani. Artistul acoperă o placă metalică (cupru, zinc, fier, etc) cu vernis (o soluţie alcătuită din solvenţi şi răşini naturale sau artificiale) după care realizează desenul pe placă printr-o usoară incizie cu un instrument special de gravură. După realizarea desenului dorit, placa se introduce într-o baie de acid (azotic) care corodează doar în interiorul liniei executate. Atacările pot fi in mai multe etape, pentru a conferi liniei o grosime variabilă funcţie de desenul propus iniţial. Placa metalică se spală în final cu un dizolvant, devenind practic, un clişeu negativ. Următoarea etapă e de a i se aplica cerneala de gravură (specială, prin compoziţia ei), dupa care placa se trece pe sub cilindrul unei prese de gravură, nu înainte de a fi acoperită de o foaie de hirtie de gravură umezită, în prealabil. Hîrtia de gravură (spre exemplu, cea japoneză, este realizată manual din materiale vegetale şi în mod special, bumbac) absoarbe culoarea din linie, realizînd un exemplar « în oglindă », cel dorit, de altfel. Procedura de imprimare se poate repeta, reuşind să se realizeze eventual un tiraj al clişeului sau matriţei. Imprimarea se poate realiza şi color, însă necesită procedee speciale.
Majoritatea artiştilor gravori deţin prese de gravură manuale sau mecanice unde în general, îşi imprimă ei înşişi plăcile. Insă despre lucrările gravorilor contemporani îmi propun să prezint alte articole, cu cît în Romania se află, în atelierul său din str. Biserica Amzei, Bucuresti, unul dintre primii 10 gravori ai lumii, maestrul Marcel Chirnoagă.
Spaţiul oferit expoziţiei de acvaforte, Muzeul des Beaux-Arts Petit Palais, renumit în epocă pentru originalitatea şi modernitatea spaţiilor vitrate, a fost inaugurat in 1900, cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris, fiind proiectat şi realizat sub conducerea arhitectului Charles-Louis Girault (1851-1932).
Doresc să subliniez lucrările de restaurare executate recent, în numai doi ani şi jumătate, care sunt de o calitate excepţională, şi aceasta ca pe un exemplu elocvent de preservare şi conservare a patrimoniului arhitectural. Astfel, în urma concursului din 1999, Atelierul de arhitectură Chaix et Morel (Philippe Chaix şi Jean Paul Morel) restaurează Petit Palais, conferindu-i nu numai strălucirea iniţială dar reuşind să insereze o serie de elemente tehnice în vederea conservării optime a operelor de artă expuse. In plus, muzeul s-a extins cu 8000 mp, iar spaţiile de expunere au fost reorganizate, fiindu-le practic alocată o suprafaţă de 2000 mp, o parte din aceasta fiind dedicată colecţiilor permanente, iar o alta, expoziţiilor temporare. Astfel, muzeul a fost dotat cu un auditorium la subsol, doua nivele tehnice şi un alt etaj parţial, destinat birourilor. Grădina interioară, dominată de un peristil semicircular, a fost decorată cu o fîntînă arteziană, readucîndu-se elemente de vegetaţie exotică precum cele propuse de arhitectul Girault.

Petit Palais, Paris © Marina Nicolaev

Lucrările de gravură expuse în spaţiul muzeului, sînt doar o parte din colecţia de stampe a lui Eugen Dutuit (1807-1886), un mare admirator a lui Rembrandt. Eugène Dutuit a reuşit să realizeze visul unui colecţionar adevărat, adunînd timp de 50 ani, de studii, cercetări si achiziţii, aproape 400 de gravuri rembrandtiene. Din păcate, nu a reuşit să obţină exemplare din toate gravurile marelui maestru. De menţionat că din cele 290 de plăci de cupru originale atribuite lui Rembrandt se mai păstrează în zilele noastre doar 81.
Temele majore abordate în această expoziţie de marele gravor sunt : autoportretele, portretele, subiectele biblice, subiectele mitologice, de studii şi peisajele.
Expoziţia se derulează cronologic în trei mari secţiuni astfel : perioada 1626-1640, perioada 1640-1650 şi perioada 1650-1669.

«Autoportret» 1630
acvaforte
5x4,4 cm

Inceputurile activităţii artistului olandez sînt sub influenţa a doi maeştri Jacob Van Swanenburgh şi Pieter Lastman care veniseră în contact cu arta italiană, însă tehnica de acvaforte o deprinde de la prietenul său Jan Lievens. Printre lucrările realizate în această perioadă se remarcă portretele părinţilor săi precum şi ale sale, de mici dimensiuni, dintre care cele mai fascinante sînt cele din 1630, debutînd astfel seria celor 28 de autoportrete cunoscute. Este o perioadă prolifică pentru Rembrandt, inspirat poate şi de tînăra sa soţie Saaskia Van Uylenburgh care devine modelul său favorit. Lucrări remarcabile din această perioadă sînt : «Saaskia cu perle in păr» (1634), «Invierea lui Lazăr» (1632), «Coborîrea de pe cruce» (1633).
«Revelaţia păstorilor» (1634) este prima sa lucrare de anvergură din creaţia sa în care realizează clar-obscurul său inimitabil accentuîndu-se astfel expresivitatea sa încă barocă, graţie şi talentului său de desenator.

Deceniul de maturitate al artistului marcat de pierderea soţiei sale Saaskia, este sub semnul unor noi orientări estetice, acesta fiind direct influenţat de maeştrii Renaşterii italiene Mantegna, Leonardo da Vinci şi Veronesse. Portretele executate capătă o expresie elaborată nu numai tehnic ci şi spiritual, spre exemplu : «Ephraim Bueno» (1647), «Jan Six» (1647) sau celebra compozitie dedicată lui Isus «Moneda de 100 de florini» (1649) în care umbra şi lumina sînt parte organică din universul revelaţiei evanghelice. Anii 1640-1650 conferă o tentă romantică peisajelor sale favorite, într-un registru monocromatic deosebit: mori de vînt, poduri, ruine, etc.
De amintit lucrarea «Trei arbori» (1643), o proiecţie nouă spre clar-obscurul său excepţional.

«Trei copaci»1643
acvaforte, pointe-sèche
21,3x12,8 cm

Ultima perioadă a anilor 1650-1669, deşi aflată sub semnul ruinei sale sociale, este însă marcată emotional şi expresiv de portrete sau subiecte religioase laborios executate.
In expoziţie se mai pot întilni din această perioadă şi un număr redus de gravuri cu tema erotică, o predelecţie avînd pentru nudurile feminine, ca de exemplu «Negresa adormită» (1658).
Realizează lucrări doar în tehnica pointe-sèche (gravarea plăcii metalice prin scrijelire, fără intervenţia acidului) cum ar fi cele din seria «Cele Trei Cruci»(1653,1661), unde ploaia apocaliptică pare să ascundă chipurile fantomatice ale personajelor din jurul lui Isus, el însuşi într-un halou straniu, totul concentrîndu-se spre o viziune cosmică a Luminii. In expoziţie sunt prezente două exemplare diferite compoziţional, dar şi ca încerneluire, hîrtie şi respectiv, imprimare.

«Cele Trei Cruci» 1661 - detaliu
pointe-sèche
38,5x45 cm

Rembrandt este maestrul incontestabil al clar-obscurului prin crearea unui raport inedit între Lumină şi Umbră, fiind aduse la rangul de entităţi/forţe aflate într-un sistem biunivoc interactiv.
Expoziţia « Rembrandt Eaux-fortes » este un periplu în gravură ca într-un microunivers interior în care arta irealului îşi regăseşte gloria umbrei descătuşate de realitate, aşa cum sublinia de altfel şi André Malraux.

2006-10-23, www.hermeneia.com

« Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » - Ion Pop

« Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine »
640 pagini, 30 euro
Editura Maurice Nadeau - 2006
ISBN 2-86231-195-2
Editura EST-Samuel Tastet Editeur -2006
ISBN 973-8346-36-3
ISBN 978-973-8346-36-9

In data de 2 noiembrie a.c. a avut loc la Institutul Cultural Român din Paris, lansarea cărţii « Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » de Ion Pop.
Ion Pop s-a născut în 1941, in Miresu-Mare. Transilvania.
Laureat al multor premii literare, Ion Pop este profesor la Facultatea de Litere a Universităţii « Babes-Bolyai » din Cluj Napoca. De asemenea, Ion Pop a fost asistent asociat al Université de la Sorbonne Nouvelle-Paris III între anii 1973-1976, redactor şef şi director al cunoscutei reviste literare « Echinox » între 1969-1983 precum şi director al Institutului Cultural Român din Paris (1990-1993).
Este autorul volumelor de critică şi sinteză: « Avangardismul poetic românesc” (1969), „Poezia unei generaţii” (1973), „Transcrieri” (1976), „Spaţiul şi măştile poeziei” (1980), „Lucian Blaga, universul liric” (1981), „Lecturi fragmentare” (1983), „Jocul poeziei” (1985), „Avangarda în literatura românã” (1990), „A scrie şi a fi. Ilarie Voronca şi metamorfozele poeziei” (1993), „Recapitulări” (1995), „Pagini transparente” (1997), „Ore franceze, Ajournement general” (1994) precum si al volumelor de poezie : „Biata mea cuminţenie” (1969), „Gramaticã tîrzie” (1977), „Soarele şi uitarea” (1985), „Amînarea generală” (1990), „Elegii in ofensivă” (2003). De asemenea este cunoscut ca un traducător de excepţie a lui Eugène Ionesco, Tristan Tzara, Paul Ricoeur, Georges Poulet, Gérard Genette sau Jean Starobinski. Coordonator al cunoscutului « Dicţionar analitic de opere literare româneşti” (4 volume 1998-2003).
« Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » a fost publicată la Editura Maurice Nadeau din Paris, în colaborare cu Institutul Cultural Român si Editura EST.
Cartea a fost prezentată de către Ion Pop, în calitate de autor, Samuel Tastet, directorul Editurii EST, Serge Fauchereau, cunoscut exeget în avant-garda internaţională şi de către Magda Carneci, director adjunct al Institutului Cultural Român din Paris.
« Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » reprezintă o trecere în revistă a avant-gardei literare româneşti de la Urmuz, autorul « paginilor bizare » despre care Eugène Ionesco afirma că este « unul dintre precursorii revoltei literare universale » şi Tristan Tzara, fondatorul curentului Dada, Ilarie Voronca, Benjamin Fondane, Claude Sernet, Gherasim Luca, pînă la suprarealiştii anilor 1940. De asemenea, sunt menţionate mari nume ale artelor plastice precum Constantin Brâncuşi, Victor Brauner, Marcel Iancu, Jules Perahim.
In antologie sunt incluse o serie de documente – manifeste şi texte programatice din anii ’20-’40, respectiv 16 pagini imprimate în sepia pe hîrtie galbenă ce reproduc 38 documente de epocă.
« Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » - un volum inedit in limba franceză, oferit de criticul şi scriitorul Ion Pop.

Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? »

In zilele de 3-4 noiembrie 2006, Fundaţia Cino del Luca din Paris a găzduit colocviul « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? Utilisation et réception des architectures des régimes totalitaires » organizat cu sprijinul Institutului Cultural Român din Paris.
Au participat arhitecţi, istorici, geografi, jurnalişti, doctoranzi, cercetători români şi străini. Aceştia au fost: Sorin VASILESCU, arhitect, profesor şi director al Scolii de Studii Postuniversitare din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism « Ion Mincu » din Bucureşti, Radu DRAGAN, arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism « Ion Mincu » din Bucureşti şi conferenţiar la Ecole Pratique des Hautes Etudes (EPHE) din Paris, Yannis TSIOMIS, arhitect, director de studii la l'École des hautes études en sciences sociales (EHESS), şi profesor la Ecole d’architecture de Paris la Villette ; Maria Rosa CHIAPPARO, filolog, cercetător la Université François Rabelais de Tours; Elisabeth ESSAÏAN, arhitect, doctorand la Ecole d'architecture de Paris-Villemin. ACS (Architecture, culture, société) Katerina AZAROVA arhitect, doctorant la Ecole d'architecture de Paris-Villemin. ACS (Architecture, culture, société); Véronique GERMAIN, urbanist, şef serviciu Direction de la Politique Urbaine de la Ville d’Avignon), doctorant la Institut d’Aménagement Régional, Université d’Aix-en-Provence ; Cécile GINTRAC, geograf, David GARCIA, jurnalist ; Bérengère MORUCCI, sociolog; Jean-Pierre FREY, arhitect sociolog, profesor la Institut d’urbanisme din Paris, cercetător la CRH-LOUEST ; Thierry PAQUOT, filosof, profesor la Institut d’urbanisme de Paris, cercetător la Laboratorul Gerphau, editor al revistei « Urbanisme » ; Carmen POPESCU, istoric de artă şi arhitectură, cercetător asociat pe lîngă Laboratorul " André Chastel ", Paris IV-Sorbonne ; Ana Maria ZAHARIADE, arhitect, profesor si director al Catedrei de istoria şi teoria arhitecturii la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism « Ion Mincu » din Bucuresti, Ada DIACONU, arhitect şi doctorand la Universitatea de Arhitectură si Urbanism « Ion Mincu » din Bucureşti şi la Ecole d'architecture de Paris-Villemin. ACS (Architecture, culture, société); Dragos PATRASCO, arhitect; Ioana IOSA, arhitect, doctorant la Institut d’urbanisme de Paris şi la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism « Ion Mincu » din Bucureşti, CRH-LOUEST; Catherine ZAHARIA, geograf, profesor la Ecole d’architecture de Paris la Villette, doctorant la EHESS ; Magda Carneci, director adjunct al Institutului Cultural Român din Paris precum şi Radu Portocală directorul Institutului Cultural Român din Paris.

imagine din cadrul colocviului

A fost prezentat filmul documentar « Bucarest. La mémoire écorchée » (Bucureşti. Memoria mutilată) de către Stefan Mănciulescu, arhitect şef al Monumentelor Istorice pentru departamentul Corrèze şi Horea Lapteş.

Horea Laptes, Stefan Manciulescu, Ioana Iosa

Scriitorul Bujor Nedelcovici a lansat, în avanpremieră, volumul său « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în Bucureşti. 1980-1987 » ce va fi oferit publicului din România la Tîrgul de carte Gaudeamus (23 - 27 noiembrie a.c.), la Romexpo, Bucureşti.

Magda Carneci, Bujor Nedelcovici, Ioana Iosa

Colocviul a acordat o atenţie particulară intervenţiilor arhitecturale dezastruoase asupra oraşelor din lumea întreagă afectate de regimurile totalitare şi în mod deosebit asupra oraşului Bucureşti, precum şi evoluţiei societăţii româneşti contemporane sub aspectul moştenirii sale arhitectural-urbane.

Duminica, 5 noiembrie, Radu Portocală, directorul Institutului Cultural Român din Paris, a invitat publicul la expoziţia de proiecte « Arhitecţi români în Ile-de-France ».

Magda Carneci si grupul de arhitecti români la deschiderea expozitiei

Cu acest prilej au fost prezentate o serie de lucrări ale cabinetelor de arhitectură: Radu Drăgan, Teodor Georgescu, Petre Marinescoux, Aurelien Stefan, Dragos Patrasco, Andrei Stanescot, Monica Alexandrescu, Munteanu-Perianu, DTACC Carvunis-Cholet, Alain Manoilescu, Ion Raducanu, Adrian Pais ş.a.

Radu Portocala

Proiectele expuse, de o calitate profesională deosebită, realizate în cea mai mare parte, au fost apreciate la superlativ de către invitaţi.

foto © Marina Nicolaev, Paris, 2006

Grand Marché d’Art Contemporain
31 octombrie – 5 noiembrie 2006, Place de la Bastille, Paris

In perioada 31 octombrie – 5 noiembrie a avut loc în Place de la Bastille din Paris Grand Marché d’Art Contemporain.
Sub semnul vocaþiei, au expus lucrãrile lor pictori, sculptori, gravori ºi fotografi profesioniºti ºi amatori din Franþa ºi lumea întreagã. Este de menþionat aspectul democratic al acestui salon unde poate expune atît un artist consacrat cit ºi artiºti care vin cu lucrãri pentru prima lor expoziþie colectivã. Altã particularitate o reprezintã ocazia artistului de a se întilni cu vizitatorii, colecþionarii, cît ºi cu galeriºtii promotori în cãutare de noi expozanþi.
Salonul « Grand Marché d’Art Contemporain » a fost organizat în aer liber în Place de la Bastille ºi pe o parte din malurile Senei în spaþii temporare special amenajate, intre B-dul Bastille, B-dul Bourdon ºi Parvis. Au participat 542 de artisti.
Tematica salonului din acest an a fost “Verre…ou vert”. De la artele focului la incandescenþa verdelui, lucrãrile expuse au avut un numitor comun: pasiunea pentru artã.
Revista « Le Petit Journal du Grand Marché d’Art Contemporain » este realizatã de organizatorii salonului, respectiv Joël Garcia Organisation.

Stilurile artistilor sînt originale, variate, cu un impact deosebit asupra publicului, materialele folosite, uneori insolite, neaºteptate, intrînd într-o perfectã rezonanþã cu mesajul lucrãrilor, filosofia genezei acestora.
In acest articol vor fi schitate portretele cîtorva artiºti, cu intenþia de a cristaliza cîteva idei despre evoluþia artei contemporane.
Veronique Massenet este un exponent al unui stil aparte, complex, care îºi recitã propriile intervenþii artistice într-un limbaj extrem de elaborat, autentificat în modernitatea ºi actualitatea contextului. Sculpturile acesteia în lemn nu se opresc la un nivel clasic al exprimãrii, al daltei, ci se proiecteazã piesã cu piesã, într-o axonometrie explodatã, fiecare element avînd atît o valoare unicã cît ºi o alta în ansamblu, ca parte componentã, în aceastã etalare dinamicã a etapelor descompunerii/recompunerii.

Remarcabil este travaliul propus de a-ºi prezenta piesele utilizînd recuzita electronicã, ce-i permite sã realizeze un tip inedit de stampe moderne, prin fotografierea treptatã a fiecãreia, scanarea, prelucrarea acestora pe calculator ºi multiplicarea color cu ajutorul unor imprimante performante.

Veronique Massenet este un nume sonor în arta contemporanã din Occident, cu expoziþii personale în Torino, Genova, Savona, Bologna, Paris etc.
Picturile expuse la « Grand Marché d’Art Contemporain » sînt extrem de variate, ca materiale utilizate, tematicã, ºi expresie. De la non figurativ la abstract, de la palete fauviste la monocromii aproape translucide, totul exprimã ARTA.
Eva Grammatikopoulos, originarã din Grecia, este tentatã în creaþia sa de neo-pop-art. Artista prezintã prin demersul artistic o incursiune intimã in lumea interioarã a femeii, paleta culorilor sale purtind cãldura meridionalã autenticã, expansivã. Culorile din pinzele sau obiectele sale decorate au lumina ºi spiritul locurilor de unde îºi identificã originile, forþa personalitãþii sale creatoare.

