marina nicolaev

In ziua de 6 ianuarie 2008 la Centre Culturel de l’Espace Rachi din Paris a fost organizată Journée du Judaïsme Roumain/Ziua Iudaismului Român.
Această zi a avut patru mari axe : istorice, literare, artistice şi muzicale şi a fost alcătuită din două mese rotunde urmate de lansări de cărţi, vernisarea unei expoziţii şi un concert.
Generaţia tânără cunoaşte mai puţin că în România dinaintea de primul război mondial, erau în jur de 250.000 evrei, mai mult de 750.000 în România dintre cele două războaie mondiale şi mai puţin de 10.000 în România de astăzi.
In jurul a 400.000 de evrei au dispărut în perioada Shoah, Holocaustului, în jur de 300.000 s-au stabilit în statul Israel după cel de-al doilea război mondial.
Conform datelor oficiale, în 1939, evreii români erau numeric, a treia comunitate din Europa şi a patra din întreaga lume.
Sub preşedinţia domnului Carol Iancu, profesor de istorie la Université Paul Valery de Montpellier, director al Ecole des Hautes Etudes du Judaïsme, a fost organizată o masă rotundă "LA VIE ET L'OEUVRE DU GRAND RABBIN ALEXANDRE SAFRAN" (1910-2006) dedicată memoriei rabinului-şef al comunităţilor evreieşti din România în perioada 1940-1947 şi al Genevei (Elveţia) începând cu anul 1948.


Autor : L Equipe de Lamed.fr

Au participat la masa rotundă dedicată memoriei eminenţei sale dr . Alexandre Safran/ Alexandru Şafran, fiica acestuia, Esther Starobinski-Safran, profesor emerit de filosofie la Université de Genève care a prezentat conferinţa «Alexandre Safran. Une pensée de l'universel» şi fiul Avinoam Safran profesor de oftalmologie la Université de Genève, autorul conferinţei «Alexandre Safran. Une évocation filiale de son action et de son enseignement».


Imagine de la conferinţă - ©Marina Nicolaev

Personalitatea de excepţie a dr . Alexandre Safran a fost evocată de Carol Iancu, autorul cunoscutului volum «Alexandre Safran. Une vie de combat, un faisceau de lumière» («O viaţă de luptă, o rază de lumină» tradus şi în limba română).


