kunyla

POSTURI

Postul negru

 

Utilizarea postului în scopuri curative este cunoscuta din cele mai vechi timpuri si a continuat pâna la începutul secolului al XIX-lea când a fost dominat de scoala patologica materialista a profesorului Wirchow si urmasii sai Weit, Feurbach, Buchner etc. care au spulberat orice idee referitoare la vindecarea prin post fiind cu totul împotriva acestui gen de vindecare. Doctorul Durian interzicea postul nu numai în cazuri de febra, dar chiar si în reumatisme astfel ca la sfârsitul secolului al XIX -lea tratamentele sunt complet izgonite din giuvaerele artelor de vindecare. Pe la începutul secolului XX însa doctorul Temmer a "redescoperit" postul ca metoda de vindecare el fiind primul medic care a îndraznit aceasta supunându-se chiar el unei înfometari de 40 de zile sub supravegherea mai multor specialisti dovedind lipsa de pericol în cazul unui post îndelungat.

Dupa el au început sa reapara în medicina si alte glasuri pro, precum: dr. Dewey din Mealvile, Pensilvania, care a tratat o fetita care suferea de mult de dispepsie, si tifos, vomitând orice mâncare. Ea a fost supusa unui post de 35 de zile dupa care pulsul si temperatura au redevenit la normal, fetita însanatosindu-se complet. Dr. Dewei a tratat apoi prin posturi de 3 pâna la 5 saptamâni atât boli acute cât si cronice. Încet încet s-au aratat adepti ai postului total si doctori renumiti din Rusia, Franta, Germania etc. ca de exemplu dr. Von Seeland, dr. Adolf Meier sau Sigmund Muller. Dr Guelpa din Franta a avut succese rasunatoare în tratarea prin post a diabetului, astmului, bronsitelor, bolilor de stomac, artritelor etc. Iar dr. Just din Harz a însemnat rezultate deosebite combinând tratamentul vegetarian de cruditati cu postul total. În vechime postul religios si cel de vindecare erau abordate cam în acelasi sens pentru ca medicina si orice alta forma culturala sau rituala aveau o încarcatura spirituala mergând mâna în mâna cu credinta considerându-se ca sanatatea trupului depindea de sanatatea sufleteasca. Referitor la aceasta Platon în Charmides reda un pasaj în care un tânar dac explica de ce ei erau cei mai renumiti medici mentionând ca Zalmoxis regele si totodata zeul lor ia învatat "… sa dea îngrijire trupului dimpreuna cu sufletul ca daca întregul nu este vindecat partea nu poate fi sanatoasa", teorie ce se redescopera din ce în ce mai mult astazi. Pelerinii mahomedani în drumul lor spre Mecca trebuie sa posteasca trei zile iar la întoarcere sapte.

Dar înainte de toate, acest post este privit ca un mod de purificare atât al trupului cât si al sufletului, atingânduse prin aceasta o stare de pace interioara. Esenienii si nazareii traiau vegetarieni obisnuind posturi severe de patruzeci de zile. De aici se poate ajunge la niste concluzii, si anume ca respectarea perioadelor de post reprezinta un câstig nu numai pentru sanatatea fizica dar si pentru cea morala. Niste organe tensionate si suprasolicitate induc în fiinta stari de aceeasi natura de aceea este recomandat sa fie înlaturate din alimentatie alimente greu digerabile sau sintetice (nenaturale), alimente ce solicita inutil corpul fizic. De aceea postul este recomandat organelor bolnave, slabite, care prin solicitare neadecvata sau haotica tind prin natura lor biologica ca în timpul postului sa se regenereze si paradoxal sa capete vigoare chiar în timpul unui post total mai îndelungat dar în care sa se foloseasca lichid (apa de izvor).


De exemplu exista numeroase cazuri de fiinte care au integrat armonios postul în viata spirituala astfel încât au ajuns sa renunte complet la hrana traind în post total continu fara sa le fie afectata sanatatea sau vitalitatea. Spre exemplu misticii catolici Anna Kathrine Emmerich (10 ani fara hrana), Anne Maria Fartner (11 ani fara hrana), Angela de Foligno (12 ani fara hrana), Domenica Lazari (14 ani fara hrana), Elisabeta de Rente (15 ani fara hrana), Terese Neumann (40 ani fara hrana). Aceasta din urma, într-o convorbire cu yoghinul Paramahamsa Yogananda a confirmat teoria acestuia ca corpul fizic este în stare sa se hraneasca cu particule fotonice de lumina, cu energia pranica sau biotronii, cum mai sunt numiti. Terese Neumann fiind cunoscuta si datorita stigmatelor sale, din anul 1922 nu a mai pus hrana în gura iar din 1926 nu a mai baut nici apa.

