**Impactul Toxoplasmei gondii şi Trichomonas uro-genitalis asupra femeii gravide şi a produsului de concepţie**

Universitatea Bucureşti

Facultatea de biologie

Dr.CRISTINA TEODORESCU

Impactul Toxoplasmei gondii şi Trichomonas uro-genitalis asupra femeii gravide şi a produsului de concepţie

REZUMATULTEZEI TEZEI PENTRU OBŢINEREA TITLULUI DE DOCTOTR ÎN BIOLOGIE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. Universitar Dr. ANCA DINISCHIOTU

Bucureşti, România

2009

1 CAPITOLUL I =Toxoplasma gondii

1.1 ASPECTE GENERALE INTRODUCERE. 4

1.1.1 ISTORICUL. 4

1.12 EPIDEMIOLOGIE. 5

1.1.2.1 Tratamentul profilactic. 5

1.1.2.2 Măsuri îndreptate împotriva rezervorului de infestare. 6

1.1.2.3 Măsuri îndreptate împotriva căilor de transmitere. 5

1.1.2.4 Măsuri de protecţie a masei receptive,măsuri cu caracter general 5

1.1.3 SURSE DE INFESTARE 6

1.1.3.2.Receptivitate şi imunitate. 5

1.1.3.2.1.Tahitozitul

1.1.3.2.2.Bradizoitul

1.1.3.2.3.Chistul tisular

1.1.3.2.4 Sporozoitul

1.1.3.3 CICLUL DE VIAŢA.. 8

1.1.3.3.1.Ciclul sexuat 8

1.1.3.3.2 Reproducerea asexuată. 8

1.1.4.MORFOPATOLOGIE. 9

1.1.5 INFESTAREA CONGENITALĂ - TOXOPLASMOZA ÎN SARCINĂ 9

1.1.6 MANIFESTARILE CLINICE. 9

1.1.6.1 Infeestarea la om.. 9

1.1.6.1.1 Infestarea dobândită. 9

1.1.6.1.2 Infestarea congenitală. 1

1.1.6.2 Boală simptomatică la organismele imunodeprimate. 9

1.1.7 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR. 9

1.1.7.1 Evidenţierea parazitului 10

1.1.7.2 Imunodiagnosticul 10

1.1.7.3 TESTE CALITATIVE. 25

1.1.7.3.2 Latex – aglutinarea 25

1.1.7.4 TESTE CANTITATIVE. 10

1.1.7.5 ALTE TESTE

1.1.7.5.1 Antigenemia

1.1.7.5.2 IDR cu toxoplasmină. 11

1.1.7.5.3 Imunofluorescenţa indirectă (IFI, RIF) 11

1.1.7.5.4 Tehnica ELIS

1.1.7.5.5 Analiza Western-Blot (Protein- Blotting Assay) 11

1.1.7.5.6 Diagnosticul prin metoda PCR. 11

1.1.7.5 Aplicaţiile PCR în toxoplasmoza congenitală. 11

1.1.9 DIAGNOSTICUL GRAVIDEI IMUNOCOMPETENTE. 11

1.1.1 DIAGNOSTICUL LA NOU-NĂSCUT ŞI LA COPIL. 12

1.1.11 TRATAMENT. 12

1.1.12 VACCINAREA.. 12

CAPITOLUL II:

2.Taxonomie.

2.2 Epidemiologie.

2.3 Structura parazitului Trichomonas uro-genitalis

2.4 Fiziologie.

2.4.1 Mobilitatea

2.4.2 Nutriţia

2.4.3 Metabolismul

2.4.3.1 Metabolismul glucidic şi energetic.

2.4.3.2 Metabolismul lipidic.

2.4.3.3 Metabolismul proteic.

2.4.3.4 Respiraţia;

4.3.5 Excreţia

2.4.3.6 Tactismele

2.4.3.7 Viabilitatea  17

2.4.3.8 Multiplicarea

2.5 INFESTAREA TRICHOMONAZICĂ.. 14

2.5.1 PATOGENIA INFESTĂRILOR CU Trichomonas uro-genitalis

2.5.2 TABLOUL CLINIC AL parazitului

2.5.2.1 Generalităţi

2.5.2.2 Tabloul clinic al infestărilor cu Trichomonas uro-genitalis la femeie. 15

2.5.2.3 Simptomatologia. 15

2.5.2.4. Trichomonoza urogenitală la femeile gravide. 15

2.6. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR al Trichomonozei uro-genitalis

2.6.1 Examene de certitudine diagnostică. 15

2.6.1.1 Modul de recoltare al produsului patologic.

2.6.2 Metode de laborator care realizează un diagnostic de certitudine la T.uro-genitalis

2.6.2.1 Examinarea directă.

2.6.2.1.1 Examinarea preparatului proaspăt necolorat

2.6.2.1.2 Examinarea preparatului proaspăt cu coloraţie vitală.

2.6.2.1.3 Examinarea preparatului proaspăt după reactivarea paraziţilor în bulion glucozat 1% la pH 6.

2.6.2.1.4 Examinarea parazitului fixat şi colorat (frotiu colorat)

2.6.2.1.5 Determinarea p.H-ului vaginal

2.6.2.1.6 Examenul citohormonal vaginal

2.6.2 Flora microbianǎ asociatǎ 20

2.6.3 Scheme terapeutice. 21

2.6.3.1 Scheme terapeutice recomandate. 16

2.6.3.2 Scheme terapeutice alternative:

2.6.3.3 Scheme terapeutice în sarcină. 17

3       Capitolul III: CONTRIBUŢII PERSONALE. 18

3.1 IMPACTUL ">Toxoplasmei gondii -Trichomonas uro-genitalis ASUPRA FEMEII GRAVIDE ŞI PRODUSULUI DE CONCEPŢIE. 18

3.1 Scopul lucrării 22

3.2 Obiective. 23

3.4 MATERIAL SI METODE. 27

3.4.1 Metode 27

3.5 Investigarea iniţială a serurilor prin metoda RIF şi ELISA la paciente gravide în primele săptămâni de de sarcină în scopul depistării anticorpilor specifici anti T. gondii. 28

3.5.1 Valoarea concentraţiei anticorpilor IgG/IgM la prima şi a doua determinare RIF la 4 luni de sarcină 32

3.5.1 Determinările IgG/IgM efectuate prin metoda ELISA la 4 luni şi trei săptămâni 34

3.6 Asocierea metodelor PCR ŞI ELISA pentru detectarea parazitului T gondii 35

3.7 Investigarea prenatală şi diagnoza postnatală timpurie a toxoplasmozei 36

3.7 Diagnoza prenatală 37

3.8 Rezultate şi discuţii 40

3.8.1 Diagnoza prenatală 41

.8.2 Managementul postnatal 43

3 8.3 Serologia sângelui din cordonul ombilical 44

3.8.4 Analiza Western blot 45

3.9 Anamneza gravidelor diagnosticate cu toxoplasmoză congenitală 46

3.10 Managementul Toxopasmozei 46

4. REZULTATE PERSONALE OBŢINUTE ÎN INVESTIGAŢIILE EFECTUATE LA GRAVIDELE INFESTATE CU T. uro-genitalis

4.1 MATERIAL ŞI METODĂ 46

4. 2 REZULTATE 48

4. 3 Tratamentul Trichomnozei uro-genitale la gravide 51

4.4.1 Tratamentul partenerului 51

5. CONCLUZII GENERALE 52

6 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 56

7. LUCRARI PERSONALE 63

CAPITOLUL I

TAXONOMIE

Phylum Apicomplexa,

Clasa Sporozooa,

Subclasa Coccidia,

Ordinul Eucoccidia,

Subordinul Eimeriina,

Genul Toxoplasma

1.1 ASPECTE GENERALE INTRODUCERE

Toxoplasma gondii este un parazit care determină apariţia bolii numite toxoplasmoză. Gazdele definitive ale acestuia sunt: pisica şi unele felide sălbatice iar gazda intermediară este reprezentată de orice alt vertebrat, inclusiv omul.

Toxoplasmoza este poate cea mai subdiagnosticatǎ infecţie parazitarǎ, este o boală insidioasă, frecvent oligosimptomatică şi nediagnosticată, care la anumiţi pacienţi este totuşi puternic debilitantă şi ocazional fatală. Afectarea populaţiei se manifestă cu rate de prevalenţǎ de la mai puţin de 1% pânǎ la peste 90%. Existǎ două categorii de persoane cu risc crescut de dezvoltare a unei forme de boală cu consecinţe grave: femeile gravide care pot transmite transplacentar parazitul şi indivizii imunodeficitari care dezvoltă o formă de boală deosebit de gravă. Gradul afectării organelor şi sistemelor, gravitatea manifestărilor clinice, evoluţia bolii şi pronosticul depind de starea sistemului imunitar. Date fiind consecinţele grave ale toxoplasmozei congenital: moarte ,,in utero”, naşterea prematură, malformaţii congenitale grave, sechele severe la nivelul sistemului nervos central şi al ochilor (care constituie cauze ale invalidităţii infantile), mortalitatea infantilă precoce, aceasta este o problemă medicală şi socio-economică importantă şi actuală

ISTORIC

Studiul acestui parazit a debutat în anul 1908, când Splendore (citat de Rădulescu, 2000, Ristea, 2000 a descoperit un parazit necunoscut, care părea să aparţină sporozoarelor

Concomitent, Nicolle şi Manceaux au descoperit un parazit în splina, ficatul, măduva şi globulele albe ale unor rozatoare nord-africane (Ctenodactylus gondii) la Institutul Pasteur din Tunis

Denumirea parazitului a devenit Toxoplasma gondii (toxon-=arc şi plasma =formă în limba greacă). Diagnosticul toxoplasmozei la adulţi şi copii fost pus la punct de Sabin în 1941, (citat de: Rădulescu, 2000, Remington,. 2001 Ruoss, 1972).

În 1968 este pus la punct testul Remington, care evidenţiază anticorpii IgM prin reacţia de imunofluorescenţă.

1.1.1 EPIDEMIOLOGIE

Datele epidemiologice legate de infestarea cu Toxoplasma gondii arată că toxoplasmoza este cea mai răspândită zoonoză de pe glob, cel puţin 500 milioane de oameni prezentând anticorpi faţă de Toxoplasma gondii şi poate fi întâlnitǎ la aproape toate animalele cu sânge cald (Dubey şi colab, 1976, Dubey şi colab, 1998, Beattie, 1998, Cook şi colab, 2000, Risteaea şi colab, 2000). Infestarea este mai frecventă în zonele calde şi la altitudini joase

1.1.3. SURSE DE INFESTARE

Sursele de infestare sunt:

oochiştii:
tahizoiţii
chişti tisulari

Bradizoitul este forma hibernantă, de diviziune lentă (Dubey şi colab., 1998);

Chistul tisular cu cistozoitul rezultând din ciclul asexuat, responsabil de infestarea persistentă, latentă (Dubey şi colab., 2000, Dubey şi colab., 2002)

Sporozoitul este stadiul infestant rezultat prin diviziunea oochistului (Dubey şi colab., 1998);

Fig. 3 – Reprezentarea schematică a sporozoitului

(După Dubey, J., P, /Clinical Microbiological Reviews, 1998).

oochistul nu se întâlneşte la om, ci numai la gazda definitivă (pisica) şi are rol în ciclul evolutiv al toxoplasmei şi în transmiterea infestarii (Ferguson şi colab, 1979, Dubey şi colab, 1988, Dubey şi colab, 1998, Dubey şi colab., 2000) (Fig. 4).

Fig. 2 - Morfologia chiştilor tisulari

(După Dubey, J, P, Clinical Microbiological Reviews, 1998)

Fig. 4 - Oochistul sporulat

1.1.3.3 CICLUL DE VIAŢA

Ciclul evolutiv al Toxoplasmei gondii parcurge 2 etape:

Ciclul sexuat

Ciclul asexuat

1.1.3.3.1 CICLUL SEXUAT

Cel care a descoperit această etapă a fost Hutchinson în 1965, care descrie două faze succesive: prima schizogonică şi a doua gametogonică. Acestea se desfăşoară în intestinul gazdei definitive (felide).

1.1.3.3.2 REPRODUCEREA ASEXUATĂ

Spre deosebire de ciclul sexuat, care are loc numai în gazda definitivă, cel asexuat poate avea loc într-o mare varietate de gazde: animale cu sânge cald şi păsări. Dezvoltarea parazitului în cadrul acestui ciclu recunoaşte 2 faze (Dubey, 1988, Dubey şi colab, 2000). Una „acută” de tahizoit şi alta „latentă” de bradizoit.

