kunyla

                                                                                          Meditation

 

Universul, un ghemotoc de hârtie

De la psihologie la fizica cuantica, cu profesorul Iordanescu

„O  teorie este doar un model al universului, ori o parte limitata a acestuia, si un set de reguli care leaga cantitatile din model de observatiile pe care le facem.”
(Stephen Hawkin)

Traim într-o lume in care noi, “profanii”, cu greu întelegem si descifram o unele informatii si descoperiri. În jurul nostru se întâmpla atât de multe lucruri despre care noi nu avem habar, încât putem spune ca multi dintre noi nu se îndeparteaza de epoca gândirii primitive. Daca acum zeci de ani eram încântati de filmele si literatura SF (multi spunând ca sunt bazaconii), azi încercam sa aducem fictiunea în realitate. Din ce în ce mai des auzim termeni ciudati ca: holografie, univers holografic, univers mental, matrici holografice, universuri paralele, civilizatii extraTerra, gauri negre, cuante gând, teleportare, frontierele timpului si spatiului, iluzia materiei, teorii privind structurile interioare ale universului, forme de viata pe alte planete, descoperiri ale altor versuri, deci nu numai univers, ci si bivers, trivers etc. Si uite ca am ajuns în punctul în care omenirea deja se afla la granita cu tarâmul cunoasterii. Este important pentru noi sa întelegem si sa avem cunostinta despre creatia lui Dumnezeu, astfel încât sa evoluam de la primate la niste fiinte cu adevarat elevate, separate de bigotism si prostie. Poate ca nu degeaba Einstein a spus ca de abia la 50 de ani dupa moartea sa oamenirea ar putea întelege ceea ce el a spus si a descoperit.

Pentru a descifra putin din ultimele mari descoperiri ale secolului am facut o drumetie pâna la profesorul Lucian Iordanescu. Într-o casa construita mai mult din carti decât din caramida, domnul Iordanescu studiaza de o viata întreaga nenumarate aspecte ale creatiei si evolutiei. Personalitate cunoscuta în domeniul stiintei aplicate, dar si a metafizicii, ne aduce constant noi informatii si explicatii extraordinar de interesante. Sa-l urmarim.

- Bine v-am gasit, domnule profesor. Multi stiu despre dumneavoastra ca aveti o sumedenie de preocupari si studii. Mai exact, cu ce va ocupati?
- Ca studii am parcurs cinci domenii: psihologia, energetica, filologia, un institut de studii si cercetari în teologie (care se afla în Germania) si Dreptul.

- Energetica unde ati studiat-o?
- Si energetica, si psihologia le-am studiat la Lomonosov, în Moscova. Fiindca la vremea respectiva, dintr-o conjunctura mai complexa, eu am fost luat si trimis la facultatea de psihologie. Eu fiind nascut în Cahul Basarabia, m-am caznit pana pe la vreo 18 ani sa-mi capat buletin de cetatean roman si mi s-a spus: “Nu, nu. Tu esti cetatean sovietic”. De abia am scapat sa nu fac armata la ei acolo. În aceste conditii am fost nevoit sa studiez la Moscova, facultatea dura cinci ani - vorbesc de psihologie, dupa aia am fost trimis sa fac energetica. S-a considerat ca este bine ca eu sa am o privire mai larga. La vremea respectiva am facut si un masterat în metafizica la un institut din Vladivostok.

- Am vazut totusi ca aveti notiuni destul de vaste si de fizica, si de matematica, mai mult decât un simplu hobby.
- Vaste... tot ca hobby, spun eu. Si asta pentru ca nu o sa ma intereseze fizica sistemelor de rulaj pe calea ferata.

- Am observat ca sunteti foarte interesat de fizica cuantica.
- Da. De fizica cuantica, psihologia cuantica, medicina cuantica... cam toate stiintele sunt cuantificabile. Pâna si spiritualitatea e cuantica.

- Se pare ca la momentul actual tot ce înseamna dezvoltare, descoperiri, experimente în domeniul medicinei, psihologiei, fizicii, tot pe “partea” cuantica se fac. Se pare ca fizica cuantica cunoaste o rampa de lansare ca sa zic asa… si poate nu numai fizica, ci si celelate stiinte cuantice.
- Sigur. Pentru multi, cuvântul cuantic e ceva asa... bizar. Cuanta însemna parte, portiune. De la Max Planck încoace si Einstein, se constata ca sunt portiuni de energie. Deci un fascicul de lumina, sa-i zicem un câmp, este format din puncte de energie, ca si cum ar fi fragmente - una lânga alta da un continuum, cum e o linie în matematica formata dintr-o multitudine de puncte. Unul lânga altul ne da o linie, o linie lânga o linie ne da un plan, iar un plan peste un plan ne da un volum si spatiu tridimensional.