Filosofia sculptorului Patrick Bernouin este simplã: aceea de a realiza ceea ce este cel mai dificil lucru pentru un artist, de a da lucrurilor un aspect firesc aparent simplu, natural ºi mai ales de a fi în acelasi timp în inima echilibrului unde efemerul devine etern. Bronzurile sale sînt un omagiu discret adus femeii, în toata splendoarea tinereþii, senzualitãþii gesturilor acesteia.

Patrick Bernouin este un artist care s-a consacrat definitiv sculpturii datoritã unei pasiuni ºi unei porniri lãuntrice deosebite. Galeria Scot din Paris îi prezintã lucrãri adunate într-o expoziþie permanentã de înaltã tinutã.
Dominique Rivaux este o ceramistã preocupatã de formele ºi culorile pãmîntului transpuse într-un limbaj al interactiunii cu marmura sau piatra, într-o texturã nostalgicã a volutelor.

Lucrãrile prezentate sînt de multe ori simbioza autenticã între modelarea argilelor, glazurarea, smãlþuirea obiectelor astfel obþinute ºi alte materiale aparent rivale, dar care nu fac decît sã îmbogãþeascã paleta expresivã a artistei.

Martine Lee îºi materializeazã emoþiile în bronzul lucrãrilor sale. Existã o delicateþe a gesturilor personajelor etalate în expoziþie, în care liniile imponderabile ale bronzului îºi cautã echilibrul, lumina.
Martine Lee propune un nou concept al scenografiei umanului, a sentimentelor translatate într-un alt teritoriu al firescului gesturilor. Dezinvoltura tandrã imprimatã în intimitatea secundei e o caracteristicã a bronzurilor artistei. Teatrul emoþiilor sale îºi deschide larg porþile spre un public avizat.

Un grup de pictori canadieni din Quebec surprinde prin cãldura imprimatã paletei lor artistice. De la portretele lui Caroline Dion, la iriºii tandri ai lui Anne Drouin, prin gestualitatea linearã a lui Jocelyn D’Amours, pînã la peisajele romantice ale lui Yvon Duranleau, sau Rénald Gauthier, totul poartã expresivitatea luminoasã a culorilor unei lumi interioare pline de trãiri intense autentice.

Nelson-Boyer este un artist complex al dinamicii expresiei umane. De la picturã pînã la bronzuri, spre teracotã ºi glazurã, Nelson-Boyer relateazã în sculptura sa de mici dimensiuni, o noua traiectorie a ecoului tragicului uman, prin dramatismul personajelor sale. Arta ºi Memoria ei rãmîn indisolubile, indestructibile, ca parte impregnatã autenticã în crezul filosofic al artistului.

Un alt aspect comun interesant al expozanþilor este capacitatea de a-ºi face publicitate utilizînd toate mijloacele actuale moderne. Cu sau fãrã promotori profesionisti lîngã ei, artiºtii îºi prezintã cartea de identitate artisticã cu dezinvolturã ºi profesionalism.

« Grand Marché d’Art Contemporain » este o manifestare itinerantã periodicã în Franþa. Pentru iubitorii de artã anunþãm viitoarele saloane :
10 - 14 ianuarie 2007 – Paris 12 /Bercy Village (150 expozanti –Tema : Marea)
22 – 25 martie 2007 – Paris 12/ Espace Charenton (130 expozanti –Tema : Hirtia, hirtii)
26 aprilie – 1 mai 2007 Paris 12/ Place de la Bastille (480 expozanti –Tema : Chipuri)

« Grand Marché d’Art Contemporain » constituie expresia democraticã a revoluþiei CULTURII, avînd forþa de a aduna artiºtii fãrã frontiere in numele ARTEI.
Paris, 2006

SPECTRUM XXI. Premier Festival International des Musiques Spectrales
15-23 Noiembrie 2006 Paris

Motto :
« …L’un des phénomènes les plus fascinants de la musique récente, c’est bien l’épanouissement de l’Ecole Roumaine, dont la totale originalité est due à une fusion de briques (…). Les compositeurs roumains semblent avoir mieux que bien d’autre résolu cette quadrature de cercle: produire une musique à la fois neuve, originale et accessible à l’auditeur. » Harry Halbreich.

in prim plan, Radu Portocală şi Ana Maria Avram

Institutul Cultural Român din Paris, Ministerul Afacerilor Externe din România, Ambasada României în Republica Franceză, Comisariatul Român pentru Francofonie, CREMAC/HIPERION în colaborare cu SACEM – Auditorium DEBUSSY-RAVEL, Auditorium Saint-Germain – Paris, CCMIX (Centre Musicale Iannis Xenakis) prezintă « SPECTRUM XXI. Premier Festival International des Musiques Spectrales » - Primul Festival Internaţional de Muzică Spectrală şi Francofonă, directori artistici : Iancu Dumitrescu, Ana-Maria Avram.
Pe parcursul a şapte zile, în acest festival vor evolua următorii solişti :
Janet PAPE (SUA), Tim HODGKINSON (Marea Britanie), Jean-Pierre ROBERT (Franţa), Claude DELANGLE (Franta), Diana CAZABAN (Franţa), Gustavo AGUILAR (SUA), Monica TIMOFTICIUC (Belgia), Emil VISENESCU, Marius LACRARU (Romania), Robert REIGLE (SUA), Friedrich GAUWEKY (Germania), Denis SIMANDY (Franţa), GOL (Franţa), Samon TAKAHASHI, Xavier ROUX, Jean-Marcel BUSSON, Frédéric REBOTIER si Ansamblul HYPERION (Bucuresti): Vasile NEDELCU, Victor ARSENE, Andrei KIVU, Theodor IANCU, Ion GHITA, Ciprian GHITA, Orban GODRI, Petru TEODORESCU, Matei TEODORESCU, Radu CLIPA.
Parteneri media : Radio France Musique, Radio France Internationale, "Epsylonia", Societatea Română de Radiodifuziune, TVR-Cultural, TVT International, ARTE, « The Wire » - Londra, Radio Resonance (Londra), « Resonance Magazine », BBC Radio 3, ORF 1(Austria).

Tim Hodgkinson

Miercuri 15 noiembrie, cu prilejul deschiderii festivalului de către domnul director al Institutului Cultural Român, Radu Portocală, a avut loc o conferinţă « LA MUSIQUE SPECTRALE AU DEBUT DU XXI SIECLE », la Salon d’Or de l’Hotel de Béhague, resedinţa Ambasadei României din Paris.

La aceasta conferinţă au participat Harry Halbreich (Bruxelles), Jean-Noël Von Der Weid (Paris), Patrick Szersznowicz (Paris), Ben Watson (Londra), Tim Hodgkinson (Londra), Robert Reigle (SUA), Costin Cazaban (Université de Lyon), Radu Stan (Paris) Rainer Boesch (Genève) Mikael Karman (SUA), Gérard Pape (CCMIX - Paris), Horatiu Radulescu (Elvetia), Ana-Maria Avram (Bucuresti), Denis Simandy (Lille), Alain Savouret (CNSMP), Françoise Barrière, Christian Clozier (IMEB), Yves Prin (Paris), Chris Cutler (Londra), Samon Takahashi (Paris-Tokyo).

Horatiu Radulescu, Ben Watson, Costin Cazaban, Harry Halbreich

Acest festival este realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe din Romania, în cadrul Programului «Cantemir» al Institutului Cultural Român, al Institutului Cultural Român din Paris şi al Ambasadei României în Republica Franceză.

Mikael Karman

Ansamblul Hyperion este alcătuit dintr-un grup de interpreţi şi compozitori care îşi propun dezvoltarea unui nou program estetic muzical definit ca o nouă avantgardă in muzică denumit « spectralitate ».
Gérard CONDÉ - Le MONDE - Paris scrie despre Hyperion ca fiind "Organe principal de la création musicale actuelle en Roumanie, cet ensemble témoigne, dans ses orientations, de la recherche d’une synthèse Orient-Occident; il a développé la pratique de l’improvisation collective, des musiques intuitives, et la référence à l’harmonie de la résonance naturelle des corps sonores".
Ansamblul Hyperion este condus de Ana Maria Avram şi Iancu Dumitrescu.
Ana Maria Avram este născută în 1961 la Bucureşti. Studii de compoziţie muzicală la Conservatorul National Superior de Muzică Bucureşti între 1980-1985. Işi continuă studiile de pian şi muzică de cameră şi obţine DEA (Diploma de Studii Aprofundate) de estetică muzicală la Sorbona. Doctorand în estetică muzicală.
Intre 1984-1988 Ana Maria Avram a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale de compoziţie şi muzică de cameră. Marele Premiu al Academiei Române în 1994. Membră a Ansamblului Hyperion din 1988.
Compoziţiile sale sînt interpretate pe marile scene ale lumii: New York, Los Angeles, Boston, Standford, Viena (Festival Wien Modern-1992 si 1994), Paris (Radio-France, Théâtre de la Ville), Allicante, Lisabona, Baden-Baden, Darmstadt, Moscova etc. Date biografice despre Ana Maria Avram se pot găsi pe site-ul: http://members.fortunecity.com/hyperionedmn/avram.byography.html

Iancu Dumitrescu

Iancu Dumitrescu este născut la 15 iulie 1944, în Sibiu. Intre 1964 şi 1969, studiază la Conservatorul «Ciprian Porumbescu». Din 1978, studii sistematice de dirijat cu Sergiu Celibidache. Compozitor, şef de orchestră, muzicolog, este considerat de către Samon TAKAHASHI unul dintre cei mai importanţi compozitori ai avantgardei muzicale europene din ultimii 40 de ani. Fondator al Ansamblului Hyperion in 1976. Date biografice despre compozitorul Iancu Dumitrescu si creaţia acestuia se pot găsi pe site-ul http://meltingpot.fortunecity.com/utah/549/idbiography.html

Despre Scoala Românească de muzică, Gérard CONDÉ precizează în « Le MONDE » - Paris : "L’Ecole Roumaine que Harry Halbreich considère comme le phénomène le plus fascinant de la musique européenne actuelle. De ce programme nous retiendrons la "Grande Ourse" de Iancu Dumitrescu, (...) aux sons tournants et vrillants, musique d’état..."

