Mi-am descoperit scrisul undeva prin
clasa a XII-a, în momentul când m-a părăsit orice urmă a prudenţei
cuvântului. Atunci am devenit efervescent, alăturam cu uşurinţă cuvinte
ciudate, scriam ermetic si elitist… Mi-au trebuit 10 ani ca să arunc
acele "scrieri de tinereţe". Erau moderne, erau spectaculoase dar… dar nu
aveau verb, nu spuneau cu adevărat nimic, nu transferau nimic în cel ce
citea. De atunci silesc la impunerea normalităţii.
Esti vizitatorul cu numarul:
http://giconet.blogspot.com/