1.1.4 MORFOPATOLOGIE

După infestare, Toxoplasma gondii se concentrează iniţial în nodulii limfatici regionali, de unde diseminează prin parazitemie. Date de biopsie şi necropsie demonstreazǎ prezenţa parazitului în aproape orice ţesu

1.1.5 INFESTAREA CONGENITALĂ - TOXOPLASMOZA ÎN SARCINĂ

Infestarea congenitală se face prin tahizoiţi.

1.1.6 MANIFESTARILE CLINICE

Manifestările clinice în toxoplasmoză variază de la un tablou asimptomatic până la forme grave cu mortalitate ridicată. Marea majoritate a cazurilor nu este diagnosticată.

1.1.6.1 INFESTAREA LA OM

1.1.6.1.1 INFESTAREA DOBÂNDITĂ

La organismele imunocompetente, manifestările bolii pot fi:

Asimptomatică, Simptomatică – boală nespecifică, adenopatie, afectare oculară

afectare cerebrală, alte manifestări (cutanate, pulmonare, enteritice, splenice, hepatice, endocrine etc.).

Forma latentă, generalizată, cu localizarea chiştilor parazitari în diverse organe şi simptomatologie inexistentă, diagnosticul punându-se pe baza examenelor serologice;

1.1.6.1.2 INFESTAREA CONGENITALĂ

Se manifestă prin mai multe stadii (Ruoss şi colab, Pratlong şi colab, 1996, Wallon, 1999, Steriu, D., 2000, Villena şi colab, 2000, Stăvaru şi colab, Remington şi colab, 2002, Teodorescu şi colab, 2005, Teodorescu şi colab, 2006):

Stadiul acut, de generalizare

Stadiul subacut, encefalitic

Stadiul cronic sechelar, de sechele postencefalitice.

Boală simptomatică la organismele imunodeprimate (Toxoplasmoza ca infestare oportunistă în SIDA)

1.1.7 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Diagnosticul de laborator se face prin coroborarea metodelor:

DIRECTE- ce constau în descoperirea / izolarea parazitului şi a metodelor

INDIRECTE- ce includ decelarea anticorpilor specifici, a antigenului sau a stării de hipersensibilitate de tip întârz

1.1.7.1 Evidenţierea parazitului

Se poate realiza în următoarele produse biologice patologice recoltate de la bolnav:

1.1.7.2 Imunodiagnosticul

Imunodiagnosticul constă în detectarea anticorpilor sau a antigenelor de Toxoplasma gondii.

Testele ce vizează decelarea anticorpilor anti – Toxoplasma gondii pot fi clasificate în două grupe):

- Teste ce utilizează parazitul intact (dye-testul, testul de aglutinare directă şi imunofluorescenţa (Jirovec şi colab, 1961, Fulton, 1964, Fulton şi colab, 1999, Francis şi colab, 1993, Dubey şi colab., 1998, Derouin şi colab., 1999, Eskild şi colab, 2004, Gallego-Marín şi colab, 2006);

- Teste ce folosesc fragmente care provin fie din membrana citoplasmatică, fie din citoplasma parazitului. ca sursă de antigen (reacţia de fixare a complementului, ELISA, latex – aglutinarea, hemaglutinarea indirectă (Fulton şi colab, 1964, Desmonts şi colab, 1981, Bessières şi colab, 1992, Aubert şi colab, 2000, Liesenfeld şi colab, 2001, Kaul şi colab, 2004, Eskild şi colab, 2004, Bálint şi colab, 2006, Sifuentes-Álvarez si colab, 2006), Francis şi colab, 1993, Junie şi colab, 1995 Foudrinier şi colab, 1995 Dubey şi colab, 1998, Goubet şi colab, 1999,

1.1.7.3 TESTE CALITATIVE

1.1.7.3.1 AGLUTINAREA DIRECTĂ (AD).

Testul constă în interacţiunea unei suspensii de Toxoplasma gondii cu serul pacientului (Rădulescu, 2000, Steriu, 20

1.1.7.3.2. Latex – aglutinarea (LA).

Această metodă decelează doar prezenţa sau absenţa anticorpilor şi este folosită doar în scop de screening.

1.1.7.4 TESTE CANTITATIVE

Testele folosite pentru detectarea cantitativă a toxoplasmei sunt de mai multe tipuri si anume:

§ Dye-testul Sabin – Feldman, RFC (reacţia de fixare a complementului), hemaglutinarea indirectă (HI), IFI (imunofluorescenţa indirectă), testele imunoenzimatice ELISA (Enzyme – linked Immunosorbent Assay), IgM – ISAGA (Immunosorbent Agglutination Assay), ELIFA (Enzyme-linked Immunofiltration Assay), PCR (Polymerase Chain Reaction).

1.1.7.5 ALTE TESTE

1.1.7.5.1 ANTIGENEMIA

Tehnicile de detectare a antigenului specific toxoplasmic în ţesuturi şi în sânge sunt importante pentru determinarea unei infestări acute (Aubert şi colab, 2000), congenitale, sau pentru diagnosticarea precoce a unei toxoplasmoze reactivate la persoanele imunocom

1.1.7.5.2 IDR cu toxoplasmină

Este o tehnică ce evidenţiază starea de hipersensibilitate întârziată

1.1.7.5.3 Imunofluorescenţa indirectă (IFI, RIF)

Este o metodă în care antigenul este un depozit de toxoplasme formolizate pe o lama cu înveliş hidrofob. Realizarea acestei metode presupune în prealabil prepararea antigenului şi realizarea diluţiilor.

1.1.7.5.4 Tehnica ELISA

Această metodă poate detecta anticorpii specifici IgA, IgE, IgM şi IgG.

Interpretarea rezultatelor ELISA este obiectivă, se bazează pe Standardul Internaţional OMS

1.1.7.5.5 Analiza Western-Blot (Protein- Blotting Assay)

Este o tehnică foarte sensibilă care poate pune în evidenţă fracţiunile antigenice recunoscute de diverşii anticorpi

1.1.7.5.6 Diagnosticul prin metoda PCR

Metoda P.C.R. s-a dovedit suficient de sensibilă pentru a decela numai zece tahizoiţi într-o probă suspectă (Cazenave 1991, Daffos şi colab, 1994, Hohlfeld şi colab, 1994, Alanen, 1998, Costa şi colab, 1997, Teodorescu şi colab, 2006)

1.1.8.1 Aplicaţiile PCR în toxoplasmoza congenital

În 1990 s-a încercat punerea la punct a unei metode PCR care amplifica gena B₁ din Toxoplasma gondiiPCR s-a dovedit o metodă mult mai sensibilă şi mult mai rapidă. din eşantioane de lichid amniotic şi / sau sânge fetal (Steriu, 2000). Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute în urma detectării IgM în sângele fetal şi a inoculării lichidului amniotic în culturi celulare şi la şoareci.

1.1.9 DIAGNOSTICUL GRAVIDEI IMUNOCOMPETENTE

Dacă rezultatul de serologie este pozitiv dinaintea sarcinii, se consideră că protecţia este asigurată, iar supravegherea serologică inutilă.

Dacă rezultatul determinărilor serologice este negativ, gravida va fi supravegheată lunar şi va fi instruită asupra masurilor profilactice.

1.1.10 DIAGNOSTICUL LA NOU-NĂSCUT ŞI LA COPIL

Acest diagnostic se va realiza dacă sarcina nu a fost urmărită şi datele serologice obţinute de la mamă în momentul naşterii ridică suspiciunea de seroconversie în timpul gestaţiei, dar şi în caz de diagnostic antenatal negativ. Se practică şi la nou născuţii prematur sau hipotrofici.

Parazitul se va căuta în placenta, sângele din cordon şi sângele periferic prin inoculare la şoarece şi cultura celulară.

1.1.11 TRATAMENT

În sarcină:

Pirimetamina 2 mg/kg/zi (maxim 25 mg/zi) x 3 zile x 4 săptămâni + sulfadiazina 100 – 200 mg/zi x 3 – 4 săptămâni.

Nou născuţilor cu infestare congenitală este necesar să li se aplice un tratament cu pirimetamină o dată la 2 – 3 zile asociat cu sulfadiazina zilnic timp de un an de zile.

Spiramicina 50 – 100 mg/kg/zi x 3 – 4 săptămâni (Couvreur, 1993, Derouin, 2000, Rădulescu, 2000, Ristea şi colab, 2000).

1.1.12 Vaccinarea

Obiectivele vacinării sunt reprezentate în principal de reducerea efectelor negative asupra fătului, reducerea numărului de chisturi tisulare la animale şi prevenirea formării de oochişti la pisici.

Capitolul II:">Trichomonas uro-genitalis

Trichomonas uro-genitalis este un protozoar parazit care provoacă trichomonoza, boală cu transmitere sexuală (BTS) de importanţă mondială.

2 EPIDEMIOLOGIE

INTRODUCERE

Boala se manifestă printr-o mare varietate de simptome variind de la o severă inflamare şi iritare a mucoasei vaginale şi uretrale însoţită de o scurgere abundentă urât mirositoare la lipsa unor manifestări evidente în cazul purtătorilor. Studii recente au demonstrat că incidenţa anuală a trichomonozei este mai mare de 170 de milioane de cazuri în întreaga lu

Fig. 5 -TROPHOZOIŢI (după P.W. Pappas and S.M.Wardrop)

2.3 STRUCTURA PARAZITULUI Trichomonas uro-genitalis

Trichomonas urogenitalis este un protozoar flagelat căruia nu i s-a evidenţiat până în prezent decât o singură formă de viaţă: forma vegetativă sau trofozoitul (Panaitescu, 1971, Müller, 1995).

Parazitul este extrem de polimorf, pe preparatele proaspete fiind descris ca fiind piriform, ovalar, rotund, semifusiform.

Fig. 6 – Trichomonas vaginalis,

(Parazitul aderând de mucoasa vaginală imagine de microscopie electronică) (Antonio Pereira-Neves şi Marlene Benchimol, Santa Ursula University, Rio de Janeiro- Brazilia)

Fig. 7 - TRICHOMONAS uro-genitalis- pe epiteliul vaginal

(După Dino, Petrini, si colab., Clin., Micro., Rev., 1998, vol. 11, No. 2)

Fig. 8- pe epiteliul vaginal

(Dupa Scott Conroy Spread Of AIDS Virus Worldwide)

2.5 INFESTAREA TRICHOMONAZICĂ

2.5.1 PATOGENIA INFESTĂRILOR CU Trichomonas uro-genitalis

In 1916, Hoehne (citat de Panaitescu 1978) a fost primul care a susţinut contrar opiniei generale de la acel moment, ceea ce astăzi este demonstrat: „Trichomonas uro-genitalis este agentul patogen al unei vaginite tipice”.

Aderenţa parazitului la celula epitelială vaginală se realizează direct sau prin microvilozităţile membranare care penetrează între celule sau, mai rar, în interiorul acestora (Panaitescu, 1972).

2.5.2 TABLOUL CLINIC AL TRICHOMONOZEI URO-GENITALIS

2.5.2.1 Generalităţi

Trichomonoza uro-genitală, prin apartenenţa sa la bolile cu transmitere veneriană, este o boală comună celor două sexe. Particularităţile anatomice şi fiziologice ale aparatului genital feminin oferă parazitului condiţiile cele mai bune de dezvoltare. Manifestarea clinic este sub forma unei vaginitǎ la care se adaugă treptat manifestările clinice determinate de extensia infestării pe întreg tractul urogenital.

2.5.2.2 Tabloul clinic al infestărilor cu Trichomonas uro-genitalis la femeie

După o incubaţie care variază între 3-6 zile până la 16-18 zile de la raportul sexual contaminant vor apare semnele şi simptomele trichomonozei uro-genitale.

2.5.2.3 Simptomatologia

Subiectiv, boala se manifestă sub forma unor simptome locale şi a unora simptome generale. Local, se semnalează apariţia unei secreţii vaginale însoţită de senzaţia de arsură vaginală, prurit vulvar sau vaginal, la care se adaugă metroragii sau neregularităţi ale ciclului menstrual, dispareunie, tendinţa la avorturi spontane, manifestări hemoragice la gravide şi dureri abdominale.

2.5.2.4 Trichomonoza urogenitală la femeile gravid

Trichomonoza urogenitală poate îmbrăca trei forme clinice.

Forma clinică comună

Forma clinică cu implicarea aparatului urinar.

Forma clinică cu manifestări hemoragice

Are o frecvenţă mult mai mare la gravidele cu infestarea trichomonazică decât la restul femeilor infestate. În aceste cazuri apar hemoragii reduse cantitativ, repetate la vârste diferite ale sarcinii.

2.6 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL TRICHOMONOZEI URO-GENITALIS

2.6.1 Examene de certitudine diagnostică

Eficienţa diagnosticului de laborator prin examene de certitudine în trichomonoza uro-genitală depinde de modul de recoltare al produsului patologic şi de alegerea metodei de laborator adecvate.