- Am înteles ca aveti un cabinet. Cu ce se ocupa? Psihoterapie?
- Nu. Nu este un cabinet de psihoterapie, ci mai degraba un cabinet de psihagogie. Psihagogia este partea aplicata pe un anume functor, pe un anume personaj al psihologiei teoretice. Deci eu am un personaj, îi fac determinarile lui conceptuale: cine este personajul, atât biologic, antropometric si psihic. Dupa aceea stabilesc ce anume disfunctie are el, pe calaje intre matricea energetica si corpul biologic si intervin acolo. Aceasta metoda se cheama psihagogie. Psihologia este un concept teoretic. Un om îsi modifica psihicul din cinci în cinci secunde. Pai ce am citit eu în paragraful 34 de la pagina 39 din manualul numarul 11 de acum nu stiu câti ani nu se mai potriveste în nici un fel azi. Si atunci, pe baza unei infrastructuri teoretice, modific în permanenta psihologia aplicata. Si totodata fac psihoterapii cuantice. Tot cu suport stiintific.

- Deci sa înteleg ca dumneavoastra nu sunteti un terapeut. Nu aplicati tratamente.
- Eu lucrez la cabinetul meu cu un bioenergoteraput, George Fetica îl cheama. Este testat de mine, are niste rezultate extraordinare si în cazuri de cancere în faza terminala. Astazi, pacientii sunt bine merci, am planse, fotografii, si asta pentru ca eu obisnuiesc sa întocmesc un dosar complet al personajului. În momentul în care se prezinta, încep sa-i fac o ideologie a suferintei lui, pentru ca nu ma intereseaza (de fond vorbesc) sa rezolv cazul cetateanului, ci sa determin cauza din care cetateanul X sau Y a ajuns în starea respectiva.

- Este interesanta aceasta asociere a partii de studiu stiintific psihocomportamental cu cea de terapie energetica. Banuiesc ca, în acest fel, omul lucreaza si asupra lui, asupra cauzei bolii, în timp ce terapeutul reintregeste matricea energetica.
- Eu am constatat ceva de-a lungul anilor, marele secret pe care acum pot sa-l spun, sa-l fac public. Bioterapeutul, Psihoterapeutul, Psihagogul sunt numai niste relee, nu au nici un merit. Singura lor parte de merit ar fi, daca reusesc în personajul respectiv, sa dezvolte încrederea pozitiva pe care multi nu o au, dar o au pe aia negativa. Îi aud pe multi spunând “NU am încredere în mine!”, dar cu atâta încredere o spune ca nu are încredere în el, încât e mai puternica decât aia pozitiva. Si ce sa faci? Unde sa-l duci? Eu mi-am luat ca model un personaj - Isus Hristos. El nu a spus niciodata “Eu te-am vindecat”, ci “credinta ta te-a vindecat”, iar lui Petru, când era sa se scufunde, i-a spus “putin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”. Nu a zis “vazusi, Petre, cum te-am scos eu din apa?” În momentul în care as face greseala sa-i spun pacientului “eu te-am ajutat, vindecat... etc.”, mi-l însusesc karmic, mi-l pun în cârca si trebuie sa-l duc. Ei bine nu, îi dau raspunderea lui: “crezi? faca-se dupa credinta ta”.

- Poate ca nu degeaba se spune “fiecare cu crucea lui”. Nu cred ca este indicat sa porti purta crucea altuia.
- Trebuie sa fim prevazatori, pentru ca oricum preluam energii de la altii. Si am sa va dau un exemplu tot din spirito-stiinta. Imaginati-va o foaie de hârtie alba desfasurata si pe care de sus în jos tragem niste linii paralele si spunem ca prima linie este viata mea. Începe din stânga din trecut, undeva la mijloc sunt în prezent si dreapta este viitorul. Dedesubt trag linia dumneavoastra, urmatoarea - linia unui personaj din... Burkina Faso... etc. Din tot ceea ce am spus, înseamna ca fiecare are viata lui. De la unul la altul se face transfer de informatii. Acesta este asa-numitul univers desfasurat, care de fapt nu este asa. Este numai reprezentarea grafica. Începând cu Platon si terminând cu Einstein, în teoria relativitatii generalizate, Stephen Hawkin, Max Plank, Shrodinger... si o pleiada întreaga de minti uluitor de luminate au demonstrat ca universul este înfasurat. Imaginati-va hârtia cu linii despre care vorbeam pe care o facem mototol. Puteti sa-mi spuneti unde e linia vietii dumneavoastra raportata la linia vietii mele? Deci s-a stricat jucaria noastra. Întelegem ca universul este înfasurat. Si atunci este ca în teoria fractalilor.