Collection «SEM», n°13
2007, format 16 × 24, 320 pages

Au fost proiectate imagini din cărţile «La Cabale» (în colaborare cu fiica sa, Esther Starobinski-Safran, 1960), «Israël dans le temps et dans l'espace» (1980), «Sagesse de la kabbale» (1986), «Un tison arraché aux flammes» (1989), «Juifs et chrétiens : la Shoah en héritage» (1996), «Esquisse d'une éthique religieuse juive» (1997) , «Ethique juive et modernité» (1998).
Dintre cărţile publicate în România amintim «Schiţă a unei etici religioase iudaice», «Israel şi rădăcinile sale» «Înţelepciunea Cabalei», «Etica evreiască şi modernitatea» la Editura Hasefer.
De asemenea a fost prezentat şi interviul cu prof. dr. Reuven Feuerstein care a evocat figura luminoasă a lui Alexandre Safran.
Prezent la masa rotundă a fost şi dr. Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România care a ţinut un discurs emotionant dedicat memoriei rabinului-şef Alexandre Safran.
Născut în 12 septembrie 1910 la Bacău, România, Alexandre Safran a fost fiul rabinului Bezalel Şafran din Bacău. «În 1934 şi-a luat doctoratul la Facultatea de Filosofie a Institutului de Teologie Mozaică din Viena şi a primit titlu de rabin al Institutului de Teologie Mozaică şi el de mare rabin al Consorţiului Israelit din Bruxelles, apoi, reîntors în ţară succede tatălui său ca rabin al Comunităţii evreieşti din Bacău. În 1940, Alexandru Şafran devine şef rabin al Cultului Mozaic din România, cel mai tânăr şef rabin din lume, şi senator în Parlamentul României ca reprezentant al populaţiei al populaţiei evreieşti. În anii celui de al doilea război mondial a fost conducătorul Comitetului de rezistenţă al evreilor din România, recunoscut ca cel mai mare luptător pentru apărarea intereselor populaţiei evreieşti din acel timp. Continuată şi după terminarea războiului, această luptă nu a fost pe placul conducerii comuniste ceea ce a făcut ca, în 1947, Alexandru Şafran să fie expulzat din România. Cum meritele sale erau recunoscute în întreaga lume ebraică, Alexandru Şafran a devenit, în 1948, mare rabin al Comunităţii Evreieşti din Geneva.» aşa cum precizează Academia Română în Necrolog după decesul acestuia din 27 iulie 2006. «Devenit mare rabin al Genevei, el a jucat timp de peste cincizeci de ani un rol de prim-plan în reconcilierea dintre creştini şi evrei (a participat la celebra conferinţă de la Seelisberg, în 1947, şi s-a întâlnit cu Papa Ioan Paul II, la Roma în 1985) luptând pentru înapoierea orfanilor evrei ai Shoahului comunităţilor evreieşti, denunţând antisemitismul, reclamând dreptul la emigrare pentru evreii din URSS şi intervenind pentru eliberarea prizonierilor israelieni după războiul de Yom Kipur din 1973.» se mai precizează într-un din articolele publicate în România după 1989.
Academia Română l-a numit Membru de onoare în 1997, când dr. Alexandru Şafran a prezentat discursul „Percepţiunea Dumnezeirii în Cabală, în filosofie şi ştiinţă”, o amplă şi documentată expunere privind modalităţile în care a fost înţeles Dumnezeu şi o subtilă analiză a crizei omului contemporan, care s-a îndepărtat de dumnezeire.
Alexandre Safran «om de actiune, el este (mai ales) şi un om de condei, participând la Intâlnirile internaţionale de la Geneva (1949-1975), scriind peste 250 de articole publicate în diferite periodice şi volume colective. Profesor la Universitatea din Geneva, erudit cabalist, teolog riguros, filozof de talent, el este autorul unei opere impresionante care constituie o comoară de o importanţă capitală pentru cunoaşterea spiritualităţii evreieşti. Studiile iudaice au contractat fată de el o datorie care nu se va stinge. El rămâne un exemplu prin universalitatea cărţilor sale. Mare rabin, el întruchipează o anumită concepţie a rabinatului, care ne da speranţa de a vedea menţinut un iudaism ancorat în tradiţie, dar în acelasi timp umanist şi deschis lumii întregi. » precizează profesorul Carol Iancu.
Abia în ultimii ani s-a scris în publicaţiile din România despre rolul istoric al marelui Alexandre Safran. Dintre aceştia vă menţionăm articolele: Manase Rednev, Ion Pop, Carol Iancu, Bianca Marcovici, Iulia Deleanu, Andrei Brezianu etc.
A doua masă rotundă a fost dedicată unor alte subiecte : "Histoire des juifs en Roumanie. Écrivains et artistes juifs de Roumanie. Istoria evreilor în România. Scriitori şi artişti evrei în România", fiind urmată de vernisarea unei expoziţii de artă.
Au participat personalităţi din viaţa culturală artistul plastic Tudor Banus (fiul poetei Mariei Banus), Magda Cârneci, directoarea Institutului Cultural Român din Paris, grafista-sculptor Joëlle Dautricourt, prof . Carol Iancu, în calitate de istoric şi poet, Dimitriu-Felician Lazaroiu, profesor la Institutul politehnic din Bucureşti, Edgar Reichmann, scriitor şi critic literar.
Primul subiect deschis de prof. Carol Iancu a fost dedicat istoriei multiseculare a sosirii Sefarzilor în secolul XIV până în perioada post-comunistă.


Carol Iancu şi Edgar Reichmann oferind autografe - ©Marina Nicolaev

De asemenea, domnia-sa a citit publicului şi câteva poeme din noul său volum de poezii semnat cu pseudonimul Tristan Janco şi ilustrat excelent de Tudor Banus.


