Cea mai inalta biserica de lemn din lume se afla in Maramures
Printre lucrurile cu care se pot lauda romanii se afla si bisericile de lemn maramuresene, adevarate capodopere arhitecturale. Printre acestea se numara si Manastirea Sapanta-Peri, din judetul Maramures cu o inaltime de 78 m, fiind catalogata drept cea mai inalta biserica de lemn din lume.
Cand unui arbore i se termina veacul, omul prelungeste istoria naturala a acestuia. Un exemplu bun este manastirea Sapanta-Peri, construita din lemn solid de stejari batrani. Turnul acesteia, inconjurat de alte 4 turnuri mai mici, are o inaltime de 54 de metri , iar inaltimea totala este de 78 de m, fiind mai inalta decat Statuia Libertatii. Cu o asemenea inaltime, biserica de la Sapanta este situata pe primul loc in topul celor mai inalte biserici de lemn din lume.
Manastirea Sapanta-Peri este placata cu 8,5 kg de aur, iar crucea, inalta de 7 m, este invelita cu patru kg de aur avand hramul Sfantului Arhanghel Mihail. Aceasta superba constructie poate fi admirata si de romanii din Transcarpatia, turla manastirii fiind vizibila de la o distanta de 5 km peste Tisa. Manastirea Sapanta-Peri este un obiectiv foarte important in calea turistilor sau pelerinilor ajunsi pe tinuturile maramuresene.
Scurt istoric
În anul 1391, nepoţii lui Dragoş Vodă au dăruit Mănăstirii Săpânţa-Peri terenuri şi bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Timp de 312 ani, şi-a avut sediul Episcopia Română a Maramureşului în această biserică din piatră. Mănăstirea Săpânţa-Peri a fost construită în anul 1766 de meşterul constructor Ion Macarie, pentru comunitatea greco-catolică din localitate.
Legenda spune ca intr-o zi preotul satului a mancat carne de sarpe inainte de a intra in biserica. Din aceasta cauza s-a starnit un vant puternic care a maturat lacasul sfant de pe fata pamantului, iar preotul si-a pierdut mintile. Satenii care au gasit locul pustiu au hotarat sa infaptuiasca o intrecere intre cei mai buni mesteri constructori de biserici. Mesterul Ioan Macarie a iesit invingator, el a muncit timp de sase ani la constructia acestei biserici.
Despre mester se spune ca avea o sotie betiva pe care o alunga din casa de cate ori venea beata, pana cand intr-o zi a gasit-o moarta pe marginea drumului. Aces lucru l-a determinat pe mesterul Macarie sa imparta spatiul manastirii in doua printr-un zid, o parte pentru femei si o parte pentru barbati. Acest zid a fost daramat abia dupa anul 1800.
Izvor de tradiţie şi de cultură, mănăstirea purta pe vremea voievozilor Dragoşeşti hramul Sfântul Arhanghel Mihail. La Săpânţa-Peri au fost traduse şi copiate în română pentru prima dată „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voroţean” şi „Faptele Apostolilor”. Satenii sunt foarte mandrii de istoria bisericii lor, care este marturia credintei lor in Dumnezeu.
|