Horatiu Radulescu, Tim Hodgkinson, Costin Cazaban, Harry Halbreich, Ana Maria Avram, Rainer Boesch, Ion Ghita, Ben Watson

« SPECTRUM XXI. Premier Festival International des Musiques Spectrales » este un demers artistic de înaltă ţinută menit să atragă atenţia asupra Scolii Româneşti de compoziţie muzicală, a cărei inspiraţie se materializează din originile cele mai îndepărtate, arhaice ale muzicii româneşti – de la muzica bizantină şi folclorul autentic; pentru a defini esenţa unei neo-avantgarde muzicale contemporane, reprezentată de compozitori realmente novatori.

foto © Marina Nicolaev, Paris, 2006

Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “ JAZZYCOLORS 2006 ”
13 - 26 noiembrie 2006, Paris

In perioada 13-26 noiembrie 2006, are loc la Paris « Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “JAZZYCOLORS 2006 ”, sub patronajul lui Daniel Humair.
Acest festival este sub egida FICEP (Forum des instituts culturels étrangers à Paris - Forumul institutelor culturale straine din Paris) unde toate ţările participante in acest an, sunt aderente, cu excepţia Lituaniei, a FIAP Jean Monnet et « Le Duc des Lombards », şi a invitaţilor acestuia.
Sub semnul noilor generaţii de compozitori de jazz, vor fi cunoscute publicului talente reprezentative din fiecare ţară. In acest an vor participa 17 ţări ce vor prezenta 25 de concerte în cadrul institutelor culturale ale ambasadelor respective la Paris. Germania şi Spania (Catalonia) se adaugă listei ţărilor prezente la ediţiile anterioare : România, Canada, Coreea, Elveţia, Estonia, Finlanda, Japonia, Lituania, Polonia, Suedia, Slovacia, Republica Cehă, Serbia, Ungaria.
Sălile de concerte sînt : Institutul Cervantes, Centrul cultural suedez, Institutul finlandez, Institutul ungar şi Institutul ceh.
Noutatea acestui an este colaborarea şi parteneriatul cu renumitul jazz club « Le Duc des Lombards, condus de Jean-Michel Proust.
Festivalul se va deschide cu un concert excepţional al contrabasistului spaniol Baldo Martinez şi alţi artişti participanţi la festival în prezenţa lui Daniel Humair.
Marţi, sala de concerte a Institutului Ungar din Paris va prezenta publicului pe Mircea Tiberian (n. 4 mai 1955, Cluj) unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni de jazz din România.

Mircea Tiberian - foto sursa internet

Pianist, compozitor, şef de formaţie de jazz, profesor şi publicist, Mircea Tiberian este fondatorul secţiei de jazz din cadrul Conservatorului de Muzică din Bucureşti încă din 1990, ceea ce a constituit marele pas în recunoaşterea şcolii româneşti de jazz. Printre premiile obţinute de Mircea Tiberian se numără: Muzicianul Român al Anului (1987); Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziţie jazz (1990, 1996, 2000); Premiul pentru Întreaga Activitate Artistică (Asociaţia de jazz Napocensis, 2001). Discografia sa cuprinde opt albume: 'Magic Bird', 'Never Ending Story', 'Working Underground', 'Alone in Heaven', 'Hotel of Three Beginnings', 'Back To My Angel', 'Eleven', 'Viaţa lumii' şi 'Trei lumini'. Acestora li se mai adaugă patru discuri împreună cu grupul 'Interzone', al cărui co-leader este Mircea Tiberian, alături de Maurice de Martin.
Din discografia lui Mircea Tiberian mai amintim : Tehnica improvizaţiei în muzica de jazz (2004), 'Shinning of the Abyss' (2004), 'Palindrome' (2004), 'Lumini' (2003).
La acest festival, Mircea Tiberian va concerta alături de muzicieni romani şi francezi, respectiv Liviu Butoi, Benjamin Duboc şi Edward Perraud.
Proiectul propus de Mircea Tiberian la acest festival este « Silverblack » - un mixaj de avantgardă, cu inserţii din muzica românească tradiţională şi reminiscenţe de jazz tradiţional.
In concert vor fi prezenţi alături de Mircea Tiberian (pian), Liviu Butoi (saxofon, flaut), Cristian Soleanu (saxofon), George Dumitriu (vioara, ghitară), Arthur Balogh (contrabas). Vlad Popescu (baterie).
Festivalul « Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “JAZZYCOLORS 2006 ” » îşi propune să ofere publicului iubitor de muzică un jazz de calitate, fără frontiere.

Marilena Preda Sânc - Paysage urbain/Ame Volante/Mondialisation; Urbanscape/Flying Soul/Globalization
5 decembrie 2006 –5 ianuarie 2007 - Institutul Cultural Român din Paris

Motto :
« Artiste connue de la fameuse « génération quatre-vingt » de Roumanie, Marilena Preda-Sânc s’est affirmée comme une artiste d’avant-garde dans le domaine des nouveaux média tout au long des années 1980-2000. Les œuvres diverses qu’elle nous présente peuvent être définies comme des représentations visuelles figuratives/ non figuratives de l’univers mental et psychique humain, comme des constructions/déconstructions du paysage urbain et du lien de l’homme contemporain à son environnement de plus en plus ouvert aux influences globalisantes. » Magda Carneci

In perioada 5 decembrie 2006 –5 ianuarie 2007 Institutul Cultural Român din Paris prezintă expoziţia de video, pictură, obiecte şi desene “Paysage urbain/Ame Volante/Mondialisation, Urbanscape/Flying Soul/Globalization“ a Marilenei Preda Sânc.

Marilena Preda Sânc – foto sursa internet

Conferenţiar la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, doctor în arte vizuale, Marilena Preda Sânc este cunoscută nu numai prin activitatea sa pedagogică, cît şi cea artistică de avantgardă în domeniul artelor plastice. In contextul expresiei personalităţii sale artistice putem menţiona şi activitatea sa literară in calitate de redactor şef al revistei de literatură şi arte vizuale Contrapunct din Bucureşti.
Dintre numeroasele premii obtinute amintim pe cel din 1998, Statele Unite, în cadrul “Artslink”, (www.cecartslink.org, o organizatie internaţională culturală ce îşi propune programe de colaborare in domeniul artelor vizuale şi a managerilor de cultură între America şi Europa Centrală, Rusia şi Eurasia).
Marilena Preda Sânc este cunoscută pentru conectarea sa creativă la arta contemporana prin inovaţia estetică a instalaţiilor multimedia video create în ultimii ani.
Din filmografia Marilenei Preda Sânc, cunoscută atît la saloanele şi simpozioanele de artă interne şi internaţionale, putem enumera: Eurogame "Bambilici" (2006), The window with memories (2006), Among the Cars (2005), The Fence (2003), Globe (2000), Mindscape II (2000), Globe (1990), Mindscape 1 (1997), The Wall in the Tower (1997), Traces of Thoughts (1996), Detunata Memories (1996), The Algorithms of Power (1995), Oldness (1995), Passing (1995), Bodyscape, Handscape, Mindscape (1993), Inside video performance (1993)
De la pictura murală la obiect, colaj, poezie experimentală vizuală pînă la instalaţii şi video media, Marilena Preda Sânc se detaşează dintre artiştii plastici contemporani, prin repertoriul artistic inedit în care comunicarea devine un instrument al expresiei sensibilităţii umane în căutarea Sinelui. Conotaţiile filosofice din pictura Marilenei Preda Sânc imprima discursului său accente estetice. Dincolo de culoare intervine emoţia mesajului transmis şi care se imprima de o manieră surprinzatoare în memoria interlocutorului anonim.

ulei pe pînză, Marilena Preda Sânc

Expoziţia are trei secţiuni distincte: “Peisajul urban”, “Sufletele zburătoare” şi “Globalizarea”.
Lucrările continute în « Peisajul urban » au numitor comun necesitatea metamorfozării spaţiului agresiv, anost, atrofiat, într-un ansamblu estetic direct proporţional cu sensibilitatea fiecăruia, în căutarea echilibrului psihologic între interior/exterior. In pictura Marilenei Preda Sânc fiecare entitate caută să-şi identifice un cadru uman existenţial optim astfel încît să îşi poată delimita şi defini valorile, aspiraţiile. Lumea este percepută ca peisaj, corpul uman fiind inclus în acest peisaj aflat în continuă mişcare, transformare.
Desenele sînt reunite într-un ciclu nou « Suflete zburatoare ». Compoziţiile sînt abstracte, artista reuşind să îşi proiecteze propriile mesaje în căutarea echilibrului interior într-un dinamism expresiv al liniilor.
« Globalizarea » este de fapt, un proiect de carte obiect, o ilustrare a versurilor unui poet belgian contemporan, proiect ce are toate şansele de a se materializa cît de curînd. Aceasta secţiune din expoziţie transmite vizitatorului o alternativă nouă de interpretare a impactului progresului dincolo de dimensiunea umană.

Marilena Preda Sânc în expoziţie-foto © Marina Nicolaev

Marilena Preda Sânc este un artist avantgardist in sensul constructiv al cuvîntului. Discursul său estetic păstrează profunzimea pe care am întîlnit-o cu ani in urmă prin galeriile româneşti. Am ştiut de atunci că va reuşi să se impună printre valorile artistice contemporane.