Cu toate acestea taranca din Konnersreuth a lucrat zi de zi la câmp dormind doua ore pe noapte pâna în momentul mortii sale 1962. Ea a constituit subiectul a numeroase verificari medicale. Printre cazurile ce s-au bucurat de o asemenea atentie particulara amintim si pe sora canadiana Esperance de Roian care în 1868, supravegheata sever timp de sase saptamâni de catre doi medici si izolata într-o camera, desii nu a consumat alimente greutatea sa corporala a crescut de la 51,2 kg la 56,2 kg. Corpul uman este capabil în situatii critice sa prelucreze forme de manifestare a energiei înca necunoscute stiintific. Yogananda Swami mentiona în cartea sa "Autobiografia unui yoghin", cazul sfintei Giri Bala care a trait peste 50 de ani fara alimente sau lichide datorita unei tehnici Kria, cu exercitii de respiratie si anumite mantre ce permiteau yoghinei sa transforme energia vitala în alte forme necesare de energie. Exemplele ar putea continua dar acestea sunt doar cazuri cu totul speciale si cu un alt gen de integrare. Acele fiinte religioase atingând acest nivel datorita purificarilor, pioseniei si credintei lor, traind în conformitate si strânsa legatura cu armonia lor interioara si cea cosmica universala.

 
Revenind însa mai aproape de conditia noastra, este chiar indicat sa se tina un post negru macar o data pe saptamâna (cel mai bine vinerea) iar în functie de aspectele noastre vitale eventual sa se consume sucuri de fructe, legume sau ceaiuri. Posturile de o zi nu slabesc în greutate dupa cum ati fi tentati sa credeti dar nici nu îngrasa. Cele 1 - 3 kg pierdute într-o zi de post (în functie de structura fizica) sunt asimilate a doua zi de catre organele acum odihnite si redistribuite cu o eficienta marita. Atentie mare totusi, realimentatia dupa o perioada de post negru se începe neaparat cu o hrana usoara si cu masura. Organele au o tendinta mai lenta dar nu mai putin eficienta asa ca nu este bine sa fie suprasolicitate cu prajeli, carnuri sau alimente impure chiar din primele ore.

bar with snake crawling along animated gif

Postul – calea spre mântuire

 

Interviu cu părintele Dumitru Tolico, parohul bisericii “Maica Domnului Ocrotitoarea pruncilor” de la „Centru mamei şi al copilului” din Chişinău

 

- Ne aflăm deja în cea de-a treia săptămână a postului de Crăciun. Sfinţii laudă mult postul, iar noi ne lenevim adesea să-l ţinem şi de multe ori nu înţelegem rostul lui. Cred că mulţi cititori vor fi interesaţi să afle mai multe despre importanţa postului.

- Pentru început e bine, cred, să dăm o definiţie a lui. Precum ne învaţă Biserica, postul este înfrânarea de la mâncăruri de frupt, de la băuturi şi de la toate cele lumeşti şi de la faptele cele rele. Aceasta având scopul    putem face o rugăciune mai bună, a omorî poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu. În acelaşi timp postul este un mijloc de mântuire, o faptă de cinstire a Lui, pentru că este o jertfă. Postul mai este şi un mijloc de desăvârşire. Sfântul Simeon al Tesalonicului zice că postul este viaţa şi petrcerea îngerească, pentru că îngerii sunt fără de hrană, astfel şi viaţa noastră din timpul postului se aseamănă cu cea a îngerilor.

- Postul foloseşte mult trupului şi sufletului, pentru că întăreşte  trupul, uşurează şi întăreşte sufletul. Păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului. Mântuitorul însuşi ne-a dat exemplu, când a postit 40 de zile în pustiu. Tot el vorbeşte despre importanţa postului atunci când spune despre demoni că “acest neam se scoate numai cu post şi cu rugăciune”.