Mémoires de la Shoah. Poèmes (2002)
« Collection SEM - Études juives et hébraïques »

Dimitriu-Felician Lazaroiu profesor la Institutul politehnic din Bucureşti, a accentuat situaţia evreilor din România precum şi unele aspecte ale Raportului Comisiei Tismăneanu şi condamnarea comunismului.
Edgar Reichmann, scriitor şi critic literar, a conturat opera şi personalitatea lui Mihail Sebastian.
Edgar Reichmann, cunoscut scriitor de limbă franceză originar din România, în calitate de cronicar al ziarului “Le Monde”, a contribuit mult la popularizarea literaturii române în Franţa. Printre cărţile oferite publicului la această întâlnire culturală, a fost şi cel mai bun roman al său «Raşel» (Rachel- Ed. Belfond, 1987) tradus în româneşte şi publicat în România la editura EuroPress Group.


Raşel, 2007

Dintre alte cărţi scrise de Edgar Reichmann mai amintim : «Le Rendez-vous de Kronstadt» Ed. Belfond (1998), «Le Denonciateur» Ed. Buchet Chastel (1990) «L'insomniaque du Danube» Ed. Balland, «Nous n'irons plus a Sils Maria» Ed. Denoel – 1995, Rachel Ed. Belfont (1998) etc.


Edgar Reichmann- ©Marina Nicolaev

Magda Cârneci, directoarea Institutului Cultural Român din Paris, invitată la acest eveniment, a expus importanţa avangardei, conturând portretele unor evrei români remarcabili cei care au adus un aport deosebit artei moderne şi contemporane precum şi proiectele culturale realizate de ICR în ultima perioadă.
Printre scriitorii şi personalităţile evocate au fost: Tristan Tzara, Isidore Isou, M. Gaster , M.Blecher, Benjamin Fondane, Mihail Sebastian, Ilarie Voronca, Marcel Janco, Paul Celan, Maria Banus, M. Rodna, A. Novak ş.a.
O expoziţie cu totul specială, deosebită ca tehnică de realizare şi mod filosofic de a percepe universul uman, a fost vernisată de către artiştii Joëlle Dautricourt şi Tudor Banuş două personalităţi realmente puternice în lumea artelor.
Cunoscută grafistă şi sculptor, Joëlle Dautricourt expune începând cu anii 1980 în Franţa, Italia, Japonia şi Statele Unite în Colecţia Ruth and Marvin Sackner Archive of Concrete and Visual Poetry.


Joëlle Dautricourt - ©Marina Nicolaev

A expus cu reale succese la1er Salon du Livre au Grand Palais et au 1er Manifeste du Livre d'Artiste de la Centre Georges Pompidou din Paris în 1981 precum şi la 1er Festival de Performances de Paris la Galerie Donguy în 1982. În 1989 a fondat alături de Sophie Charrier, concepteur unui Théâtre Poétique Numérique, Big Bang Art Inner Mouvement.



Joëlle Dautricourt îşi concentrează mesajul artistic în creaţia poeziei grafice pornind de la alfabetul ebraic şi căutând nu numai conotaţiile decorative dar şi esenţa acestuia. Tehnica folosită este oferită de privilegiile graficii pe calculator cu cele mai noi programe şi metode numerice de imprimare încercând să confere valoare fiecărui tiraj. Nu este numai o profesională tehnoredactare, compoziţional bine gradată ci caută vocaţia mesajului de dincolo de literă.