“L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects
Conferinţa internaţională, 8 decembrie 2006, UNESCO, Paris

Motto:
« A l’heure où, la première fois dans l’histoire de l’humanité,
la Terre devient un village,
nous sommes appelés à des nouveaux partages. »
Abbé Pierre

foto sursa dosar de presă Architectes de l’Urgence

In data de 8 decembrie a avut loc, la sediul UNESCO din Paris, Conferinţa internaţională “L’engagement humanitaire des architectes”, organizată de « Architectes de l’Urgence - Emergency Architects ».
« Architectes de l’Urgence - Emergency Architects » este o organizaţie de arhitecţi fondata în aprilie 2001 în perioada inundaţiilor produse de Somme şi Oise din Franţa, de reconstruire şi asistenţă umanitară în zonele calamitate. La ora actuală, activitatea organizaţiei este extinsă şi în străinătate, la solicitarea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a altor foruri internaţionale, fiind remarcată în Africa (Algeria, Madagascar, Maroc), Asia (Iran, Turcia, Afganistan, Pakistan, Indonezia, Bangladesh) Europa (Germania, Republica Ceha, România), Oceania (Haiti şi Grenada), în regiuni afectate de catastrofe naturale, tehnologice sau umane.
De asemenea, organizaţia intervine în misiunile urgente de salvare a patrimoniului cultural mondial din toate ţările calamitate.
Sediile organizaţiei “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” sînt la Paris, Franţa şi respective, la Sidney, Australia. Reprezentanţele se găsesc în Algeria, Guadeloupe, Martinique. Filialele în teren sînt în Afganistan, Indonezia, Pakistan şi Sri-Lanka.
In acţiunile sale de intervenţie umanitară “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” s-a angajat să respecte principiile Declaraţiei universale a drepturilor omului din 1949 şi dreptului umanitar internaţional: de a respecta libertăţile fundamentale ale fiecărui individ precum şi dreptul organizaţiilor umanitare de a acorda asistenţa victimelor.
Organizaţia “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” este recunoscută de Ministère des Affaires Etrangères Français, Commission Européenne prin acordul cadru de parteneriat cu ECHO, Organizaţia Naţiunilor Unite – cu statut consultativ pe linga ECOSOC şi colaborarea permanentă cu agenţiile acesteia, respectiv UN Habitat sau UNDP.
Partenerii principali ai misiunilor organizaţiei “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” din 2005-2006 sint : Archibat, Conseil National de l’Ordre des Architectes, Conseils Régionaux de l’Ordre des Architectes, DAS Enterprise, Association des Maires d’Ile-de-France, Autodesk, Communauté de Communes des Yvelines, Conseil Régional de Picardie, Conseil Régional de Rhone-Alpes, Crédit Mutuel, Croix Rouge Française, Fondation Abbé Pierre, Fondation de France, Fondation Rainbow Bridge, Imerys Structure, Imerys Toiture, Mairie d’Amiens, Somfy, Communauté d’Agglomération de Creil, Conseil Général Loire-Atlantique, Conseil Régional Aquitaine, Conseil Régional Pays de Loire, Fondation Patrick Bourrat, Fondation Rainbow Bridge, Lion’s Club de Bézier, UN-Habitat, UNOSAT, Conseil Régional Midi-Pyrénées, ECHO-Commission Européenne.

arh. Patrick Colombel, preşedintele organizatiei “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects”
– foto © Marina Nicolaev

In deschiderea lucrărilor conferinţei, reprezentantul UNESCO a salutat participanţii veniţi din toate colţurile lumii îi a mulţumit organizaţiei pentru rolul său activ de intervenţie în zonele calamitate.
A fost tinut un moment de reculegere pentru victimele din cadrul organizatiei.
In prezentarea activităţii organizaţiei “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” au luat cuvintul de Jean-Pierre COURTIAU (Ministère de la Culture), adjunct Claude VAILLANT–(Mairie d’Amiens), precum şi arh. Patrick Coulombel (preşedintele « Architectes de l’urgence »).
Conferinţa a avut trei mari secţiuni :
I. La formation et l’information : éléments clés d’une action durable
II. L’engagement humanitaire des architectes de demain.
III. De l’habitat d’urgence à la réhabilitation des zones sinistrées : développement et reconstruction
I. La formation et l’information : éléments clés d’une action durable (Perfecţionarea si informarea : elemente-cheie intr-o acţiune durabilă)
Sub conducerea jurnalistului Renaud BERNARD de la France Info, s-a dezbătut problematica « Cultiver l’engagement : le soutien d’Architectes de l’Urgence à la formation ». A fost subliniat rolul edificator în perfecţionarea susţinută a arhitecţilor, la nivel internaţional, pentru acţiunile în caz de urgenţă de către: arh. Dominique DRUENNE (Architectes de l’Urgence), arh. Jean-Pierre COURTIAU (Direction de l’Architecture et du Patrimoine), arh. Francisco CARBAJAL DE LA CRUZ (preşedinte de onoare al The international Forum of Young Architects IFYA - Mexic ), arh. Jean-Claude SAUVAGE (reprezentant al Comisiei Cadre de Vie FIFPL). Intervenţii deosebite privitor la rolul arhitectului în societatea contemporană şi implicit al organizaţiei au avut şi arh. Ashmat FROZ (Responsabil al misiunii din Afghanistan, Presedintele Uniunii Arhitectilor Afgani), precum şi prof. Robert COWHERD (Architecture Institute of Technology in Boston – USA).
II. L’engagement humanitaire des architectes de demain (Angajamentul umanitar al arhitecţilor de maine)
In această secţiune, au fost discutate o serie de aspecte referitoare la « Pour une meilleure réactivité face à l’événement : développement international d’AU » (Pentru o mai bună implicare faţă de eveniment : dezvoltarea internaţională a Architectes de l’Urgence), fiind prezenţi în dezbatere : arh. Andrea NIELD– presedintele “Emergency Architects” Australia şi arh. Lawrence NIELD– vicepresedintele “Emergency Architects” Australia.
De asemenea, şi-au prezentat punctele de vedere profesionale precum şi aspectele specifice din institutiile pe care le reprezintă, arh. José REACHI MORA – Preşedintele « Federacion de Colegios de Arquitectos de la Republica Mexicana », arh. Jean Claude RIGUET – Director al grupului de acţiune « Rôle de l’Architecte » al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor (UIA), arh. Bernard FIGIEL – Preşedintele Conseil National de l’Ordre des Architectes Français, arh. Jean-François SUSINI - Preşedintele Conseil des Architectes Européens precum si arh. Patrick COULOMBEL – Preşedintele « Architectes de l’urgence ».
III. In a treia sectiune « De l’habitat d’urgence à la réhabilitation des zones sinistrées : développement et reconstruction » (De la locuinţa de urgenţă la reabilitarea zonelor sinistrate : dezvoltare şi reconstrucţie) au fost expuse în detaliu, activităţile internaţionale ale organizaţiei “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” din perioada 2005-2006.
Subiectele prezentate si dezbătute au fost :
1. « L’imagerie satellite au service de la reconstruction : utilisation dans l’évaluation et la planification urbaine au Pakistan » (Imaginea prin satelit în serviciul reconstrucţiei: utilizarea în evaluarea şi planificarea urbană in Pakistan) – arh. Alexandre KOCLEJDA - Architectes de l’urgence, responsabilul misiunii în Pakistan.
Dupa seismele devastatoare din Pakistan s-a impus alegerea unor soluţii speciale, rapide si economice de adăpost a populaţiei sinistrate de către « Architectes de l’Urgence-Emergency Architects”.

foto sursa dosar de presa Architectes de l’Urgence

2. « Le transfert de compétences : formation des équipes d’évaluation et des populations locales au Pakistan » (transferul de competenţe : formarea echipelor de evaluare în cadrul populaţiei locale din Pakistan) – arh. Michel SALLES - Architectes de l’urgence.

3. « La réponse d’urgence en eau et habitat du CICR » - Robert Mardini – sef adjunct al CICR Genève

imagine din timpul conferinţei - foto © Marina Nicolaev

Au intervenit :
- Jean-Christophe ADRIAN – UN Habitat
- Alain RETIERE – UNOSAT
- Pierre BONNIER – Presedintele Asociaţiei Patrick BOURRAT
In cadrul « Programmes de reconstruction durable : logements, écoles et remise en état de l’outil économique » (Programele de reconstrucţie durabilă : locuinţe, scoli şi readucerea în stare de utilizare economică) au fost expuse materiale provenind din Asia afectată de tsunami.
4.« Retour d’expérience de Sigli, Indonésie » de către arh. Jean Philippe TROMME et arh. Nicolas GICQUEL - Architectes de l’urgence
Programul de reconstrucţie post tsunami in Sigli, Indonezia, a cuprins construcţia unui colegiu de 300 de elevi, 20 de locuinţe finalizate şi 180 locuinţe în curs de realizare din cele 536 prevăzute a fi finalizate, refacerii infrastructurii portuare, a 12 unitati de pescari, a 40 de mici ambarcaţiuni pentru pescari şi a drumului de acces spre port refăcut.

foto sursa dosar de presă Architectes de l’Urgence

Au intervenit în expunere sponsorii oficiali ai organizaţiei “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” din această zonă afectată: Franck DARGENT - Fondation Rainbow Bridge si Dominique CECILE-VARNAT - Fondation Abbé Pierre.
Arh. Emmanuel CAILLE, redactor şef al Magazine d’Architecture a coordonat discuţiile în legatură cu alte misiuni ale organizaţiei “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects”, respectiv :
5. « Reconstruction à Java » (reconstructie in Java) de catre arh. Romain GAGNOT - Architectes de l’urgence
Urmare a seismului din 27 mai 2006 din Java, “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” au intervenit pentru a asigura adăpostirea provizorie a populaţiei sinistrate într-o regiune unde climatul este extrem de umed. Au fost puse astfel, la dispoziţia sinistraţilor sute de corturi realizîndu-se protecţia a peste 4100 de persoane din satele Sidomuyo, Kemudi, Gunung Cilik, Wukirsari, Rejosari, Ngunep, Warungboto, Ngantenan, Goren, Posko, Sawo, Prayan, Kongklangen, Pereng, Ngatenan, Kosongan, Tanubayan, Goren, Konklangan, Gaduh.