- Deci un post fără rugăciune este ca o simplă dietă?

- Într-adevăr, sfinţii părinţi compară postul şi rugăciunea cu două  aripi ale unei păsări. Fără una din ele pasărea nu poate zbura, iar omul nu se poate înălţa la Dumnezeu.

- Ştim că există mai multe feluri de a posturi. Vă rugăm să facem o scurtă caracterizare a lor.

- După durata lor sunt posturi de o zi şi posturi de mai multe zile. Cele de o zi sunt în fiecare miercurea şi vinerea, fiindcă acestea sunt două zile deosebite în viaţa fiecărui creştin. Miercurea s-a făcut sfat pentru a-l vinde pe Mântuitorul Hristos, vinerea El a fost răstignit şi în aceste zile, în aceste zile încă din primele secole creştinii ţineau post. Mai sunt încă unele zile din cursul anului, cum ar fi ziua Înălţării Sfintei Cruci, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul şi ajunul Botezului Domnului, care sunt însemnate prin post. Posturile de mai multe zile sunt cele de peste an –  din perioada Paştelui, postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, postul Adormirii Maicii Domnului şi cel al Crăciunului, în care ne aflăm noi acum. Mai deosebim postul şi după alt criteriul –al asprimii. Aşa-numita ajunare desăvârşită este atunci când nu mâncăm şi nu bem nimic cel puţin o zi întreagă. Altul, mai uşor este postul aspru, atunci când mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate – adică pâine, apă, fructe uscate şi altele de acest fel.  Postul obişnuit este când mâncăm la orele obişnuite, dar numai mâncăruri de post – adică ne abţinem de la carne, peşte, brânză, lapte, ouă, vin, grăsimi. Şi postul uşor este atunci când se dă dezlegare la vin, peşte, icre şi untdelemn, după cum prevede tipicul, la anumite sărbători din timpul posturilor.

- În ce caz folosim postul aspru, în ce caz recurgem la cel cu dezlegări la produsele pe care le-aţi pomenit sfinţia voastră? Este bine când cineva, înflăcărat de dorinţa de a ajunge la culmile desăvârşirii, încearcă de odată treapta cea mai înaltă a postului?

- Cred că e cel mai bine pentru un începător sa folosească metoda obişnuită de a se înfrâna - postul obişnuit. Celelalte posturi – cel aspru şi mai cu seamă ajunarea desăvârşită este o treaptă la care se ajunge mai târziu. Postul uşor este, precum am mai spus, în zilele stabilite anume în Biserică, cei care frecventează locaşele de cult pot afla acest lucru. Şi desigur, dezlegările sunt făcute în cazuri speciale de către duhovnic oamenilor grav bolnavi. Ei trebuie să postească sufletele – să se abţină de la gânduri, fapte şi vorbe urâte, ceea ce este mult mai greu decât o simplă abţinere de la mîncăruri. Dar nu trebuie să uităm că bolile noastre, în majoritatea cazurilor provin de la lipsa înfrânării, şi de multe ori o boală sau alta este tratată anume prin postire.

- Ne ajută oare postul şi în alte situaţii, când putem spune că avem o boală a sufletului – spre exemplu e cazul fumătorilor, a celor ce fac abuz de alcool şi chiar a celor care sunt înrobiţi de un sentiment ce nu află răspuns –  o problemă cu care se confruntă mai ales adolescenţii…

- Anume pentru ei este recomandat postul, înfrânarea, deoarece Mântuitorul însuşi menţionează că a venit pentru cei bolnavi şi nu pentru cei sănătoşi. Iar bolnavi suntem noi cu toţii, deoarece fiecare om e robit de o patimă sau alta – mândrie, zgârcenie, lăcomie etc. Şi dragostea fără de măsură, sentiment ce-i înrobeşte adesea pe tineri, dar nu numai, tot poate fi considerat o boală a sufletului. Dar În primul rând trebuie ca omul să-şi dorească să se elibereze de păcatul său. Atunci Dumnezeu neapărat îi va ajuta. Dacă omul va face primul pas, Dumnezeu va face următorii 99 în întâmpinare, precum spunea cineva dintre sfinţi.