- Acum trebuie sa ne spuneti si ce însemna un fractal.
- Ne imaginam un ghem de sfoara, cam la o suta de metri distanta, si ne uitam la el. Vedem un punct, pentru noi punctul ala pare simplu. Cu cât ne apropiem de el, vedem ca acolo e o îngramadire de sfori în fel si chip...

- Începem sa-i descoperim complexitatea...
- Si când luam si sfoara, firul de ata, vedem ca si ala e rasucit, intram în firul de ata, mai dam si de atomi. Cu toate ca atomi nu sunt multi, pe planeta noastra, în universul nostru sunt cam 108 atomi, Mendeleev i-a gasit si i-a scris. Izotopi sunt o sumedenie. Si cu 108 atomi vedem tot ce e în jurul nostru.

- Pai, daca privim din perspectiva numerologica 108 este egal cu 9, numar ce reprezinta divinitatea. Oare este întâmplator?
- Este taman definirea fundamentala a acestei structuri particularizate. Dar sa revenim la universul înfasurat. Un mare fizician, una dintre mintile cele mai luminate la ora actuala si anume Stephen Hawkin, a scris o carte care se numeste “Universul într-o coaja de nuca“. Explica pe întelesul cititorilor neavizati, pe ici pe colo mai da câte o explicatie matematica, despre acest univers înfasurat. Când întelegem acest concept, ne dam seama ca noi suntem interconectati, oricât am vrea noi sa ne separam. Eu tocmai acum lucrez asupra unui subiect interesant. Am calculat tot ce înseamna gândul, începând de la scintilatia initiala - cuanta gând, forma gând, gândurile polarizate, energiile polarizate ale mai multor minti, ce e mentalul colectiv, forta unui mental colectiv adica acel egregor despre care se vorbeste în ezoerism, care este o entitate bine conturata. Acum ma preocup sa calculez cum interactionam noi cu lumile paralele. Informatia este spirit, spiritul când depaseste masa critica (vorbesc în termeni fizici) se transforma în energie, iar energia se transforma în materie. Ea tot informatie ramane - vorbeam de prima lege a Kybalionului, menatlismul, acolo, în mintea asta universala, totul este informatie. Ca sa dau un exemplu plastic este la fel cum e apa. Apa are un simbol H2O, dar ea poate fi si gazoasa, si lichida, si solida, în orice ipostaza ea tot H2O ramane, numai ca o percepem noi diferit. Asta este informatia.

- Sa trecem acum la un subiect controversat de lumea întreaga, si anume acceleratorul de particule de la CERN - Geneva. Sunt foarte multe pareri pro si contra, multi au vehiculat ideea aparitiei acelor gauri negre si iminenta unui sfârsit, mai ales ca exista atât de multe informatii mixate în ceea ce priveste apocalipsa, sfârsitul lumii, 2012 si alte predictii. Dumneavoastra ce parere aveti? Ce poate însemna acest experiment de la Geneva?
- În primul rând ca toata aceasta brambureala a fost o speculatie matematica gazetareasca, sa spun asa. Si mie îmi place ca jurnalistii s-au ocupat de treaba asta, este un efort cerebral, creierul este la fel ca muschiul, daca sta se atrofiaza. Mintea, daca nu lucreaza, se vestejeste, dupa aia se ofileste si moare (râde). Dar sa revenim la oile noastre. Experimentul de la CERN care a început în ‘54...

- Oare nu este o continuare a experimentului Philadelphia? A teoriilor lui Tesla si Einstein?
- Ba da. Oricum... se fac de mult, este si experimentul de la Dumla, care a fost facut înaintea astuia. Si mai sunt multe, dar experimentul de CERN este cel mai mare din punct de vedere al inelului circular. Acest inel, în care alearga particulele elementare prin capcanele magnetice, este de 27 de kilometri, la o adâncime de 100 de metri. Nu l-au facut degeaba acolo, între munti si Franta. În acel loc nu este interferenta cu radiatia cosmica, pentru ca o parte din scoarta terestra absoarbe radiatia cosmica, plus ca el are foarte multe învelisuri protectoare. Mai ales ca se afla sub niste structuri muntoase care absorb radiatia. Daca noi am vedea ce haos energetic e în jurul nostru... ne-am înspaimânta.

- Când a început, propriu-zis, experimentul?
- Acum vreo 16 ani. Experimentul însemnând accelerarea unui pachet de protoni (particula pozitiva din nucleul atomic) pâna la viteza luminii. În momentul acela iese o tinta în fata si aceste particule se ciocnesc. O tinta tot de particule. În momentul în care ele se ciocnesc, se sparg si încep sa iasa particulele subatomice, sub subatomice, de pilda cuarcii. Cuarcii se considera a fi cele mai mici “caramizi” ale materiei. Daca mergem mai jos de cuarc, gasim o cuanta de energie.

 

- Gardianul -

11-10-2008

Doru Bem