foto sursa dosar de presa Architectes de l’Urgence

6. « Retour d’expérience de Muthur, Sri Lanka » de catre arh. Robbie DODDS si arh. Francesca FAVINI - Architectes de l’urgence
Programul de reconstrucţie din Sri-Lanka cuprinde 120 de locuinţe din care 80 sînt în curs de realizare.

foto sursa dosar de presă Architectes de l’Urgence

Din nefericire, activitatea organizaţiei a fost afectată de conflictele civile armate din zona Muthur-ului în nord–estul Sri-Lanka, fiind ucişi unul din angajaţii “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” şi doi dintre muncitorii sri-lankezi, alţi patru reprezentanţi ai “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects” fiind de asemenea răniţi în timpul bombardamentelor.
Arh. Lalith DE SILVA (Sri Lanka) a expus evoluţia situaţiei create de catastrofele din zonă şi modalităţile de intervenţie utilizate de catre organizaţiile umanitare şi în mod special de către “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects”.
Au participat la această discuţie reprezentanţii sponsorilor din această zonă: Martin SPITZ - Fondation de France si Thierry STARON – director general al Association des Maires d’Ile-de-France.
Un alt subiect abordat a fost :
7. « Un nouvel engagement dans l’aide aux populations sinistrées : l’intervention en zone de conflit au Liban » (Un nou angajament în ajutorul populaţiei sinistrate : intervenţia în zona de conflict din Liban) de catre arh. Manon GALLEGO - Architectes de l’urgence
« Architectes de l’Urgence - Emergency Architects » mobilizată în Liban, a reuşit într-o prima etapă să distribuie în 4 sate din regiunea Marjaayoun de Sud, 300 de corturi provenind din operaţiunea "un bateau pour le Liban".
Această acţiune a fost făcută în parteneriat cu Ordinul Inginerilor şi Arhitecţilor Libanezi.
De asemenea, întrucît un mare număr de rezervoare de apă potabilă au fost distruse de bombardamente, s-a dispus furnizarea de apă potabilă a 50 de noi rezervoare din totalul de 948 de rezervoare cît prevede programul.

Liban, iulie 2006 – foto sursa dosar de presă Architectes de l’Urgence

aprovizionarea cu apă potabilă – foto sursa dosar de presă Architectes de l’Urgence

Cu prilejul acestei conferinţe a fost decernat Trofeul International du Challenge Développement Durable IMERYS organizaţiei Architectes de l’Urgence - Emergency Architects.

trofeul oferit reprezentanţilor “Architectes de l’Urgence - Emergency Architects”
– foto © Marina Nicolaev

Recunoaşterea statutului arhitectului este şi va fi legată de multitudinea de competenţe şi modul profesional de intervenţie în societate, prin cunoaşterea şi aprofundarea de către acesta şi a altor discipline precum Geografia urbană, Dezvoltarea durabilă, Sociologia urbană, Psihologia socială.
Ca şi alte organizaţii umanitare precum « Les medecins du Monde » sau « Reporters sans frontière », « Architectes de l’Urgence - Emergency Architects » îşi aduce contribuţia sa majoră la ajutorarea populaţiilor afectate de calamităţi, indiferent de religie, origine şi apartenenţă socială, dedicîndu-se Omului.
Organizaţia « Architectes de l’Urgence - Emergency Architects » înnobilează prin eforturile şi sacrificiile susţinute, imaginea socială a arhitectului în conştiinţa colectivă a societăţii contemporane.

Bibliothèque nationale de France: La bourse de recherche Louis Roederer pour la photographie et La Bourse de recherche L'Oréal sur l'art d'être et de paraître
Biblioteca Nationala a Frantei: Bursa de cercetare Louis Roederer in domeniul fotografiei si Bursa de cercetare L'Oreal in domeniul artei de a fi si de a fi prezentat

Galaţi, Biserica Catolică, CPI Colecţia Costel V. Gheorghiu, (Fototeca http://www.cva-galati.ro/index.php?m=1&i=80&v=1&p=1&g=0#p)

Am întîlnit tineri şi vîrstnici pasionaţi de fotografie, mulţi dintre ei avînd alte profesii, alte preocupări cotidiene. Am văzut deseori oameni obişnuiţi care fotografiau orice : oraşele prin care au trecut, colţuri de lume, locuri comune, momente insolite. Mulţi colecţionează fotografii vechi cu diverse subiecte: îi poţi găsi prin talciocuri, anticariate sau in orice alt loc unde se vînd imagini de altădată. Puţini ştiu poate, că pasiunea lor poate deveni mai mult decît un hobby, ci o carte de vizită.
Bursa de cercetare Louis Roederer în domeniul fotografiei este iniţiată de renumita «Le Champagne Louis Roeder» (supradenumită şi « Sampania ţarilor 1876 »), cea care era, în 1909, Furnizorul Oficial al Curţii Imperiale a Rusiei în timpul lui Nicolae al II-lea.
«Le Champagne Louis Roeder» a investit şi investeşte în crearea şi dezvoltarea Galeriei de Fotografie a Bibliotecii Naţionale a Frantei (BNF), susţinînd un program internaţional de expoziţii şi contribuind la descoperirea de artişti talentaţi mai puţin cunoscuţi marelui public. De asemenea, «Le Champagne Louis Roeder» şi-a propus şi doreşte să susţină financiar cercetarea în domeniul fotografiei, oferind anual o bursă de 10 000 de euro unui student cercetător, specialist sau amator, francez sau străin, indiferent de vîrstă. Nu este obligatorie afilierea pe lîngă un organism universitar şi nu este obligatorie recomandarea unui director de cercetare. Pot astfel concura studenţi, specialişti, jurnalişti, teoreticieni, bibliografi, scriitori etc.
Bursa de cercetare Louis Roederer in domeniul fotografiei se integrează în programul naţional cultural francez.
Site-ul http://www.bnf.fr/pages/infopro/recherche/appel_chercheurs.htm) permite informarea asupra bursei ce s-a acordat pentru 2006-2007 precum şi date de contact/email.
Anul acesta, juriul reunit la Bibliothèque nationale de France (BNF), a acordat Bursa de cercetare Louis Roederer pentru fotografie lui Paul–Louis Roubert pentru « Un nouveau regard sur les ‘primitifs’ français de la photographie ». Observînd interesul deosebit prezentat, prin numeroasele dosare de candidatură primite, s-a decis amplificarea susţinerii programului şi s-a acordat şi o menţiune specială a juriului în valoare de 5000 de euro, lui Thierry Gervais, redactor sef adjunct la revista « Etudes photographiques », doctorand la Ecole des Hautes etudes en sciences sociales, pentru lucrarea « L’Agence Rol, première agence de photographie de presse en France, à la Belle Epoque ».
Juriul acestei burse a fost alcătuit pe lîngă reprezentanţii de la Bibliothèque nationale de France (BNF), din următoarele personalităţi : Michel Jeanneau, directorul general adjunct al «Le Champagne Louis Roeder» Jean-Luc Tartarin, fotograf, Georges Vigarello, profesor la Université Paris V, director de studii la Ecole des Hautes etudes en sciences sociales, preşedinte al Conseil scientifique de la BnF.
Bibliothèque nationale de France (BNF) primeşte candidatura şi a altor categorii de persoane atît din Franţa cit şi din străinatate în cadrul programului «Profession culture» propus de Ministère de la Culture et de la communication France. http://www.bnf.fr/pages/infopro/international/dri_accueil-pro.htm#profculture.

Pentru anul universitar 2007-2008 s-a lansat un nou apel în decembrie 2006 prin Bibliothèque nationale de France (BNF): http://www.bnf.fr/pages/zNavigat/frame/infopro.htm?ancre=recherche/appel_chercheurs.htm, cu data limită de candidatură 25 aprilie 2007.

Dosarul de candidatură se poate studia aici : http://www.bnf.fr/pages/infopro/recherche/pdf/bourse_roederer_2007.pdf

Belle Epoque gălăţean (Fototeca http://www.cva-galati.ro/index.php?m=1&i=80&v=1&p=1&g=0#p)

Bibliothèque nationale de France în parteneriat cu prestigioasa L’Oréal acordă anual o bursă de 10 000 euro unui cercetător din domeniul artei de a fi şi de a fi prezentat. Apelul este adresat cercetătorilor francezi şi străini fără limită de vîrstă.
Proiectele cercetătorilor trebuie să pună accent pe colecţiile din Bibliothèque nationale de France sub diverse unghiuri estetice, istorice, sociologice, economice, religioase etc. Acestea se vor dezvolta pe temele: corpul decorat (ornamentele pielii, feţei, părului, imaginea frumuseţii, machiajul, corpul pictat, bijuteriile, moda si costumele, masca etc) precum şi corpul construit (sportul, gimnastica, sănătatea, igiena, decoraţia specifică mariajului, sarcinii şi a altor reprezentări simbolice legate de costume şi decor de spectacole, heraldică, embleme, alegorii, cinema, benzi desenate, jocuri electronice etc)
Bursa de cercetare l’Oreal sur l’art d’etre et aparaitre se integrează în programul naţional francez lansat în fiecare an de Bibliothèque nationale de France care permite primirea de doctoranzi avînd statutul de cercetători asociaţi sau de cercetători invitaţi.
Termenul limită de depunere a dosarelor este 25 aprilie 2007.
Dosarul de candidatură se poate găsi pe site-ul :
http://www.bnf.fr/pages/infopro/recherche/pdf/bourse_loreal_2007.pdf

In concluzie, Bibliothèque nationale de France face un apel general pentru toate disciplinele http://www.bnf.fr/pages/infopro/recherche/pdf/prgrm_appel.pdf
urmat de o susţinere financiară de 10 000 euro pentru doi cercetători invitaţi
cît şi de aceste două burse specifice a cîte 10000 euro :
La Bourse de recherche L'Oréal sur l'art d'être et de paraître
La bourse de recherche Louis Roederer pour la photographie.