2.6.2 -METODE DE LABORATOR CARE REALIZEAZĂ UN DIAGNOSTIC DE CERTITUDINE AL TRICHOMONOZEI URO - GENITALE

Această categorie a metodelor de laborator include:

Examinarea directă a produsului patologic recoltat,
Examinarea parazitului fixat şi colorat,
Examinarea prin cultivarea parazitului pe medii speciale pentru Trichomonas uro-genitalis.

2.6.2.1.7                     Flora microbiană asociată

Infestarea vaginală cu Trichomonas uro-genitalis se asociază de cele mai multe ori cu o floră microbiană abundentă şi polimorfǎ.

Prin analiza bacteriologică a leucoreei din trichomonoză, Panitescu (1972) descrie 3 tipuri de asocieri:

asociere de paraziţi în proporţie de 0-1%, cu bacili Döderlein prezenţi;
asociere de paraziţi în proporţie de 17-33%, cu bacili Döderlein, coci, bacili şi levuri;
asociere de paraziţi în proporţie de 66-100% cu germeni variaţi, fără bacili Döderlein.

Fig 9 - Vaginoză bacteriană produsă de Haemofillus

2.6.3 Scheme terapeutice

2.6.3.1 Scheme terapeutice recomandate

Tratamentele cele mai recomandate de specialişti sunt:

Metronidazol 2g oral în doză unică sau

Metronidazol 500 mg oral, de 2 ori pe zi, 7 zile sau

Tinidazol 2g oral de două ori pe zi, 7 zile

Rata vindecărilor la femei variază între 82% şi 88%, dar poate fi crescută la 95% dacă sunt trataţi simultan şi partenerii sexuali (Panaitescu, 1972, Heine şi colab 2007).

2.6.3.3 Scheme terapeutice în sarcină

Metronidazolul nu este recomandat în primul trimestru. Trebuie folosită în al doilea şi al treilea trimestru. Trebuie folosită doza minimă eficace (2g oral, în doză unică).

În primul trimestru de sarcină mai pot fi utilizate ovule cu clotrimazol de 100 mg/ zi, 14 zile.

III CONTRIBUŢII PERSONALE

IMPACTUL TOXOPLASMEI GONDII ŞI TRICHOMONAS UROGENITALIS ASUPRA FEMEII GRAVIDE ŞI AL PRODUSULUI DE CONCEPŢIE

.1 Scopul lucrării

Prezenta cercetare şi-a propus în primul rând, stabilirea consecinţelor infestării cu Toxoplasma gondii asupra femeii gravide şi a produsului de concepţie în diferite etape de evoluţie ale sarcinii, în paralel cu urmărirea intrauterină şi post - naştere a produsului de concepţie.

Doresc să menţionez că această lucrare este o premieră pentru cercetarea din biologia românească deoarece, printr-o colaborare strînsă între serologia parazitară şi biologia moleculară au putut fi diagnosticate şi urmărite atât gravidele declarate cu toxoplasmoză congenitală cât şi produşii de concepţie, pre şi postnatal până la vârsta de un an, perioadă considerată necesară dispariţiei prin tratament a anticorpilor specifici.

Diagnosticul complicat, scump şi de multe ori confuz, face ca deseori medicul clinician să ia decizii greşite legate de continuarea sarcinii. Forma acută generează complicaţii severe: convulsii, anemie, oftalmoplegie, encefalite, pneumonie, miocardite, limfadenopatii.

Primoinfestarea în timpul sarcinii, evidenţiata prin apariţia IgM specifice, poate cauza avorturi, naşteri premature, naşteri cu feţi morţi sau poate produce la nou-născut boli severe: retard mintal, hidrocefalie, boli oftalmologice, surzenie, dificultaţi de memorie. Anticorpii IgM anti-toxoplasma apar la 2-3 săptamâni dupa primoinfecţie, iar titrul lor începe scadă în urmatoarele 3-4 săptamâni, în timp ce apar anticorpii IgG. În prezent, diagnosticul serologic definitiv al infestării acute în timpul gestaţiei se poate face numai daca probele perechi de seruri arată creşterea semnificativă a titrului IgG anti- Toxoplasma gondii.

Din păcate, la gravide nu se observă asemenea titruri în creştere deoarece nu se practică un screening sistematic pentru a detecta seroconversia şi efectele ei asupra fătului.

Tratamentul gravidelor infestate şi al nou-născuţilor se asociază cu un prognostic favorabil.

Al doilea scop al lucrării a fost identificarea posibilelor efecte negative pe care parazitul Trichomonas uro-genitalis ar putea să le inducă gravidelor infestate prin favorizarea declanşarii de:

§ Rupere de membrane înainte de termenul naşterii,

§ Naşterea prin travaliu înainte de termen

3.2 Obiective

Tabel 1 - Obiective

Obiective (Denumirea obiectivului)	Activităţi asociate
1. Argumentarea necesităţii elaborării unei strategii de abordare a problemei infestării cu Toxoplasma gondii şi a transmiterii infestării la produsul de concepţie.	1.1. Descrierea stadiului actual al cunoaşterii situaţiei infestării cu Toxoplasma gondii la nivel mondial şi naţional.
2. Investigarea unor loturi de femei în diferite stadii de graviditate, pentru identificarea unei eventuale infestări cu Toxoplasma gondii şi în unele cazuri continuarea investigaţiilor pe toată perioada de graviditate.	2.1. Testarea gravidelor în primul trimestru de sarcină, confirmat neinfestate şi urmărite pe toată perioada sarcinei pentru depistarea unei eventuale infestări 2.2. Urmărirea gravidelor testate în prima saptămână şi în următoarele luni care au prezentat un IgG (+)/IgM (-). In astfel de cazuri infestarea este considerată cronică 2.3 Efectuarea de determinari serologice prin tehnica, Avidity,, pentru stabilirea exactă a perioadei de infestare la un lot de gravide care au făcut determinările serologice pentru prima oară în săptămânile 10-11 de sarcină. 2.4 Efectuatarea screeningului serologic ELISA/RIF, în luna 4-5 de sarcină la la gravide care au prezentat seroconversie. 2.5. Investigarea unui lot separat de gravide cu diferite antecedente prin folosirea comparativă a metodei ELISA şi PCR pentru identificarea unei eventuale infestări cu Toxoplasma gondii.
3. Estimarea surselor de infestare cu Toxoplasma gondii.	3.1 Elaborarea unor chestionare şi folosirea lor pe un lot de gravide, cu decelare principalelor surse de infestare în mediul rural şi urban.
4. Urmărirea antenatală a fătului la gravidele cu toxoplasmoză, pentru detectarea transmiterii infestării cu Toxoplasma gondii.	4.1 Recoltare de lichid amniotic prin amniocenteză, însămânţarea pe culturi de celule, injectarea la şoareci de laborator, folosirea metodei PCR pentru depistarea parazitului Toxoplasma gondii
5. Urmărirea postnatală a feţilor diagnosticaţi cu toxoplasmoză congenitală pentru confirmarea diagnosticului.	5.1 Analiza placentei prin inocularea unui mojarat pentru identificarea parazitului Toxoplasma gondiiPCR prin inoculări pe şoareci şi 5.2. Recoltarea de sânge din cordonul ombilical şi efectuarea determinărilor serologice specifce toxoplasmei (IgG, IgM, IgA) 5.3. Testarea sângelui din cordon şi compararea anticorpilor materni cu cei ai nou-născutului prin Western blot 5.4. Urmărirea serologică prin metoda Western blot sau ELISA la 2, 6, sau 8 săptămâni după naştere pentru confirmarea sau infirmarea suspiciunii de infestare congenitală a nou născuţilor depistaţi negativ
6. Selectarea celor mai performante tehniciToxoplasma gondii la gravidele investigate pentru identificarea rapidă a parazitului	6.1.Stabilirea sensibilităţii metodelor 6.2. Determinarea specificităţii metodelorat.
7. Stabilirea tratament la gravide şi la nou născuţi	7.1. Compararea eficienţei unor scheme de tratament pentru femeile gravide infestate
8. Managementul toxoplasmozei	8.1. Evaluarea iniţială pentru precizarea diagnosticului de toxoplasmoză 8.2. Confirmarea diagnosticului de toxoplasmoză cu ajutorul metodelor specifice de laborator 8.3. Administrarea tratamentului antitoxoplasmic 8.4. Evualuarea factorilor de risc
9. Stabilirea posibilelor efecte negative pe care parazitul Trichomonas uro-genitalis ar putea să le inducă gravidelor infestate.	9.1 Investigarea unor femei gravide infestate cu Trichomonas uro-genitalis la care s-a produs naşteri premature
10. Stabilirea posibilelor corelaţii între Trichomonas uro-genitalis, vaginoza bacteriană şi valoarea p H.	10.1. Investigarea unor femei gravide infestate cu Trichomonas uro-genitalis care prezentau şi vaginoza bacteriană şivalori ale pH ≥ 5.
11. Tratamentul indicat femeilor gravide infestate cu Trichomonas uro-genitalis	11.1. Exprimarea unor puncte de vedere referitoare la eficienţa unor scheme de tratament.

Tabel 2 - Perioada şi locul de desfăşurare a investgaţiilor de laborator

Perioada desfăşurarii experimentului	Metoda	Locul de desfăşurare
2002 - 2008	Metoda imunoenzimatică - ELISA, pentru depistarea anticorpilor anti- Toxoplasma gondii IgM, IgG, IgA; Imunofluorescenţa indirectă – (RIF) Serologia nou născuţilor pe o perioadă de un an.	Institutul I. Cantacuzino, Laborator Parazitologie Spitalul Militar Central
	Studii PCR, ELISA, Test de Aviditate, Western bloot	Laborator Biochimie Moleculară- Ministerul de Interne
	Cultură de celule cu lichid amniotic, Şoareci inoculaţi cu lichid amniotic Examinarea placentei prin inoculări pe şoareci.	Laborator Microbiologie Ministerul de Interne
	Amniocenteza	Maternitătea Giuleşti.

Tab.2 - Perioada şi locul de desfăşurare a investgaxţiilor de laborator

Perioada desfăşurarii experimentului	Metoda	Locul de desfăşurare
2002 - 2008	Metoda imunoenzimatică - ELISA, pentru depistarea anticorpilor anti- Toxoplasma gondii IgM, IgG, IgA; Imunofluorescenţa indirectă – (RIF) Serologia nou născuţilor pe o perioadă de un an.	Institutul I. Cantacuzino, Laborator parazitologie
	Serologie PCR, ELISA, Test de Aviditate, Western bloot,	Laborator Biochimie Moleculară- Ministerul de Interne
	Cultură de celule cu lichid amniotic, Şoareci inoculaţi cu lichid amniotic Examinarea placentei prin inoculări pe şoareci.	Laborator Microbiologie Ministerul de Interne
	Amniocenteza	Maternitătea Giuleşti.

Rezultate

3.4 MATERIAL ŞI METODE

Experimentul s-a desfaşurat între anii 2003-2008 pe un număr de 6932 gravide şi

27 produşi de concepţie (pre şi post –natal)

3.4.1 METODE

Au fost folosite următoarele metode şi tehnici:

Amniocenteza – pentru recoltarea de lichid amniotic

Coloraţia May-Grunwald-Giemsa –pentru identificarea microscopica a parazitilor

Tehnica ELISA- poate detecta anticorpii specifici IgA, IgM şi IgG.

Reacţia de imunofluorescenţă indirectă (RIF)-pentru detecţia anticorpii specifici IgM şi IgG.

Tehnica PCR-constă în amplificarea de milioane de ori a unui fragment specific din ADN specific parazitului

Western blot-pentru a determinarea diferenţele dintre anticorpii produşi de mama şi cei produşi de copii infestaţi în utero

Tehnica Avidităţii-IgG- Permite punerea unui diagnostic serologic şi excluderea unei toxoplasmoze mai recentă de 16 săptămâni chiar în prezenţa IgM rezidual

Cultura celulară -cele 2 linii celulare utilizate sunt fibroblastele embrionare umane sursa MRC5 cultivate pe lamele şi linia monocitară THP1 cultivată în flacon.