Desigur, trebuie să ţinem cont de faptul că postul, mai întâi de toate este o perioadă, în care Biserica ne propune să începem o viaţă nouă, o viaţă lipsită de păcate. Deoarece a posti nu înseamnă numai a posti cu trupul, ci şi a ne abţine de la păcatele pe care le săvârşim cu sufletul. Prin aceasta Dumnezeu ne îndeamnă să lepădăm acele păcate pe care le săvârşim în fiecare zi. Postul adevărat, cu alte cuvinte, este acela când ne abţinem de la a judeca, a ne mânia, a cârti, săvârşim fapte bune, acte de milostenie. Sfântul Ioan Gură de Aur ne vorbeşte despre acest lucru. El spune: “ Postiţi? Arătaţii-o prin fapte. Cum? De veţi vedea un sărac – aveţi milă de el. Un duşman - împăcaţi-vă cu el. Un prieten înconjurat de un nume bun – nu-l invidiaţi. O femeie frumoasă? Întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie, picioarele – nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii – neprivind cu ispitire frumuseţe străină. Gura trebuie să postească de sudălmi şi de alte vorbiri ruşinoase”. Astfel ne învaţă Ioan Gură de Aur ce înseamnă postul adevărat.

- Ce ne puteţi spune despre particularităţile acestui post în care ne aflăm, cel din ajunul Naşterii Domnului?

- El durează 40 de zile – de la  28 noiembrie până la 7 ianuarie, când sărbătorim Naşterea Domnului. E aşezat pentru a ne pregăti de acest eveniment. Acest post închipuie noaptea în care trăia omenirea până la venirea Domnului, pe acei patriarhi ce aşteptau venirea lui cu post şi rugăciune. Ne asemănăm cu ei înfrânându-ne şi pregătindu-ne de această sărbătoare. Iată de ce cu adevărat vor simţi o bucurie duhovnicească numai acei, care s-au pregătit cum se cuvine de acest mare eveniment important pentru întreaga viaţă a noastră. În ultima zi, adică în ajunul Crăciunului nu se mănâncă nimic până la ivirea luceafărului de seară, care închipuie steaua magilor. Aceasta este perioada postului care ne curăţă de păcate, de toate cele rele din inima noastră, pentru a-l întâmpina cu vrednicie pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

- Dar până la Naşterea Domnului sărbătorim, conform calendarului laic, Anul Nou. Mulţi dintre cititori, probabil, vor face o masă în seara de revelion, “pe nou”, cum spunem noi. Şi poate că şi mai mulţi nu-şi pot imagina acea masă fără bucate de frupt. Cum puteţi comenta această situaţie?

- Pentru un creştin cea mai însemnată sărbătoare din această perioadă a lunilor decembrie - ianuarie, este desigur Naşterea Domnului. Dar dacă cineva doreşte totuşi să facă o masă de revelion, sărbătorind conform calendarului laic, o pot face cu mâncăruri de sec. În acest post se permite, conform unor canoane, să se mănânce în zilele de sâmbătă, duminică şi de sărbători bucate de peşte. Gospodinele ştiu că se pot face bucate destul de gustoase, diverse fără a încălca postul. Aşi zice că mai degrabă un creştin trebuie să înceapă un an nou cu o rugăciune de mulţumire pentru anul ce a trecut şi de cerere a ajutorului lui Dumnezeu şi a milei lui pentru anul ce vine. Adică nu masa, nu  bucatele ne aduc acea stare de bucurie, de sărbătoare, până la urmă, ci dragostea noastră, comuniunea cu Dumnezeu ce se realizează tocmai prin rugăciune. Iar mesele şi petrecerile zgomotoase nu sînt decât un lucru lumesc şi ne amintim din Biblie că în urma unui ospăţ îmbelşugat, Irod a dat poruncă să-i taie capul lui Ioan Botezătorul.

- Deci ar trebuie să fim creştini până la urmă şi să nu admitem compromisuri cu propria noastră conştiinţă …

- Un creştin ştie ce este bine pentru mântuirea sa, dacă vrea să se numească creştin, adică urmaş al lui Hristos…

- Vă mulţumim pentru interviu!

Pentru conformitate – Alina Grigoraşcenco

bar with snake crawling along animated gif