Succes !

Traducere de Marina Nicolaev © BnF, 19/12/2006
Reproducerea datelor a fost posibilă prin amabila autorizaţie a Serviciului de presă al Bibliotecii Naţionale a Franţei (BNF).

HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris
25 octombrie 2006- 12 februarie 2007

Motto :
« l’Art réside même dans les choses conçues sans intention artistique ».
Hiroshi Sugimoto

Centrul naţional de artă şi cultură George Pompidou a fost construit la iniţiativa Preşedintelui George Pompidou, aceea de a exista în inima oraşului Paris un centru cultural de arta modernă şi contemporană aflat în interacţiune permanentă cu celelalte arte, cu muzica, teatrul, cinema, cărţile, conferinţele etc.
Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Preşedintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977.
Arhitecţii Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers şi Gianfranco Franchini au conceput această construcţie ca pe o “diagramă spaţială evolutivă”.

Centrul Georges Pompidou, 2007 - © Marina Nicolaev

Clădirea este compusă din două părţi: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice şi de servicii şi suprastructura alcătuită din sticlă şi oţel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa şi mezaninul.
Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice şi a circulaţiei între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a faţadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalaţiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît şi accesul pompierilor.
Această concepţie a permis o deosebită mobilitate funcţională a spaţiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcţie de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.
Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituţie şi oraş.
Arhitectul Renzo Piano a fost preocupat îndeosebi de reconstituirea Atelierului lui Constantin Brâncuşi (1876-1957) în acest mare complex, astfel încît să ofere publicului un loc aparte, izolat de strada şi zona publică a pieţei, în spiritul nu numai al străduţelor în care au fost cîndva amplasate atelierele lui Brâncuşi în apropiere de Montparnasse, cît şi a spiritului brâncuşian de permanentă interacţiune între spaţiu şi opere.

Atelierul Brâncuşi, Centrul Georges Pompidou, 2007 - © Marina Nicolaev

Atelierul Brâncuşi, Centrul Georges Pompidou - Planuri - © Centre Pompidou, DAEP, 2006

In perioada 25 oct-12 februarie 2007, Centrul naţional de artă şi cultură George Pompidou prezintă în cadrul Atelierului Brâncuşi expoziţia « HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI ».
Hiroshi Sugimoto este unul dintre cel mai importanţi fotografi contemporani japonezi invitat in Atelierul Brâncuşi al Centrului Pompidou.
Cunoscut pentru imaginile sale despre mare si metamorfozele acesteia, ecrane de cinema, portrete de statui în ceară, animale împăiate sau fotografiile sale din domeniul arhitecturii, Hiroshi Sugimoto este autorul a unei opere de peste 30 de ani, în care arta fotografiei se întrepătrunde cu poezia formelor prezentate.
Conceptual prin definiţie, Hiroshi Sugimoto revoluţionează percepţiile pînă dincolo de aparenţa normalităţii, fiind un explorator asiduu al spaţiului-timp într-o continuă interferenţă.
Un admirator constant al operei lui Constantin Brâncuşi, Hiroshi Sugimoto interpretează în maniera sa originală, amprentele spaţiale ale unor forme geometrice inedite prin simbolism şi rafinament.
Pornind de la geniul « Coloanelor infinitului » brâncuşiene realizate în lemn si/sau piatră, Hiroshi Sugimoto ajunge, cu ajutorul formulelor matematice generate de calculator, la o noua expresie estetică de o profunzime filosofică aparte.
Astfel, la Centrul naţional de artă şi cultură George Pompidou se iniţiază un nou dialog al perfecţiunii formelor, într-o manieră virtuală, atemporală, între creaţia lui Constantin Brâncuşi şi Hiroshi Sugimoto.
Pentru această prezentare, Sugimoto a dorit să confrunte cinci opere recente proprii, celor lui Brâncuşi : două fotografii alb-negru monumentale de 150x120 cm fiecare din 2004 (din seria « Mathematical Forms : 0004, Onduloid si 0006, Kuen’s surface » ), precum şi două « coloane » în spirală « Conceptual Form 004 » si « Conceptual Form 005 », fiecare de cite 2,70 m. Al treilea volum prezentat este « Conceptual form 006 » din 2006 porneşte de la o bază circulară subţiindu-se progresiv spre vîrf şi are 1,50 m.

Hiroshi Sugimoto la Atelierul Brâncuşi, Centrul Georges Pompidou, 2007 - © Marina Nicolaev

Aceste creaţii demonstrează nu numai interesul pragmatic a lui Sugimoto pentru ştiinţele exacte, dar susţine demersul sau estetic deosebit.
Iniţial pentru structurile « fără sfîrşit », « Mathematical Forms : 0004, Onduloid si 0006, Kuen’s surface », Sugimoto s-a inspirat de la modelele matematice în piatră de origine germană conservate la Muzeul Universitătii din Tokio si analoge formelor stereometrice didactice de la Institutul Poincaré. După fotografierea acestor modele, Sugimoto a creat forme tridimensionale pe care el «nu le consideră ca sculpturi» ci doar ca « pure aplicaţii de formule matematice».
Aceste forme dau iluzia unei similitudini cu celebrele «Coloane fără sfîrşit», realizate manual în piatră sau lemn, de marele Brâncuşi, într-un proces de creaţie practic opus tehnologic.
Adăugind cîte un soclu din fier celor două «coloane» şi o oglindă în care să se reflecte, sub structura «Conceptual Form 006» Sugimoto atribuie atît importanţa soclului cît şi operei in sine, asemănare «accidentală» cu opera lui Constantin Brâncuşi, inventatorul conceptului bazei integrate sculpturii.
Remarcabil este traseul ideatic intreprins de Sugimoto spre structurile dimensionale atît de asemănătoare celor lui Brâncuşi.
In egală măsură se accentuează geniul creator brâncuşian, a influenţelor populare româneşti regenerate prin opera acestuia, şi nu numai a formelor tradiţionale ce le regăsim în arhitectura ţăranului român cît şi a simbolismului lor mistic.
Renumitul artist japonez stabilit la New York, Hiroshi Sugimoto, reuşeşte prin intervenţia sa conceptuală să iniţieze astfel, un poem tridimensional de factură filosofică, un nou demers de «comparare între artă şi ştiinţă» în dialogul său estetic virtual cu opera brâncuşiană.

Reproducerea datelor a fost posibilă prin amabila autorizaţie a Serviciului de presă al Centrului Georges Pompidou.

Devis Grebu – « Voyage dans le monde magique de l’illustration »
Institutul Cultural Român din Paris, 15 martie – 13 aprilie 2007

In ziua de 15 martie 2007 a avut loc la Institutul Cultural Român din Paris vernisajul expoziþiei lui Devis Grebu « Voyage dans le monde magique de l’illustration ».
Excelent ilustrator, cu o pregãtire profesionalã de excepþie – absolvent al Institutului de arte plastice « Nicolae Grigorescu » secþia Picturã din Bucureºti, Devis Grebu a plecat din România în 1964 ºi a reuºit de-a lungul anilor sã realizeze o carierã artisticã remarcabilã ºi de asemenea, sã se impunã la nivel internaþional de la Tel Aviv, New York, Paris la Bucureºti.
Pe Devis Grebu îl veþi gãsi in “Who is Who” printre cei mai buni ilustratori din lume.
Dupa colaborãri de ani de zile la prestigioase publicaþii precum New York Times, International Herald Tribune, Washington Poste, Time, Newsweek, Playboy sau Le Monde, Le Monde Diplomatique, L’Express, Le Point, V.S.D., La Tribune, Le Figaro, Le Figaro Magazine, Télérama, Libération, Frankfurter Allgemeine Zeitung etc. precum ºi dupa ilustrarea a peste 40 de cãrþi apãrute în edituri ca Seuil, Gallimard, Hachette, Random House, Viking-Penguin, Devis Grebu devine artistul reprezentativ al jurnalului « Cotidianul » ºi al revistei politico–filosofice « Idei in dialog».
Celebra Casã de editurã « RIZZOLI International » din New York i-a dedicat o superbã monografie (Devis Grebu by Rizzoli - 1988).
Cosmopolit prin carierã ºi educaþie, Devis Grebu este, asa cum îi place sã afirme, un Cetãþean European. Maestrul Devis Grebu este în primul rând, un artist de realã valoare.

Devis Grebu ºi Magda Cârneci, © Marina Nicolaev

In expoziþie sunt prezentate 92 de lucrãri de mici dimensiuni, majoritatea ilustraþii de presã, caricaturi color, ilustraþii de carte într-o gamã variatã de subiecte ºi tehnici : acuarelã, tuº, creion, colaj sau gravurã unicat coloratã.

Devis Grebu ºi invitaþii sãi, © Marina Nicolaev

Ceea ce se remarcã de prima datã la aceste lucrãri este IDEEA tratatã într-o manierã surprinzãtoare, impactul pe care îl produce spiritual precum ºi, în egalã mãsurã, minuþiozitatea desenului. Compoziþiile deþin o forþã aparte prin simplitatea, profesionalismul liniei ºi spiritul ludic transmis.