Calculul statistic- Datele la care s-a putut face o analiză statistică au fost analizate plecând de la modelul regresiei liniare, multiple, cu calculul

mediilor şi deviaţiilor standard după formula:

M = δ V/ N

respectiv:

σ = √ 5 (V – M)2 / N – 1

unde:

M – valoare medie

V – Valori individuale

3.4.2 Incidenţa infestării cu Toxoplasma gondii la femeile gravide (Monitorizarea femeilor gravide

*Tabel -9- Incidenţa infestării cu Toxoplasma gondii* la femeile gravide (Monitorizarea femeilor gravide)**
Cazuri investigate	Număr	Rezultate	%	Situaţia gravidelor
Gravide testate în primul trimestru de sarcină, confirmat neinfestate şi urmărite pe toată perioada sarcinei pentru depistarea unei eventuale infestări	3781	Rezultate serologice negative	100	Urmărite în prima săptămână şi la intervale de 1 2, 4, 5 -6 luni
Gravide din grupul iniţial, care au prezentat serologie IgG (+)/IgM (-)	230	Infestare cronică Sarcina este în siguranţă,	3.3	Nu sunt necesare testări suplimentare,decât în cazul unei a IIa sarcini – în scopul detectǎrii unei posibile reactivǎri în cazul apariţiei imunosupresiei
Gravide testate în primele săptămâni de sarcină au prezentat un IgG-/IgM(-). Serologia a fost negativă până la naştere.	229	Rezultate serologice negative	3.3	Se repetă serologia la intervale de 1-2 luni, tot timpul sarcinei..
Gravidele care au prezentat valori serologiceIgG(-))/IgM(-) în prima săptămână de sarcina şi care au suferit o seroconversie la 4 – 5 luni de sarcină. Din acest grup a făcut parte şi un numar de gravide care au efectuat pentru prima oară testele serologice la 10-11 săptămâni de sarcină.	2350	Seroconversie. Investigarea RIF/ELISA, Aviditate.	33.9	S-a repetat serologia lunar.
Asocierea metodelor PCR ŞI ELISA pentru detectarea parazitului Toxoplasma gondii	148 100	Rezultate pozitive Rezultate negative	3.8 urban 2.6 rural	Se recomandǎ tratament
Gravide diagnosticate cu toxoplasmoza congenitală în primele zile de sarcină sau la câteva luni de sarcină urmărite prenatal şi postnatal timpuriu. Nou născuţi diagnosticaţi cu toxoplasmoză congenitală urmăriţi serologic şi clinic un an de zile pentru confirmarea toxoplasmozei congenitale	97	97 infestate congenital 27 infestaţi (20 născuţi vii)	2,5	Urmărire serologică până la un an Tratament avditate IgG crescutǎ: Infestare cronică dobândită cu mai mult de 16 sǎptǎmâni până la un an

3.5 Investigarea infestării cu Toxoplasma gondii la femeile gravide prin metoda RIF şi ELISA

3.5.1 Investigarea iniţială a serurilor prin metoda RIF şi ELISA la paciente gravide în primele săptămâni de de sarcină în scopul depistării anticorpilor specifici anti Toxoplasma gondii.

Pentru depistarea unei eventuale infestări, un număr de 3781 gravide au fost urmărite din punct de vedere serologic începând cu prima săptămână de sarcină. După aceea, gravidele au fost reanalizate în a doua săptămână şi apoi după una, două, patru, cinci şi şase luni, prin metodele RIF şi ELISA. Rezultatele pentru concentraţia anticorpilor anti IgG/IgM au fost negative până la sfărşitul sarcinii.

La prima testare valorile RIF au fost negative atât pentru anticorpii IgG cât şi pentru anticorpii anti IgM (Tabelul 10). Valori negative au fost înregistrate şi la a doua testare, la diluţii mici (1/20), dar şi mai crescute (1/40). S-a constatat că atât pentru IgG cât şi pentru IgM, 2295 gravide (60,7%) au prezentat valori negative la diluţii 1/20 şi doar 1486 (39,3%) la diluţii de 1/40.

Rezultate comparabile au fost obţinute şi prin metoda ELISA (Tabelul 11). Astfel, pentru IgG şi IgM, în prima săptămână de gestaţie, toate rezultatele au fost negative. În a doua săptămână, folosindu-se această metodă, s-a observat că: pentru IgG, din cele 3781 paciente, 2298 (60,8%) au prezentat rezultate negative la diluţii ale serurilor de 1/8 şi 1483 (39,2%) la diluţii de 1/6 iar pentru IgM, 2125 (56,2%) au prezentat rezultate negative la diluţii de 1/6 iar 1656(43,8%) la diluţii de 1/24

Analizând aceste date experimentale, se poate constata ca la un număr de 288 gravide a efectuat testul anticorpilor anti Toxoplasma pentru prima oară la 10-11 săptămâni după ce au rămas gravide prezentând valori pozitive ale anticorpilor anti – IgG(+), anticorpii IgM fiind negativi. Menţionăm că restul de gravide au efectuat analizele specifice încă de la începutul sarcinii, acestea prezentănd rezultate negative prin metode ELISA.

Pentru a se putea preciza cu exactitate momentul infestării pentru grupul de 288 gravide s-a apelat la metoda Avidităţii- IgG. (Tabelul14, Figura 12).

Tabel 13- Valoarile concentraţiilor anticorpilor IgG/IgM (ELISA) la gravidele testate

Prima determinare ELISA IgG			%	A doua determinare ELISA IgG			Prima determinare ELISA IgM			A doua determinare ELISA –IgM
D.O martor= 0,220	Nr. cazuri	%		D.O	Nr. cazuri	%	D.O martor= 0,240	Nr. cazuri	%	D.O	Nr. cazuri	%
0,120- 0,140	1049	44.6		0,120 - 0,140	987	42.0	0,020-0,031	498	21.2	0,036- 0,038	492	21.5
0,160 - 0,180	1013	43.1		0,1640 - 0,160	1075	45.7	0,120-0,140	698	29.7	0.120 - 0,160	750	31.9
0,720 –0,760	78	3.3		0,720 -0,760	99	4.2	0,160 -0,170	714	30.4	0,170 - 0,180	634	24,82
0,880- 0,890	210	8.9		0,880 - 0,890	189	8.04	0,180-0,191	350	14.9	0,190 - 0,200	474	27.7
TOTAL 2350	2350				TOTAL 2350			TOTAL –2350			TOTAL 2350

pentru prima oară la 10 săptămâni de sarcină

Tabel nr. 14- Repartiţia avidităţilor toxoplasmice în funcţie de titrurile IgG/IgM(UI/ml)

la serurile prelevate de la gravide

	IgM -<50	IgG = 10	IgG =700	IgG>700
Aviditate puternica	0	0	78	210
Aviditate moderata	0	0	0	0
Aviditate scăzută	0	0	0	0

Aviditatea puternică a IgG coroborată cu titrul de anticorpi egal sau mai mare de 700 UI/ml la un număr de 288 gravide, şi un IgM negative, indicǎ pentru acestea, o infestare produsǎ înainte de momentul concepţiei, care nu prezintă nici un risc pentru fǎt. Aviditatea IgG puternică demonstreazǎ că infestarea primară s-a produs în perioada de preconcepţie.

Gravidele seronegative (2062) au fost investigate lunar, rezultatele fiind în continuare negative până în luna a 4 – 5 când s–a remarcat apariţia seroconversiei la un număr de 720 gravide (Tabel 16), indicatǎ de creşterea valorilor anticorpilor IgM în prima fază, urmate de o creştere a valorilor anticorpilor IgG. Investigaţiile făcute pentru depistarea anticorpilor anti toxoplasma IgM/IgG, s-au efectuat prin metoda RIF şi ELISA (Teodorescu şi colab, 2004, Teodorescu şi colab, 2005, Teodorescu şi colab, 2007)

Pentru confirmare s-a procedat la efectuarea screeningului serologic la toate pacientele prin metoda ELISA (Tabelul 16).

S-a constatat o perfectă corelaţie a datelor obţinute prin cele două metode.

Tabelul 16- Valoarea concentraţiei anticorpilor IgG/IgM la prima şi a doua determinare RIF la 4 luni de sarcină

Prima determinare RIF IgG(+)			A 2 a după 11 săptǎmâni RIF IgG(+)			Prima determinare RIF IgM (+ ) la 4 luni de sarcină			A 2 a determinare RIF la 4 luni şi 3 săptămâni de sarcină
Dil.	Probe		Dil.	Probe		Dil.	Probe		Dil.	Probe
	Probe			Probe
	Nr.	%		Nr.	%		Nr.	%		Nr.	%
1/20	1192	57,8	1/20	600	29.1	1/20	640	31.03	1/20	620	30.1
1/40	870	42,2	1/40	682	33.1	1/40	642	31.13	1/40	662	32.1
			1/400 1/540	500	24,7	1/500 1/593	620	30.1	1/640 1/690	625	30.3
			1/620 1/720	280	13.6	1/600 1/688	160	7.7	1/720 1/780	155	7.5
TOTAL 2062	2062			2062 IgG+ 780 37.8%			2062 IgM+ 780 37.8%			2062 IgM+ 780 37.8%

Prima determinare ELISA IgG(-)			A 2 a Determinare ELISA IgG(+)			Prima determinare IgM (+) ELISA			A 2 a determinare IgM(+) ELISA
Dil.	Probe		Dil.	Probe		Dil.	Probe		Dil.	Probe
Dil.	Nr.	%	Dil.	Nr.	%	Dil.	Nr.	%	Dil.	Nr.	%
0,134 0,143	1357	65.8	0.140-0.160	945	45.8	0,130-0,140	642	31.3	0,140 - 0,150	612	29.7
0,169– 0,178	705	34.2	0.172-0.179-	337	16.34	0,150-0,160	634	30.7	0,160 – 0,180	670	32.5
			0.570-0.680	310	15.03	0,700-0,780-	599	29.1	0,752-0.800	610	29.6
			0.720-0.780	470	27.8	0,884-0,990	187	9.1	0.960-1,022	170	8.2

Fig. nr.12 –Repartiţia procentuală a titrurilor anticorpilor de tip IgM (ELISA) prezentă

la gravidele cu sarcină de 4 luni (prima determinare

3.6 Asocierea metodelor PCR ŞI ELISA pentru detectarea parazitului Toxoplasma gondii

Un lot de 248 gravide, dintre care 148, cu sarcini anterioare anormale sau cu expunere la surse de Toxoplasma gondii şi 100, cu sarcini anterioare normale a fost investigat în vederea detectării infestării cu Toxoplasma gondii. Grupul de 148 paciente a fost considerat cu risc sporit de infestare, iar cel de 100 au fost incluşi în grupul control.

Determinările serologice s-au făcut în cadrul Laboratorului de Biochimie al Ministerului de Interne (Teodorescu şi colab, 2006).

Femeile au fost intervievate folosindu-se un chestionar în care s-au înregistrat informaţii demografice precum şi alte informaţii relevante (Tabelele nr.17 şi 18).

Tabelul 17 - Distribuţia celor 248 de gravide în funcţie de vârstă, trimestrul de sarcină şi numărul de avorturi

Loturile investigate	Vârsta femeilor			Trimestrul de sarcină			Număr de avorturi
Loturile investigate	20	21–30	31–40	1	2	3	1-2	3
Lotul presupus infestat	24	80	44	33	57	58	143	5
Lotul control	15	50	35	25	35	40	0	0

Tabelul 18 Distribuţia celor 248 de gravide în funcţie de reşedinţă şi de sursele posibile de infestare

Loturile investigate	Reşedinţa femeilor		Consum de carne crudă		Contact cu pisica		Contact cu solul infestat cu oochişti
Loturile investigate	urbană	rurală	Da	Nu	Da	Nu	Da	Nu
Lotul presupus infestat	110	38	43	105	38	110	120	28
Lotul de control	80	20	20	80	22	78	28	72

Întregul grup a cuprins femei aparţinând atât mediului urban (110 - 44.5%) cât şi celui rural (38 –15.32%). Au fost investigate posibilele surse de infestare pentru ambele grupe: consumul de carne crudă, care este mai mare la gravidele presupus infestate, contactul cu pisica care la fel, este mai mare la lotul presupus infestat (110 – 44.5%) şi contactul cu solul infestat (120 –48.4%) (Tab18).

Datele au fost analizate statistic folosind testele de evaluare chi- pătrat şi Fisher pentru a evalua diferenţele posibile între grupele investigate. O valoare P < 0.02 a fost considerată semnificativă.

Din chestionare a reieşit că 40 de gravide din lotul de risc (27%) şi 5 din grupul de control (5%) au avut testul seropozitiv la Toxoplasma gondii în timpul unei sarcini anterioare. Nici una dintre gravide nu a prezentat simptome aparente de toxoplasmoză pe parcursul sarcinii.