Pasionată de letrism, de manuscrise ebraice, în egală măsură cu tehnica modernă computerizată, Joëlle Dautricourt deschide un nou univers artistic, în plină expansiune al cyberPoemului, cyberArtei, cu multiple şi profunde implicaţii.
Iată ce declară artista despre propria sa creaţie :
«Poésie graphique hébraïque /Hebrew graphic poetry
Entre prière et louange, l'art bel et bon de l'écriture "heureuse" est l'un des modes du chant religieux des Juifs. Déployant à la plume et à l'encre sa science de la physique et de la dynamique des lettres, le scribe contemporain ne se doit-il pas aujourd'hui d'interroger l'outil informatique dans l'éclairage de la pensée hébraïque, pour composer avec sagesse, intelligence et connaissance les manuscrits de l'ère du numérique. Surfant sur l'hypertexte depuis les commencements de son herméneutique, le peuple juif, du livre hébreu à la presse yiddish, s'est révélé singulièrement inspiré dans l'art de la mise en page. Les nouvelles technologies nous offrent des moyens inédits de jouer la partition multidimensionnelle au coeur de l'Aleph-Beth.»



«THE CHANT OF THE HEBREW LETTERS/Scriptural art and hebrew visual poetry
Between prayer and praise, the fine and good art of the "happy" writing is one of the modes of Jews religious song. Spreading with quill and ink his science of physics and dynamics of letters, the contemporary scribe must not he question the computer tool in the light of hebraic thought, in order to compose with wisdom, intelligence and knowledge the manuscripts of the digital area. Surfing on the hypertext since the beginnings of his hermeneutics, the Jewish People, from the hebrew book to the yiddish press, has revealed himself particularly inspired in the art of page-setting. The new technologies give us unprecedented means to play the multidimensional score in the heart of the Aleph-Beth.»



Tudor Banuş este ceea ce numim un artist cu o pregătire clasică: pictor, gravor, ilustrator de cărţi şi presă.


Tudor Banus - ©Marina Nicolaev

Născut în Bucureşti în 8 iulie 1947, se va stabili la Paris în 1972. Arhitect de formaţie, va continua studiile de la Bucureşti (Facultatea de Arhitectură, 1971) la École nationale supérieure des beaux-arts de Paris (atelierele Wacker şi A. Pincas), oferind o mare atenţie tehnicilor vechi de gravură precum şi picturii în ulei.


Les Musiciens de la ville de Brême

A debutat ca artist în 1974. În 1979 a obţinut Premiul pentru cea mai frumoasă carte pentru tineret cu ilustraţie la «Les Musiciens de la ville de Brême» (Muzicienii din Bremen) de Fraţii Grimm. Începând cu anul 1976 colaborează la ziare din întreaga lume în calitate de ilustrator, spre exemplu : Le Monde, Die Zeit, The New York Times, L'Express.


Liaisons dangereuses

Multivalent, de o forţă a detaliului excepţional barocă, Tudor Banus trece cu dezinvoltură de la pictura în ulei («La machine à laver les anges/Maşina de spălat îngeri», «La naissance du mythe/Naşterea mitului») la gravuri şi litografii sau desene unde nu numai tehnica excelează, dar compoziţional, este impresionant prin informaţiile artistice oferite.


Cherchez l’homme

Multe cronici favorabile acestui modest dar extraordinar de talentat artist au fost publicate în toată lumea. Iata ce declară despre arta lui Tudor Banus «La Libre Belgique» : «Tudor Banus nous montre des gravures, des dessins et des peintures dans un étrange coloris de vieux cuir, de nèfles et de marrons glacés. Tout cela a, dès à présent, une odeur de musée, de chef-d'oeuvre retrouvé, de cabinet de magicien, et d'antre d'alchimiste. Il y a là une sorte de délire contrôlé;, une perfection du dessin qui défie la critique, un délire de dérision qui s'exprime par des situations cocasses. Son art insolite et fantastique s'appuie sur un réalisme exigeant et ne cesse de nous occuper le souvenir.»


Amour caché


În încheierea manifestării culturale, talentata Sarah Iancu violoncel solo la Orchestre National du Capitole de Toulouse a oferit un recital de muzică de cameră alcătuit din melodii ebraice. Sarah Iancu a obţinut graţie talentului, mai multe premii internaţionale, din care amintim: Premiul I "Valentino Bucchi" de la Roma, Premiul I la Turneul internaţional de la Bari, Premiul al II-lea la "Jeunesses Musicales Romania" la Bucureşti, Premiul Fonds Instrumental Français la Concursul Rostropovitch de la Paris etc.