Caricaturã de Devis Grebu

Subiectele tabu par sã fie cu predilecþie cele mai tentante si Devis Grebu exceleazã în a le prezenta publicului pãstrând candoarea si sinceritatea copilului care, cu glas tare remarca goliciunea împaratului.

Imagine din expoziþie © Marina Nicolaev

Devis Grebu ºtie sã zâmbeascã odatã cu noi, amar sau sarcastic, colocvial ºi tandru din spatele acestor lucrãri. Gãseºte întotdeauna în creaþiile sale puterea sã facã acel haz de necaz caracteristic parcã românilor, râsu’-plânsu’ cel de toate zilele. Tematica lucrãrilor induce o stare de spirit tipic româneascã ºi reuseºte sã însenineze pentru câteva clipe inimile. Actor si spectator, Devis Grebu aduce umorul în luminile rampei.
Expoziþia este o invitaþie la profesionalism în umor autentic, un periplu prin lumile lui Devis Grebu, aºa cum le percepe ºi interpreteazã el însuºi. Este o lecþie fireascã de tinereþe creatoare. Devis Grebu are acest dar de a colora viaþa.

SALON DU LIVRE PARIS 2007
23-27 mars 2007

Le plaisir du livre est contagieux !

In perioada 23-27 martie a avut loc la Paris la complexul expoziţional Porte de Versailles, a 27–lea ediţie a tradiţionalului « Salon du livre », o manifestare internaţională culturală de anvergură la care au participat peste 1100 de expozanţi printre care şi România.

Salonul de carte © Marina Nicolaev

Pentru acest salon, de exemplu, numai Regiunea Ile-de-France a prezentat peste 150 de editori independenţi şi reviste franciliene. De la romane, nouvele, eseuri, poezie pâna la benzi desenate, cărţile devin treptat un rău necesar, spun sondajele de specialitate, trei sferturi din francezi deschizând cel puţin o carte pe zi.
Invitata de onoare a salonului internaţional de carte 2007 a fost India. Conform interviului acordat de Serge Eyrolles, preşedintele Salonului de carte, anul 2008 va fi dedicat literaturii israeliene iar 2009 celei mexicane.

Salonul de carte© Marina Nicolaev

Au fost prezentate publicului cărţi în franceză sau într-una din cele 28 limbi oficiale de pe teritoriul Indiei, a peste 20 de edituri şi 30 de autori-invitaţi : U.R. ANANTAMURTHY, Rupa BAJWA, Sarnath BANERJEE (« Calcutta »), Shyam BHAJJU, Urvashi BUTALIA, Upamanyu CHATTERJEE, Amit CHAUDHURI, Abha DAWESAR, Shashi DESHPANDE, Gita HARIHARAN, Mushirul HASAN, Ruchir JOSHI, Sudhir KAKAR (« Les neufs visages de cœur »), Sunil KHILNANI, Gopi Chang NARANG, Anita RAU BADAMI, Lavanya SANKARAN (« Tapis rouge »), Alka SARAOGI, K. SATCHIDANANDAN, Irwin Allan SEALY, Vikram SETH (autorul best-seller-ului « Un garçon convenable » publicat la Grasset şi premiat cu Commonwealth Writers Prize), Ravi SHANKAR ETTETH, Kalpana SWAMINATHAN (care a reimprospatat romanul poliţist in India), Tarun TEJPAL, Shashi THAROOR, Altaf TYREWALA, Krishna Baldev VAID, Udaian VAJPEYI, Pavan K. VARMA, M.T. VASUDERAN NAIR.
Să nu uităm că în 1913 India a avut onoarea de a primi Premiul Nobel pentru literatura pentru opera lui Rabindranâth Thâkur zis Tagore (1861 - 1941), compozitor, scriitor şi filosof.
Cu prilejul celui de-al 27 salon de carte s-au sărbătorit în cadru festiv, 60 de ani de la Independenţa Indiei.
Salonul este animat la maximum : de la hârtia electronică la Bookcrosing, conferinţe, interviuri, mese rotunde, dedicaţii, dansuri, televiziune, internet, art de vivre.

Jean-Yves Conrad "Docteur Honoris Causa" al Universitatii din Suceava prezent la Pavilionul României © Marina Nicolaev

Tintinofili, jurnalişti, elficologi (Pierre Dubois), librăria Gibert Jeune, Milena Agus şi cartea sa bulversantă « Mal de pierre », Hubert Reeves şi poezia astrelor si metafizicii ( « Chroniques des atomes et des galaxies »-Seuil), paleoclimatologi, ilustratori, analişti, sociologi, Enki Bilal ( « Tétralogie du monstre » – Casterman) pâna la seful restaurantului parizian l’Arpège, Alain Passard şi preparatele sale.

Laurent Tavès din Anduze prezentându-şi propria carte: « Le vase d’Anduze »
© Marina Nicolaev

Imagini de la salon © Marina Nicolaev

In acest secol hiperinformatizat, Artegraf demarează o nouă cercetare în arheologia industrială prin solicitarea deschiderii unui mare Centre national des arts graphiques et de la comunication care să cuprindă ateliere demonstrative privind compoziţia tipografică manuală, imprimarea tipografică pe o presa manuală, monotip, linotip, serigrafie, flexografie, heliogravură, fototipie, legătorie de artă. Artegraf propune salvgardarea patrimoniului mobil şi prezintă Colecţa Serge Pozzoli (130 de maşini tipografice în stare de funcţionare de la 1810 la 1950), o rotativă type Marinoni de la 1872, o presă typo Deriey din 1910 pentru tirajul afiselor, o presă de gravat Miehle pentru timbre şi vignete de mare format etc.

Cum se imprima pe vremuri o carte ? Iată o demonstraţie la presa domnului Balzac.© Marina Nicolaev

La iniţiativa Belgiei, s-a propus crearea unui Salon de carte virtual, având un caracter permanent care să reunească publicul de toate vârstele de la cei mai avizati la amatori. In fiecare săptămină urmează să se prezinte noutaţi, dezbateri, dedicaţii de autori, forumuri şi interviuri cu autorii preferaţi. Site-ul Salonului virtual de carte se va deschide la 1 noiembrie 2007.
Un produs cultural din două vândut în Franţa este o carte. Cifra de afaceri rezultată din vânzarea cărţilor este de 4,1 miliarde de euro în 2006, în creştere cu 0,5% faţă de anii anteriori.
Salonul internaţional de carte din acest an este o revelaţie.
De precizat ca intrarea pentru elevi şi studenţi la acest salon internaţional e liberă.

Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane »
Premiul Internaţional de literatură francofonă « Benjamin Fondane »

Premiul Internaţional de literatură francofonă «Benjamin Fondane» fost creat în 2006 de Institutul Cultural Român din Paris în colaborare cu Le Printemps des Poètes şi Société d’études B. Fondane, în memoria lui Benjamin Fondane (1898-1944), mare poet, eseist şi filosof de origine română, mort tragic la Auschwitz, a cărei operă principală marcată de gândirea existenţialistă a fost scrisă în franceză.
Premiul se acordă anual unui scriitor de altă origine decât cea franceză, dar care scrie în limba franceză. Premiul Internaţional de literatură francofonă « Benjamin Fondane » este decernat pentru una sau mai multe cărţi (poezie şi/sau eseu) publicate în franceză, apărute în ultimii cinci ani, indiferent de locul editării.
Juriul a fost compus din poeţii Jacques Darras, André Velter, Jean-Pierre Siméon, Eric Freedman şi Magda Cârneci.
In 2007, acest premiu a fost acordat lui Abdelwahab Meddeb, poet şi eseist de origine tunisiană, pentru recentele eseuri (La maladie de l’islam, 2002, Contre-prêches, 2006) marcate de o critică radicală ce denunţă derivele islamiste evidenţiind în acelasi timp pontenţialităţile la reinventarea valorilor modernităţii şi la intersectarea drumurilor deschise prin aventura europeană a fiinţei umane.
Abdelwahab Meddeb, este născut în 1946 la Tunis. Doctor în litere, el este directorul revistei internaţionale Dédale şi predă Literatura comparată la Universitatea Paris X, precum şi la alte universităţi printre care Yale University (New Haven, Connecticut). Este redactorul emisiunii « Culture de l’islam» la « France Culture ».
In 2002 a primit Premiul François Mauriac pentru « La maladie de l’islam » şi Premiul Max Jacob pentru volumul de poezii « Matière des oiseaux».
Abdelwahab Meddeb a mai publicat :
•Le Petit Robert des noms propres, 1974 (redactarea articolelor consacrate istoriei artei şi civilizaţiei islamice) Talismano, 1979
•Phantasia, 1986
•Les dits de Bastami, 1989
•Récit de l'exil occidental par Sohrawardi, 1993
•La gazelle et l'enfant, 1992
•Les 99 stations de Yale, 1995
•Tombeau d'Ibn Arabi, 1995
•Ré Soupault. La Tunisie. 1936-1940, 1996
•Blanches traverses du passé, 1997
•En Tunisie, 1998
•Aya dans les villes, 1999
•Matière des oiseaux, 2002
•La maladie de l'islam, 2002
•Face à l'islam, entretiens, 2003
•L'exil occidental, 2005
•Tchétchénie surexposée, 2005
•Contre-prêches. Chroniques, 2006

Abdelwahab Meddeb, La maladie de l’islam, Paris, Seuil, (colecţia La couleur des idées), 2002, 222 p.

Publicarea informaţiilor a fost posibilă prin amabilitatea Institutului Cultural Român din Paris.

marina nicolaev

Bienvenue sur mon blog