Tabelul 19 - Rezultatele determinărilor prin metodele PCR (gena B1) şi ELISA (IgM şi IgG) la gravidele luate în studiu

Trimestrul	Lotul presupus infestat						Lotul de control
	IgM (ELISA)		IgG (ELISA)		PCR (gena B1)		IgM (ELISA)		IgG (ELISA)		PCR (gena B1)
	nr	%	nr	%	nr	%	nr	%	nr	%	nr	%
1	0	0.0	24	16.2	6	4.0	0	0.0	3	3.0	0	0.0
2	2	1.35	26	17.5	6	4.0	0	0.0	4	4.0	0	0.0
3	2	1.35	30	20.3	8	5.5	0	0.0	5	5.0	0	0.0
Total	4	2.7	80	54.0	20	13.5	0	0.0	12	12.0	0	0.0

3.7 Investigarea prenatală şi diagnoza postnatală timpurie a toxoplasmozei

S-a considerat necesar un studiu mai amplu referitor la impactul produs de infestarea cu Toxoplasma gondii asupra produsului de concepţie. S-a realizat investigarea preconcepţie cât şi post concepţie a gravidelor declarate infestate congenital urmărindu-se în paralel produsul de concepţie. Nou născuţii aparţinând gravidelor infestate congenital au fost urmăriţi lunar timp de un an din două motive:

La nou născuţii descoperisi infestaţi, care au urmat tratamentul adecvat s-a urmărit efectul tratamentului prin dispariţia anticorpilor IgG prin metoda ELISA sau Western blot
Persistenţa anticorpilor IgG specifici în serul copiilor după un an de viaţă, cu sau fară semne clinice, în scopul depistării eventualei transmiteri a parazitului de la mamă la copil.

Urmărirea s-a făcut pe un număr de 97 gravide diagnosticate anterior cu toxoplasmoză congenitală.

Seroconversia toxoplasmică a fost puternic sugerată fie

Ø de titruri înalte de IgM (indice>1000 U.I./ml) la testul ELISA cu imunosorbent legat de enzime (enzyme-linked immunosorbent);

Ø de o creştere de 3 ori a titrurilor IgG pentru 2 mostre de ser luate la 3 sǎptamâni distanţǎ şi analizate în paralel,

Ø Creşterea IgM şi apoi a IgG specific în timpul sarcinii.

Cum seroconversia periconceptională poate rezulta în infestarea congenitală (Foudrinier şi colab, 2000) datele femeilor suspectate de toxoplasmoză căpătată timpuriu în timpul sarcinii au fost coroborate cu cele la care seroconversia s-a produs în primul trimestru. Toate femeile au fost tratate cu spiramicina, doza fiind de 3g de 3 ori pe zi până la naştere şi au fost supravegheate lunar prin ecografie (Teodorescu şi colab, 2005, Teodorescu şi colab, 2007).

3.7.1       Diagnoza prenatală

Din totalul de 97 gravide diagnosticate cu toxoplasmoză congenitală, 93 au acceptat prin liber consimţământ recoltare de lichid amniotic la 4 – 5 săptămâni după seroconversia estimată şi întotdeauna la 18 săptămâni de amenoree. Patru gravide nu şi-au dat consimţământul.

Lichidul amniotic a fost testat pentru toxoplasma prin prelevare pentru tratamentul pe culturi de celule, injectarea şoarecilor cu lichid amniotic şi PCR. Dacǎ un singur rezultat la unul din aceste teste ar fi fost pozitiv, femeilor li se dǎdea posibilitatea de a aleagă între:

1. continuarea sarcinii şi administrarea unui tratament cu pirimetamine 50 mg./zi plus sulfadiazine 100 mg/kg din greutatea corpului pe zi şi

2. să întrerupă sarcina (Remington şi colab, 1985, Pratlong şi colab, 1996).

Tabel 20 - Date clinice şi biologice privind seroconversia la 93 gravide infestate periconcepţional cu Toxoplasma gondii şi efectul seroconversiei asupra produsului de concepţie

Rezultatele următoarelor teste
		Analiza lichidului amniotic			Analiza placentei		Serologia sângelui din cordon^b			Western blotting^c		Serologia la 1 an de viaţă, IgG	Comentarii asupra situaţiei clinice şi a rezultatelor în primul an de viaţă
Paci. nr.	Trim.	Cultura de celule	Şoareci inoculaţi	PCR	Şoareci inoculaţi	PCR	IgG	IgM	IgA	IgG	IgM	IgG
1	2	- c	-c	+	ND^a	ND	ND	ND	ND	ND	ND	ND	^dTerminarea sarcinii la 25 săptămâni (ascite); probe bioptice din creier, inimă, şi ficat positive, puncţia din ascită pozitivă
2	3	-	-	+	ND	ND	+	+	ND	ND			^dAsimptomatic Terminarea sarcinii la 25 săptămâni probe biopsie creier, inimă şi ficat, probe puncţie ascită pozitive
3	2	+	+	+	+	-	+	c-	c-	ND			Asimptomatic
4	2	-	+	+	ND	ND	ND	ND	ND	ND	ND	ND	^dTerminarea sarcinii la 33 săptămâni (CC); probe din creier şi inimă pozitive
5	3		+	+	ND	ND	ND	ND	ND	ND	ND	ND	Hemoragie fetală, moarte intrauterină la 37 săptămâni
6	2	-	+	+	ND	ND	ND	ND	ND	ND	ND	ND	Moarte intrauterină la 36 săptămâni
7	3	ND	ND	ND	+	+	-	-	-	+	-	+	Asimptomatic
8	3	-	-	-	ND	ND	+	-	-	ND	ND	+	Asimptomatic (36săptămâni)
9	2	-	+	+	ND	ND	ND	ND	ND	ND	ND	ND	Terminarea saracinii la 30 săptămâni
10	2	+	+	+		+	ND	ND	ND	ND	ND	ND	^dTerminarea sarcinii la 32 săptamâni; (CC) probele bioptice creier, pozitive
11	2				ND	ND	+	+	+	+	+	+	Asimptomatic
12	3	ND	ND	ND		ND	+	+	+	+	+	+	Asimptomatic
13	3	ND	ND	+	+	+	+	+	+	+	+	+	Normal la examinarea neurologică; hepatosplenomegalie + CC + vascularităţi
14	3	ND	ND	ND		+	+	+	+		+	+	Asimptomatic
15	2	ND					+					+	Asimptomatic (10 luni)
16	3	ND		+	+	ND	+	+	+	+	+	+	Asimptomatic (8 luni)
17	3		+		ND	ND	+	+	+	+	+	+	Asimptomatic (6 luni
18	2	ND	ND				+	+				+	O sechelă cu CC, asimptomatic
19	3			+			+	+			+	+	Asimptomatic (6 luni
20	3	ND	ND	ND	+	+	+	+	+	+	+	+	Asimptomatic
21	3	ND	ND	ND		+	+	+	+	+	+	+	Leziuni oculare
22	2			+	+	ND	+		+	+		+	Asimptomatic (6 luni)
23	3		ND	+	+	+	+	+	+	+	+	+	Asimptomatic
24	3	ND	ND	ND	ND	ND		+		+	+	+	Asimptomatic (6 luni)
25	2	c	+	+	+	c	+	c	+	c	c	+	Asimptomatic
26	3	ND		+	c	c	+	+	+	+	+	+	Asimptomatic
27	1	ND	ND	+	+	+	ND	ND	ND	ND	ND	ND	Terminarea sarcinii la 18 săptămâni (dilatări ventriculare)
28 -100	1, 2, sau 3	c sau ND	c sau ND	c sau ND	c		+	±	±	c	c	c	Absenţa toxoplasmozei congenitale

^a Abreviar: SC, seroconversie; ND - nedeterminate; CC - calcificări cerebrale

^b 5 rezultate cu IgM fals-pozitiv şi 7 rezultate cu IgA au fost observate la pacienţii între numerele 28-110, (tabelul20).

^c Detectarea IgG neosintetizat şi/ sau IgM la nou-născut în primele 2 luni de viaţă; un rezultat negativ corespunde observării IgG transmis sau infestării cu IgM matern.

3.8 Rezultate şi discuţii

3.8.1 Diagnoza prenatală

Frecvenţa infestărilor fetale a fost mai mare atunci când infestarea mamei a avut loc mai târziu în timpul sarcinii.

Ratele infestării congenitale au fost de: 1,4%, 36,3% şi 82,7% când serconversia maternală a avut loc în primul, al doilea şi cel de-al treilea trimestru. Rata medie de transmisie în cele trei trimestre a fost de 24.5%. (Tabel 21, Fig. 21).

Tabel 21 - Ratele infestării congenital

Trimestrul de sarcină	Procente de infestare
Trimestru I	1,4%
Trimestru II	36,3%
Trimestru III	82,7%
Rata medie detransmisie	24,5%

Tabel 21 - Starea generală de sănătate a foetuşilor

Categorii de foetuşi	Număr	%
Foetuşi născuţi vii	20	74,07
Foetuşi morţi intrauterin	2	7,40%
Foetuşi cu anomalii (sarcina întreruptǎ)	5	18,5

Fig.nr.22 - Starea de sănătate a nou născuţilor

Rezultatele determinărilor efectuate cu lichid amniotic sunt prezentate în Figura 23.

Fig.-23 Diagnosticul prenatal prin analiza lichidului amniotic

Tab. 25- Rezultatele obţinute prin prin analiza ELISA a placentei

Definirea probelor	Şoareci inoculaţi	%	PCR	%	Prin ambele metodele	%
Rezultate pozitive	9	50	7	50	16	88,9
Rezultate negative	9	50	7	50	16	88,9

3.8.2 Managementul postnatal

La naştere, placenta a fost testată pentru Toxoplasma gondii prin metoda PCR şi/sau injectarea intraperitoneală a şoarecilor. Sângele din cordonul ombilical a fost testat pentru anticorpi anti-toxoplasma, prin titrarea anticorpilor IgG, IgM şi IgA specifici conform indicaţiilor date de (Desmonts şi colab, 1974, Dunn şi colab (1999) (Gallego-Marín şi colab, (2006). Atunci când s-au luat mostre din sângele mamei, în acelaşi timp, a fost folosită şi metoda Wester blot pentru a compara tipurile de anticorpi ale mamelor cu ale nou-născuţilor. Situaţia serologică a nou-născutului a fost verificată la o lună după naştere apoi la fiecare 3 luni, până la dispariţia IgG matern din două mostre consecutive.

Nou-născuţii infestaţi au fost trataţi cu pirimetamină (1 mg/kg/zi) şi sulfadizine (150mg/kg/zi), plus suplimentări de acid folic până când toxoplasmoza congenitală a fost eradicată.

Combinarea celor 3 metode: analiza lichidului amniotic, a sângelui din cordon ombilical şi determinarea Western blot au confirmat 90% de cazuri de infestare congenitală ( 18 feţi din 20) în primile 2 luni de viaţă. La 2 pacienţii infestarea a fost totuşi descoperită mai târziu (la peste 3 luni) prin detecţia unui nivel persistent al IgG. Ambii sugari (pacienţii nr. 8 şi nr 15) au avut un diagnostic prenatal negativ şi nu au prezentat un nivel decelabil al IgM sau IgA specific la naştere.

3 8.3 Serologia sângelui din cordonul ombilical

Analiza sângelui din cordonul ombilical a fost realizată prin cele două metode: inocularea intraperitoneală a şoarecilor şi PCR. Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul 26.

Existenţa anticorpilor IgA şi IgM în circulaţia nou-născutului este considerată de origine fetală, fiind dovada unei infecţii congenitale acute.

La 18 din cei 20 de nou-născuţi infestaţi (90%), testele serologice au detectat IgG specific. Totodată s-a constatat că:

IgM specific a fost prezent la14 din cei 20 de pacienţi infestaţi (70%)
IgA specific a fost prezent la 13 din cei 20 de pacienţi infestaţi (65%).
IgM şi IgA au fost detectaţi simultan în 16 din cei 20 nou- nǎscuţi (80%)

La 5 nou-născuţi din cei 27 nu s-a detectat IgG (printre care şi pacienţii nr. 7 şi 24) pentru că au fost copii ale caror mame au avut seroconversia la puţin timp după parturiţie. În cazul acestora, sinteza maternă a IgG specific nu a început până la naştere, explicându-se, astfel, absenţa IgG din serul cordonului.

În cazul unei mame cu seroconversie târzie (a pacientului nr. 7) nu au fost detectaţi anticorpi la nou-născut, iar infestarea acestuia s-a dovedit mai târziu prin metoda Western blot.

Interesant este faptul că IgM specific a fost detectat şi în 5 mostre de ser din cordon luate de la nou-născuţi neinfestaţi. Analiza Western blot a arătat că mostrele au fost contaminate la naştere cu IgM matern (tipare IgM identice).

	IgG	%	IgM	%	IgA	%	IgM/IgA	%
Rezultate pozitive	18	90	14	70	13	65	16	80
Rezultate negative	2	10	6	30	7	35	4	20
Total	20	100	20	100	20	100	20	100

Tabel nr. –26 Rezultatele serologia sângelui din cordonul ombilical la pacienţii infestaţi

3.8.4 Analiza Western blot

S-au testat 79 de mostre perechi mama-copil, pentru tipurile de IgG şi IgM (39 de comparaţii între serul matern şi cel din cordon şi 40 de comparaţii între serul matern şi serul nou-născutului).