Sarah Iancu

Reproducerile au fost realizate prin bunăvoinţa personalităţilor, scriitorilor, artiştilor prezenţi la eveniment.

Lansarea cãrþii «Oublier en avant/Uitarea dinainte » a Marlenei Braester a avut loc la librãria Cãrtureºti din Bucureºti, într-o searã ploioasã de 1 august.



Volumul bilingv de versuri apãrut în Colecþia « Vinea Internaþional », editura « Vinea » sub coordonarea Ioanei Ieronim, constituie o noutate pe plan editorial în România. Traducerea poemelor din francezã în limba românã aparþine Marlenei Braester.
Eforturile celor implicaþi în a publica volumul au fost meritorii ºi aceasta se observã prin rezultatul excelent obþinut, prin þinuta esteticã a cãrþii ºi nu în ultimul rând, prin conþinutul ei.
Invitaþii la aceastã lansare au fost Constantin Abãluþã, Carolina Ilica, Dumitru M. Ion, Mihai Gãlãþanu ºi Nicolae Tzone, editorul cãrþii.

Îmi permit sã prezint câteva secvenþe vizuale de la aceastã lansare; aºa cum a fost.


Marlena Braester ºi Nicolae Tzone © 2007, Marina Nicolaev


Dumitru M. Ion, Marlena Braester, Nicolae Tzone, Carolina Ilica, Constantin Abãluþã, Mihai Gãlãþanu.© 2007, Marina Nicolaev


Dumitru M. Ion, Marlena Braester, Nicolae Tzone, Carolina Ilica, Constantin Abãluþã© 2007, Marina Nicolaev


Marlena Braester oferind un interviu© 2007, Marina Nicolaev


Marlena Braester recitând din volumul sãu © 2007, Marina Nicolaev

« Uitarea dinainte » este un recurs filosofic în primul rând la memoria deºertului ca entitate, spaþiu metafizic ce adunã în profunzimile sale destinele muritorilor, el însuºi devenind parte în univers.
Pentru mine, volumul reprezintã un alfabet poetic original spre supravieþuire, sens, continuitate, definind de altfel, pe fiecare dintre noi, cei înrãdãcinaþi în miracolul numit Cuvânt. La început în noi ºi în afara noastrã a fost Deºertul.

National Poetry Competition este organizată de Societatea de Poezie din Marea Britanie şi are o tradiţie de 30 de ani, fiind considerată una din cele mai mari competiţii de acest gen.
Recunoscută pe întreg globul acest concurs a promovat poeţi necunoscuţi din toată lumea, indiferent de naţionalitate.
Poemele pot avea orice subiect şi orice poem este acceptat cu condiţia să fie redactat în limba engleză.
Juriul este alcătuit din : E. A. Markham, Michael Schmidt şi Penelope Suttle.
Premiul I : 5000£
Premiul II : 1000£
Premiul III : 500£
şi 10 menţiuni a câte 50£.
Data limită: 31 octombrie 2007.
Taxe de inscriere: 5£ pentru primul poem inscris, iar pentru celelalte poeme câte 3£.
Membrii Societăţii de Poezie se pot înscrie gratuit.
Sunt acceptate cecuri, credit card, mandate poştale internationale.
Câştigătorii vor fi notificaţi până la data de 28 februarie 2008. Poemele acestora vor fi publicate în « Independent on Sunday », « Poetry Review » şi pe site-ul Societăţii de Poezie în primăvara 2008. Câştigătorilor li vor solicita date privind biografia şi o fotografie.
Decernarea premiilor va avea loc în martie 2008.
Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să contactaţi organizatorii :
The Poetry Society, 22 Betterton Street, London WC2H 9BX.
membership@poetrysociety.org.uk. tel. 020 7420 9881.
Surse : www.poetrysociety.org.uk.