La 13 din 17 nou nǎscuţi (76, 5%) s-a produs neosinteza de IgG iar cea de IgM a s-a produs la. la 12 din cei 17 nou nǎscuţi (70,6%).

Prin ambele metode menţionate anterior, analiza tipurilor de IgG şi IgM matern, respectiv IgG şi IgM al nou-născuţilor ne-a permis să diagnosticăm 15 din 17 (88.2%) cazuri de toxoplasmoză în primele 2 luni de la naştere (Tab. 27, Fig. 26).

Tab. nr. -27 Rezultatele serologice prin metoda Western blot

	IgG	%	IgM	%	IgM/ IgA	%
Rezultate pozitive	13	76,5	12	70,6	15	88,2
Rezultate negative	4	23,52	5	29,1	2	20
Total	17	100	17	100	17	100

Testul Western blot nu a detectat nici un IgG şi IgM neosintetizat la cei 43 de nou-născuţi neinfestaţi.

Din analiza rezultatelor prezentate a reieşit că:

· La pacienţii, 11, 13, 14, 15, 18, 22, 20, 26, neosinteza s-a produs imediat după naştere

· La pacientul nr.18, IgG-ul a fost prezent şi în săptămâna a 2-a după naştere;

La pacienţii nr. 19, 25, nou născuţi rezultatul a fost negativ imediat după naştere, totuşi la un an de viaţă serologia IgG, efectuată prin metoda Western blot, a indicat un rezultat pozitiv. Copii au fost trataţi în continuare.

La pacienţii nr.7, 13, 23, neosinteza a apărut la 4 săptămâni după naştere

La şase săptămâni după naştere a apărut neosinteza la pacienţii nr.12 şi15 iar prezenţa IgG-ului a fost în continuare prezentă, deşi se aflau sub tratament, la pacienţii nr.14, 15 şi 22.

La pacienţii nr. 16, 17, 24 neositeza a apărut la 8 săptămîni după naştere (Tab.29).

Sensibilitatea detectării IgM şi IgA prin metoda ELISA pentru diagnosticarea toxoplasmozei congenitale la naştere a fost de 70% şi respectiv 65%.

3.9 Anamneza gravidelor diagnosticate cu toxoplasmoză congenitală

Anamneza s-a făcut la 27 gravide diacnosticate atat ele cat şi produsul de concepţie infestaţi congenital.

3.10 Managementul Toxopasmozei

Este prezentat algoritmul de urmărire a infestării cu Toxoplasma gondii la femeia gravidă. Studiul nostru a fost în concordanţă cu informaţiile din literatura de specialitate (Alanen şi colab, (1998), Dubey şi colab, (1988), Nimri şi colab. (2004), Ruoss, (1972), Remington şi colab (1998

4. REZULTATE PERSONALE OBŢINUTE ÎN INVESTIGAŢIILE EFECTUATE LA GRAVIDELE INFESTATE CU

Trichomonas uro-genitalis

4.1 MATERIAL ŞI METODĂ

În cadrul acestei a doua părţi a lucrării s-a urmărit un studiu statistic retrospectiv efectuat pe baza urmăririi clinice a unui grup format din 1223 femei gravide aflate în evidenţa Maternităţii Giuleşti (internate s-au supravegheate ambulatoriu) cu vârste de gestaţie cuprinse între 16 – 36 săptămâni.

Măsurarea pH vaginal- un frotiu umed al secreţiilor vaginale din fornix-ul posterior vaginal a fost diluat cu ser fiziologic şi examinat la microscop (mărire de ×400) pentru identificarea celulelor specifice. Scăderea pH-ului vaginal apare în cazul dezechilibrului florei vaginale.

Vârsta de gestaţie a fost calculată în conformitate cu data ultimului ciclu menstrual şi cu ultrasonografia făcută înainte de a 20-a săptămână de gravididate, metodă recomandată de Fontaine şi colab., (2000)

Infestarea cu Trichomonas uro-genitalis a fost diagnosticată dacă cel puţin trei din cele patru criterii Amsel au fost îndeplinite:

secreţie vaginală difuză gri sau gălbuie;
• pH vaginal >4.5;
• test pozitiv la miros (un miros de peşte dupa adăugarea unui strop de 10% KOH pe tamponul vaginal);
prezenţa celulelor specifice detectate prin microscopie pe frotiul umed după metoda descrisă de (Andersen şi colab. 1961, Amsel şi colab. 1983, Abony şi colab. 1992).

Pentru coloraţia frotiului s-a utilizt coloraţia Gram

Ruptură prematură de membrane (RPM) - este definită ca ruperea membranelor la o vârsta gestaţională de peste 26 săptămâni de amenoree şi sub 37 săptămâni de amenoree complete, cu cel puţin o oră înainte de debutul travaliului. Afectează 2-3 % din sarcini conform studiilor efectuate de Maxwell (1993) şi Merenstein şi colab (1996).

Diagnosticul de naştere înainte de termen datorat rupturii membranelor (NTT).

Acesta fost realizat prin pozitivarea nitrazinei în conctact cu secreţia vaginală, sau alte semne clinice precum jet sau fluid din vagin, înainte de a 37 - asăptămână de gestaţie.

Femeile care au născut între săptămânile 20 şi 37 de gestaţie au fost considerate ca având o naştere înainte de termen fără vreo evidenţă a rupturi premature înainte de termen a membranelor.

Vaginoza bacteriană este o infestare cu bacterii aerobe şi anaerobe. Apare şi se remite spontan. Poate fi asimptomatică la 50% din femei. Poate cauza dispareunie. Este asociată cu endometrita, avorturile spontane şi boala inflamatorie pelvina la începutul

4. 2 Rezultate

Lotul de studiu a cuprins un număr de1223 de gravide.

Trichomonas uro-genitalis, au fost descoperită la:

67 (5.5 %) gravide

Vaginoză bacteriană la:

196 (16.0%) dintre paciente (Tabel 30):

Tabel nr. 30

Totalul gravide infestate cu cu Trichomonas uro-genitalisi care prezentau şi vaginoză bacteriană (pH-ul >5)

Total gravide

Trichomonas uro-genitalis

Vaginoza bacteriană

Infestate

vârsta medie

Neinfestate vârsta medie

1223

5.5

196

16.0

25 ± 4,75

24,5 ± 4,69

25 ± 4,56

Aşa cum se poate observa în tabelul 31, vaginoză bacteriană fost pozitivă la:

· 65 (33.1%) de paciente cu vârsta de gestaţie de 16 – 20 săptămâni

· 134 (66.9%) paciente în a 36 a săptamână de gestaţie sau în timpul travaliului (dacă se dezvoltă travaliu înainte de termen (NTT) sau ruptură prematură înainte de termen a membranelor (RPM).

· Tabel nr. 32

Repartiţia pacientelor care au au prezentat naştere înainte de termen şi ruptură prematură a membranelor

Totalul paciente	NPT	%	RPM	%
1223	138	11.3	41	3.4

47 (24%) au dezvoltat naştere înainte de termen

§ 11 (5.6%) au avut ruptură prematură de membrane.

În acelaşi timp, în cazul gravidelor neinfestate s-au observat:

50 din 880 (4.9%) care au prezentat naştere înainte de termen şi
40 din 880 (2.9%) au prezentat ruptură prematură de membrane

Gravidele cu vaginoză bacteriană au prezentat o probabilitate mai mare (P < 0,05).de naştere înainte de termen şi de ruptură prematură a membranelor.

Table nr. 33

Distribuţia naşterilor la termen, travaliu înainte de termen şi ruptura de membrane datorat travaliului prematur înainte de termen la femeile cu vaginoză bacteriană / fără vaginoză bacteriană

VB	Termen		NTT		RPM		Total
	n	%	n	%	n	%	n	%
Neinfestate	880	92.2	50	4.9	30	2.9	960	100
Infestate	138	70.4	47	24	11	5.6	196	100
Total	1018	88.1	97	8.4	41	3.5	1156	100

Fig.nr. 31 -Distribuţia procentuală a naşterilor la termen, a travaliului înainte de termen şi a rupturii de membrane datorate travaliului prematur înainte de termen la femeile cu vaginoză bacteriană / fără vaginoză bacteriană

Din totalul de 1223 gravide, 67 au prezentat infestare cu Trichomonas uro-genitalis.

Dintre acestea, 4 (6%) au dezvoltat naştere înainte de termen şi 2 (3%) au prezentat ruptură prematură înainte de termen a membranelor, ceea ce nu a fost semnificativ din punct de vedere statistic.

În cazul femeilor neinfestate:

77 din 880 (8.4%), au dezvoltat naştere înainte de termen
23 din 880 (3.4%) au prezentat ruptură prematură înainte de termen a membranelor, ceea ce este nesemnificativ din punct de vedere statistic.

Tabel nr. 34

Distribuţia naşterilor la termen, a travaliului înainte de termen şi a rupturii membranelor în travaliu prematur înainte de termen, la femeile cu Trichomonas uro-genitalis / fără Trichomonas uro-genitalis

Trichomonas uro-genitalis	Termen		NTT		RPM		Total
	Nr. gravide	%	Nr. gravide	%	Nr. gravide	%	Nr. gravide	%
Neinfestate	860	88.6	77	8.0	23	3.4	960	100
Infestate	61	91	4	6	2	3	67	100
Total	921	89.7	81	7.9	25	2.4	1027	100

Abreviar = NTT = naştere cu travaliu înainte de termen; RPM = ruptură prematură înainte de termen a membranelor.

Aşa cum reiese din tabelul 35, la pacientele cu un pH ≥5:

77 din 102 gravide (16.6%) au prezentat naştere la termen
8 din 102 (7.9%) au avut ruptură prematură de membrane, în comparaţie cu:

Femeile gravide cu un pH vaginal <5:

33 din 925 (3.6%) care au prezentat naştere la termen
22 din 925 gravide (2.4%) au dezvoltat ruptură prematură de membrane (P < 0.05)

(Tabel 35).

Fig.nr – 33

Distribuţia naşterilor la termen, travaliu înainte de termen şi ruptura membranelor în travaliu înainte de termen la femeile cu un pH vaginal ≤5 - >5

La pacientele infestate cu Trichomonas uro-genitalis toate naşterile înainte de termen au fost înainte de săptămâna a 32-a de gestaţie dintre care ( Tabelul 37):

La 68.1% în timpul săptămânilor 28 – 30 de gestaţie,

La 31.9% în timpul săptămânilor 31 –36

4. 3 Tratamentul Trichomnozei uro-genitale la gravide

Se face cu ajutorul metronidazolului, medicaţia fiind diferenţiată în raport cu vîrsta sarcinii astfel:

În primele 3 luni de sarcină, tratamentul cu metranidazol se face prin aplicarea unui ovul ce conţine 0,500g metronidazol, din trei în trei zile- timp de 10-15 aplicări.

După luna a treia:

Metronidazol (Flagyl, Protostat), 2 g/ per os într-o singură doză sau metronidazol, 500 mg/ per os de două ori pe zi timp de 7zile,sau metronidazol, 375 mg/ per os de două ori pe zi timp de 7 zile.

4.4.1 Tratamentul partenerului

Concomitent cu tratamentul partenerei trebuie efectuat şi tratamentul partenerului pentru eradicarea complta a infecţiei Tratamentul fiind acelaşi ca şi la partenerǎ.

5. CONCLUZII GENERALE

Studiile efectuate de noi asupra Toxoplasma gondii au relevat următoarele concluzii:

1. Primul lot testat în număr de 3781 gravide nu a prezentat anticorpi de tip IgG şi IgM în prima şi a doua săptămână de sarcină. Seroconversia nu s-a produs până la sfârşitul sarcinii

2. Un al doilea lot de 2350 gravide au fost testate în prime;e săptămâni de sarcină prin metodele RIF/ELISA şi s-a constatat că prezintă titruri normale pentru IgG şi absente pentru IgM. Dintre aceste paciente un număr de 288 au fost supuse testării serologice pentru prima oară în săptămânile 10-11 prezentând valori ale concentraţiei IgG foarte mari (≥700 U.I./ml). Determinările de aviditate au evidenţiat că infestare produsă anterior concepţiei (infestare cronică).

3. Analiza celui de-al doilea lot din care au fost excluse cele 288 de paciente cu infestare cronică în a patra lună de sarcină, a evidenţiat apariţia seroconversiei la un număr de 780 de paciente, care au prezentat valori ale concentraţiei IgM crescute, care ulterior au fost urmate de augmentarea nivelului de IgG. Rata transmisiei la făt a fost foarte înaltă atunci când seroconversia a aparut în timpul celui de-al treilea trimestru, subliniind importanţa în aceste cazuri a diagnosticării timpurii postnatale, care majoritatea scapă dignozei antenatale.

4Testul de aviditate, care este un indicator al vechimii infestării, este util în managementul toxoplasmozelor, deoarece orientează medicul spăecialist asupra conduitei terapeutice, evitând astfel un tratament inutil şi toxic pentru mama şi făt.

5 Din anamneza efectuată de noi, reiese că infestarea cu Toxoplasma gondii s-a făcut preponderant prin contactul cu solul infestat cu oochişti şi mai puţin prin consumul de carne crudă sau contactul cu pisic. Locul de reşedinţă al gravidelor nu s-a constituit în factor de risc semnificativ.

6 Valoarea medie a infestăriii cu Toxoplasma gondii a fost de 39,2% Este o valoare cu risc mare pentru foetuşi, deoarece infestările produse în primele săptămâni pot prezenta risc de avort, în schimb cele produse în trimestrul 3-4de sarcină în cazul în care nu se face tratamentul corespunzător sau nu se respectă schema de tratament se pot creia condiţiile apariţiei unei toxoplasmoze congenitală cu risc mare pentru făt: malformaţii congenitale, afecţiuni oculare severe, sau afectarea puternică a sistemului nervos central (Ruoss şi colab, (1972), Remington şi colab, (1998) Steriu, (2000), Stăvaru şi colab (2002), Safadi şi colab, (2003), Steriu, Teodorescu Cristina (2003), Teodorescu şi colab (2005) Teodorescu şi colab, 2006, Teodorescu şi colab, 2007, Teodorescu şi colab, (2008), Villena şi colab (2000).

7 Pentru investigarea prezenţei acestui parazit la femeia gravidă, considerăm oportună şi necesară folosirea concomitentă a mai multor tipuri de metode de investigaţie, bazate pe principii fundamental diferite: ELISA, Western blot, PC R.

8 Metodele analitice utilizate pentru testarea infestării cu T. gondii variază ca fiabilitate în funcţie de natura produsului biologic utilizat pentru determinare. Astfel, metoda PCR este cea mai sensibilă în cazul analizei lichidului amniotic În cazul utilizării placentei ca probă biologic, determinarea prin PCR şi inocularea trituratului de placentă intraperitoneal la şoareci cu urmată de studiu histochimic au prezentat sensibilităţi asemănătoare. Metoda Western blot a fost cea mai sensibilă şi specifică atunci când s-a folosit pentru investigaţie sângele din cordon ombilical, de la mamă şi produs de concepţie.

9 Evidenţierea prezenţei parazitului pe culturile de celule MRC 5 a fost slabă, comparativ cu celelalte metode de analiză folosite. Rezultatele obţinute ar putea fi explicate prin încărcătura parazitologică scăzută.

10Originea rezultatelor PCR fals-negative este neclară, dar explicaţiile tehnice precum prezenţa inhibitorilor Taq polimerazei sunt posibile. Alte explicaţii posibile pentru aceste rezultate fals-negative includ:

a. O perioada prea scurtă între seroconversie şi prelevarea de mostre de lichid amniotic (pacientul 18 a avut amniocenteza doar la 2 săptămâni după seroconversie),

b. Transfer transplacental târziu al parazitului,

c. Transport sau păstrare necorespunzătoare a mostrelor (3 din cele 4 mostre cu lichid amniotic nu au fost păstrate corespunzător). Consecinţele practice ale acestor rezultate antenatale negative au fost minime.

11. Studiile efectuate la nivelul placentelor infestate prin inoculare intraperitoneală la şoareci şi PCR au dovedit infestarea congenitală a foetuşilor, ceea ce indică o posibilă lipsă de eficienţă a tratamentului cu spiramicină

12. Situaţia celor 27 de copii infestaţi a fost următoarea: Din totalul de fetuşi depistaţi cu toxoplasmoză congenitală la 5 dintre ei (foetuşii 1,4,9,10,27) sarcina s-a încheiat din diverse motive medicale la intervale diferite de timp: 18, 30,32,33 , săptămâni de sarcină, alţi 2 foetuşi infestaţi au murit intrauterin (foetuşi 5,6).

1. La pacientul numărul unu sarcina s-a sfârşit la 25 săptămâni cu ascită; probele bioptice din creier, inimă, şi ficat au fost pozitive la fel şi puncţia din ascită.

2. Pacientul numărul doi a fost asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere.

3. Pacientul numărul trei a fost asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere.

4. Pacientul numărul patrua termină sarcina la trizeci şi trei de săptămni cu calcificări cerebrale; biopsiile din creier şi inimă au fost positive

5. Pacientul numărul cinci în urma hemoragiei fetale s-a produs moartea intrauterină la 37 săptămâni

6. Pacientul numărul şase moare intrauterin la 36 săptămâni

7. Pacientul numărul şapte a fost asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

8. Pacientul numărul opt a fost asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

9. Pacientul numărul nouă a terminat sarcina la 30 săptămâni

10. Pacientul numărul zece terminareă saracinii la 32 săptămâni. cu calcificări cerebrale probele bioptice recoltate din creier au fost pozitive.

11. Pacientul numărul unsprezece a fost asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

12. Pacientul numărul doisprezece a fost asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

13. Pacientul numărul treisprezece, normal la examinarea neurologică; ecografic a prezentat hepatosplenomegalie + calcificări cerebrale şi vascularităţi

14. Pacientul numărul paisprezece a fost asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

15. Pacientul numărul cinsprezece fost asimtomatic până la zece luni. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

16. Pacientul numărul şaisprezece fost asimtomatic până la opt luni. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

17. Pacientul numărul şaptisprezece a fost asimtomatic până la şase luni. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

18. Pacientul numărul optisprezece, asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

19. Pacientul numărul nouăsprezece fost asimtomatic până la şase luni. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

20. Pacientul numărul două zeci asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

21. Pacientul numărul douăzeici şi unu a prezentat la naştere leziuni oculare.

22. Pacientul numărul douăzeici şi doi a fost asimtomatic până la şase luni. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

23. Pacientul numărul douăzeici şi trei a fost asimtomatic.. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

24. Pacientul numărul douăzeici şi patru a fost asimtomatic până la şase luni. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

25. Pacientul numărul douăzeici şi cinci a fost asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

26. Pacientul numărul douăzeici şi şase a fost asimtomatic. A fost urmărit pe toată perioada sarcinii şi după naştere

27. Pacientul numărul douăzeici şi şapte termină sarcina la 18 săptămâni (dilatări ventriculare)

Prevalenţa infestării cu Toxoplasma gondii la femeile gravide din lotul analizat de noi este în concordanţă cu cea înregistrată la nivel mondial

Monitorizarea şi prevenirea toxoplasmozei congenitale rămân controversate, în România încă nu s-a clarificat problema raportului cost-beneficiu. O problemă este acordul mamelor faţa de monitorizarea postnatală a copiilor lor pâna la dispariţia totală a anticorpilor toxoplasmatici transmişii.

Aşa cum arată studiile, este nevoie de o monitorizare atentă pentru a detecta toate cazurile de neifestare, deoarece circa 20% din cazuri nu sunt detectate la naştere prin metodele convenţionale şi pot aparea leziuni după naştere.

În ceea ce priveşte efectul infestării cu Trichomonas uro-genitalis la femeia gravidă, studiile noastre au relevat următoarele:

Nu a existat diferenţă semnificativă între vârsta medie a femeilor cu Trichomonas uro – genitalis şi vaginoza bacteriană în comparaţie cu femeile neinfestate (P = 0.872).
Toate pacientele cu Trichomonas uro-genitalis şi Vaginoza bacteriană au avut un pH vaginal ≥ 5.
A existat o corelare semnificativă între vaginoza bacteriană şi pH vaginal ≥5, la 16- 36 săptămâni de gestaţie cu naştere înainte de termen şi ruptura membranelor prin travaliu înainte de termen (P < 0,05).
În plus, o corelare semnificativă a fost găsită între pH vaginal ≥5 cu naşterea prin travaliu înainte de termen şi ruptura membranelor înainte de termen (P < 0.05).

Prezenţa parazitului Trichomonas uro-genitalis, dar mai ales prezenţa vaginozelor bacteriene asociate cu un pH≥5 reprezintă factori potenţiali de naşteri premature prin travaliu înainte de termen sau prin rupere prematură

de membrane la 16 – 36 săptămâni de gestaţie

Concluzia de bază a acestei ample cercetări constă în:

nevoia unor investigatii a gravidelor bazate pe mai multe metode şi tehnici pre şi -post- natştere.

Deşi costul metodelor este ridicat, conform termenului menegerial introdus de englezi ,,Qualy,, (ani de viaţă ajustaţi cu calitatea vieţii) şi care presupune: diagnostic precoce = tratament precoce = creşterea calităţi vieţii copiilor de la 50 la 70 de ani, aceasta modalitate de abordare justificând preţul metodelor combinate.

Presupunând o durată medie de viaţă de 50 ani cu o calitate de 80%, după tratamentul precoce durata de viaţă va creşte de la 50 la 70 ani iar calitatea vieţii va fi de 100%.

6 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Andersen, E., Beams, H., W., 1961, Ultrastructura la Trichomonas uro-genitalis cu referiri speciale la complexul blefaroplastic, J., Protozool, 8:71-75
Anna Alanen, 1998, Polymerase chain reaction in the detection of microbes in amniotic fluid, Annals of Medicine, Volume 8 p-288 - 295

3. Antonio Sifuentes-Álvarez, Sergio Guadalupe Narro-Duarte, Sergio Estrada-Martínez, Juan Humberto Díaz-García, Oliver Liesenfeld, Sergio Arturo Martínez-García, Arturo Canales-Molina, 2006, Seroepidemiology of Toxoplasma gondii infection in pregnant women in a public hospital in northern Mexico

4. Cazenave, J., Cheyrou, A., Blouin, P., Johnson, A. M., Begueret J., 1991, Use of polymerase chain reaction to detect Toxoplasma, J. Clin. Pathol, 44, 1037–1039

5. Cazenave, J., Forestier, F., Bessières, M. H., Broussin, B., Begueret, J., 1992, Contribution of a new PCR assay to the prenatal diagnosis of congenital toxoplasmosis. Prenat. Diagn; 12:119–127

6. Chidekel, L., Jorgen, Platz-Christensen, J., 2002, Bacterial vaginosis în early pregnancy may predispose for preterm birth and postpartum endometriosis, Acta. Obstet. Gynecol. Scand. 81:1006 – 1010.

7. Colin D. Jones, Narciss Okhravi, Peter Adamson, Sharron Tasker and Susan Lightman, Comparison of PCR Detection Methods for B1, P30, and 18S rDNA Genes of T. Gondii in Aqueous Humor,² Molecular Diagnostics Unit, Singleton Hospital, Swansea SA2 8QA, United Kingdom 2000, From the Department of Clinical Ophthalmology, Moorfields Eye Hospital, London EC1V 2PD, United Kingdom; and the

8. Cook, D. C, Gilbert, R. E., Buffolano, W., Zufferey, J., Petersen, E., Jenum, P., Foulon, W., Semprini, A. E., Dunn, D. T., 2000, Sources of Toxoplasma infection in pregnant women: European multicentre case-control study. BMJ, 21, 142–147

9. Daffos F., Costa J. M., Thulliez P., Forestier F., Vidaud M., 1994, Prenatal diagnosis of congenital toxoplasmosis with a polymerase chain reaction test on amniotic fluid. N., Engl. J., Med. 331:695–699

10. Derouin F, Jacqz-Aig train E, Thulliez P, Couvreur J., Leport C., 2000, Cotrimoxazole for prenatal treatment of congenital toxoplasmosis? Parasitol Today.16(6): 254-256

11. Derouin, F., şi colab., 1999, Direct agglutinatin test for diagnosis of Toxoplasma infection: Method for increasing sensitivity and specificity, J., Clin., Microbiol., 11, (6), 562-568

12. Derouin, F., si colab., 1987, Comparative study of tissue culture and mouse inoculation methods for demonstration of Toxoplasma gondii, J., Clin., Microbiol., 25(9): 1597-1600

13. Desmonts, G. et. al., 1974, Congenital toxoplasmosis A. prospective study of 378 pregnancies, New. Engl., J., Med., 290 (20): 1110-111

14. Desmonts, G., Y. Naot, and J. S. Remington. 1981. Immunoglobulin M-immunosorbent agglutination assay for diagnosis of infectious diseases: diagnosis of acute congenital and acquired Toxoplasma infections. J. Clin. Microbiol. 14:486-491

15. Dino Petrin, Kiera Delgaty, Renuka Bhatt, Gary Garber, 1998, Clinical and Microbiological Aspects of Trichomonas vaginalis, Clinical Microbiology Reviews, p. 300–317 Vol. 11, No. 2

Dubey J.P, Beattie CP, 1988, Toxoplasmosis of Animals and Man. Fourth edition. Boca Raton, FL: CRC Press.

17. Dubey, J. P., Beattie, C. P., 1988, Feline toxooplasmosis from acutely infected mice and the development of toxoplasma cysts, J., Protozool, 23: 537-546.

18. Dubey, J., P., si colab, 1972, Cyst-induced toxoplasmosis in cats, J., Protozool, 19: 155-17

19. Dubey, J., P., si colab, 2000, Characterisation of the new fecal form of Toxoplasma gondii, J., Parasitol, 56: 447-456

20. Dubey, J., P., si colab, 1998, Structures of Toxoplasma gondii Tachyzoites, Bradyzoites, and Sporozoites and Biology and Development of Tissue Cysts, Clin., Microbial Rev., 11(2): 267-299

21. Dubey, J., P, si colab., 1998, Toxoplasmosis of Animals and Man, Fourth edition, Boca Raton, FL: CRC Press.

22. Dubey, J., P.S şi colab., 1998. P., 2002, Toxoplasma gondii: transmission, diagnosis and prevention, Clin. Microbiol. Infect., vol. 8, no. 10, p. 634-640

23. Fulton, J., D., si colab., 1999, Direct agglutination test for Toxoplasma gondii Lancet, , ii, 1068-1069

Fulton, J.D., Voller A., 1964, Evaluation of immunofluorescent and direct agglutination methds for detection of specific Toxoplasma antibodies, Br., Med., J, 2, 1173- 75
Gagne S, S, 2001. Toxoplasmosis. Prim Care Update Obstet Gynecol 8: 122–126.

26. Gallego-Marín, Carolina, Henao, Ana Carolina,Gómez-Marín, Jorge Enrique, 2006, Clinical Validation of a Western Blot Assay for Congenital Toxoplasmosis and Newborn Screening in a Hospital in Armenia (Quindio) Colombia Oxford University Press, Volume 52, Number 2, 15 , p. 107-112(6)

Galvan Ramirez M de la L, Soto Mancilla JL, Velasco Castrejon O, Perez Medina R, 1995. Incidence of anti-Toxoplasma antibodies in women with high-risk pregnancy and habitual abortions. Rev Soc Bras Med Trop 28: 333–337

28. Hay J., Arnott M.A., 1999, Prevalence of toxoplasma IgG, BMJ, 306:720

Health Potection Agency 2006. Investigation of toxoplasma in pregnancy. National Standard Method. http://www.hpa-standardmethods.org.uk/pdf sops.asp.

30. Heine, P, McGregor, J, A, 2007, Trichomonas vaginalis: a reemerging pathogen , University of Colorado School of Medicine, Department of Obstetrics and Gynecology, Denver, 80262

Hillier, S. L., Nugent, R., P., Eschenbach, D., A., Andersch, B., 1995, Bacterial vaginosis and vaginal microorganisms in idiopathic premature labor and association with pregnancy outcome, N. Engl. J. Med.; 333:1737 – 1742.
Hillier, S., L., şi colab, 2002, The relation of amniotic fluid cytokines and preterm delivery, amniotic fluid infection, histological chorioamnionitis and chorioamnion infection, Obstet. Gynecol., 81: 941-948.
Hiroshi Morisaki, John E. Heuser, L., David Sibley, Invasion of Toxoplasma gondii occurs by active penetration of the host cell Journal of Cell, 1995, Science 108, 2457-2464
Hofgärtner WT, Swanzy SR, Bacina RM, Condon J, Gupta M, Matlock PE, Bergeron DL, Plorde JJ, Fritsche TR, 1997, Detection of immunoglobulin G (IgG) and IgM antibodies to Toxoplasma gondii: evaluation of four commercial immunoassay systems. J Clin Microbiol 35: 3313–3315.

35. Hofgärtner, W. T. si colab. 1997, Detection of immunoglobulin G (IgG) and IgM antibodies to Toxoplasma gondii: evaluation of four commercial immunoassay systems, J. Clin., Microbiol. 35: 3313–3315.

36. Hohlfeld, P., Daffos, F., Costa, J. M., Thulliez, P., Forestier, F., Vidaud, M., 1994, Prenatal diagnosis of congenital toxoplasmosis with a polymerase chain reaction test on amniotic fluid. N Engl J Med.; 331:695–699

Holst, E., Goffeng, A., R., Andersch, B., 2000, The impact of regular vaginal pH screening on the diagnosis of bacterial vaginosis in pregnancy, J. Fam. Pract. 49: 39 – 43.

38. Ho-Yen, D., O., et al., 1992, Use of the polymerase chain reaction to etect Toxoplasma gondii in human blood samples, J., Clin, Pathol., 45: 910-913

39. Hughes, H., P si colab, 2001, Characterization of a secretory antigen from Toxoplasma gondii and its role in circulating antigen production, Int .J. Parasitol.

40. Hume, O., S., 1972, Human toxoplasmosis, Oxford University Press

41. Hume, O., S., 1972, Toxoplasmosis and pregnancy, Am., J., Obstet., Gynaelcol. 114, 703-714.

Hussein AH, Nagaty IM, Fouad MA, 2002. Evaluation of IgMELISA versus PCR in diagnosis of recent Toxoplasma gondii infection. J Egypt Soc Parasitol 32: 639–646

43. Hussein, A. H., Nagaty, I. M., Fouad, M. A., 2002, Evaluation of IgM ELISA versus PCR in diagnosis of recent Toxoplasma gondii infection, J. Egypt. Soc. Parasitol., 32: 639–646.

44. Hutchinson, W., M., 1965, Experimental transmission of Toxoplasma gondii, Nature, 206: 961-962

Ingrid Reiter-Owona. 2005, Laboratory diagnosis of toxoplasmosis – possibilities and limitations. J Lab Med; 29(6):439-445
Ismail M., A, Zinaman M.,J, Lowensohn RI, Moawad AH., 1985 The significance of C- in women with premature rupture of membranes.reactive protein levels, Am. J., Obstet., Feb., 15;151(4):541-544 Gynecol.
Jacobs, L., si colab., 1967, The resistance of the cysted form of Txoplasma gondii J., Parasitol, 46: 11-21.
James G.S, Sintchenko V.G, Dickeson D.J, Gilbert GL, 1996. Comparison of cell culture, mouse inoculation, and PCR for detection of Toxoplasma gondii: effects of storage conditions on sensitivity. J Clin Microbiol 34: 1572–1575.

49. Jeffrey L. Jones, Deanna Kruszon-Moran, and Marianna Wilson, Toxoplasma gondii Infection in the United States, 1999–2000, Centers for Disease Control and Prevention, Atlanta, Georgia, USA; and National Center for Health Statistics, Centers for Disease Control and Prevention, Hyattsville, Maryland

Jeffrey L. Jones, Deanna Kruszon-Moran, Marianna Wilson, Geraldine McQuillan, Thomas Navin and James B. McAuley, Toxoplasma gondii Infection in the United States: Seroprevalence and Risk Factors American Journal of Epidemiology Vol. 154, No. 4: 357-365
Gérard Niel, Dominique Costagliola, Martin Danis, 2008, Epidemiology of Toxoplasmosis among Pregnant Women in the Paris Area, Oxford Journals Medicine International Journal of Epidemiology, Volume 17, Number 3 Pp. 595-602

52. McDonald H., Brocklehurst, P., Parsons, J., 2005, Antibiotics for treating bacterial vaginosis in pregnancy, Cochrane Database Sys.t Rev. 1: CD000262.

53. McHugh, A., Gbewonyo, J., D., Johnson, R., E., Holliman, P., D., Butcher, development of an in vitro model of Toxoplasma gondii cyst formation, 2006, FEMS Microbiology Letters Volume 114, 3,Pages 325– 332

54. Merenstein, G., B, Weisman, L., E., 1996, Premature rupture of themembranes: neonatal consequences. SeminPerinatol; 20:375–80.

55. Minkoff, H., Feldman, J., 2003, Risk factors for prematurity and premature rupture of membranes: a prospective study of the vaginal flora in pregnancy, Am., J, Obstet., Gynecol., 150:965-972

Montoya, J., G., 2002, Laboratory diagnosis of Toxoplasma gondii infection and toxoplasmosis. J., Infect, Dis., vol. 185, Suppl. 1, p. 73-77
Montoya, J., G., Huffman, H., B., Remington, J. S., 2004, Evaluation of the immunoglobulin G avidity test for diagnosis of toxoplasmic lymphadenopathy. J., Clin. Microbiolvol, 42, no. 10, 4627-4631
Montoya, J., G., Huffman, H., B., Remington, J. S., 2004, Evaluation of the immunoglobulin G avidity test for diagnosis of toxoplasmic lymphadenopathy. J., Clin. Microbiolvol, 42, no. 10, 4627-4631

59. Müller, M., 1995, Biochemistry of Trichomonas uro-genitalis, (ed.), Trichomonads parasitic in humans.Springer-Verlag, New York, p 53-83, In B., M., Honigberg

Neto, E. C., R. Rubin, J. Schulte, Giugliani, R., 2004, Newborn screening for congenital infectious diseases. Emerg. Infect. Dis. 10:1068-1073
Nielsen, M., 1975, Electron microscopi of Trichomonas uro-genitalis Donne: ineraction with vaginal epithelium in human trichomoniasis, Acta, Pathol. Microbiol. Scand., Sect.B. 85: 93-100.

62. Nielsen, M., H., si colab, 1966, On the ultastructure of Trichomonas uro-genitalis, Done, J., Microscopie, 5, 229-250.

Nimri, L., Pelloux, H., Elkhatib, L., 2004, Detection of Toxoplasma gondii DNA and specific antibodies in high-risk pregnant woman. Am., J., Trop. Med. Hyg., vol. 71, no. 6, 831-835
Okun, N., Gronau, K., A., Hannah, M., E, 2005, Antibiotics for bacterial vaginosis or Trichomonas uro-genitalis in pregnancy: a systematic review, Obst.t Gynecol., 105: 857 – 868.
Nielsen, M., 1975, Electron microscopi of Trichomonas uro-genitalis Donne: ineraction with vaginal epithelium in human trichomoniasis, Acta, Pathol. Microbiol. Scand., Sect.B. 85: 93-100.

66. Nielsen, M., H., si colab, 1966, On the ultastructure of Trichomonas uro-genitalis, Done, J., Microscopie, 5, 229-250.

Nimri, L., Pelloux, H., Elkhatib, L., 2004, Detection of Toxoplasma gondii DNA and specific antibodies in high-risk pregnant woman. Am., J., Trop. Med. Hyg., vol. 71, no. 6, 831-835
Okun, N., Gronau, K., A., Hannah, M., E, 2005, Antibiotics for bacterial vaginosis or Trichomonas uro-genitalis in pregnancy: a systematic review, Obst.t Gynecol., 105: 857 – 868.
Panaitescu, D., 1971, Trichomonoza urogenitală, Ed., Med., Bucureşt
Petrini, Dino si colab, 1998, Clinical and Microbiological Aspects of Trchomonas urogenitalis, Clin., Micro., Rew., 300-317
Rădulescu Simona, 2000, Parazitologie mediacală, 161-179

72. Rădulescu, Simona, Meyer, E., A., 1992, Parazitologie Medicală, Ed., All, Bucureşti

73. Remington J., S, Araujo FG, Desmonts G, 1985, Recognition of different antigens by IgM and IgG antibodies in mothers and their congenitally infected Toxoplasma newborns;152(5):1020-1024.

74. Remington, J. S., Berrebi, A, Kobuch, W., E., Bessières, M., H., Bloom, M., C, Rolland, M., Sarramon, M.F, 2001, Determination of pregnancy for maternal toxoplasmosis. Lancet 344: 36–39

75. Remington, J., S., Desmonts, G.,1998, Toxoplasmosis. Infectious diseases of fetus and newborn infant, 3, ed., Pp., 89-195. W.B., Saunders, Philadelphia.

76. Ristea Felicia, 2000, Toxoplasmoza ocularǎ, 2000, Editura Briliant

77. Steriu D., Mariana Pop, Claudia Cedru, Teodorescu Cristina, Implicarea Toxoplasmozei în patologia oculară, 2003, Al XIII-lea Simpozion cu participare Internaţională, p 97-99, 17-18 septembrie, Mamaia

Steriu, D., 2000, Toxoplasma la femeia gravidǎ, Archive biolgigues,78-81, Bucureşti

79. Steriu, D., 2003, Infecţii parazitare, Ed., Briliant, 75-92, Bucureşti

80. Steriu, D., Teodorescu Cristina, Teodorescu Irina, 2004, Management of the diagnosis of congenital toxoplasmosis, Revista Română de Parazitologie, vol XIV, nr. 2, 83-85

81. Steriu D., Mariana Pop, Claudia Cedru, Teodorescu Cristina, Implicarea Toxoplasmozei în patologia oculară, 2003, Al XIII-lea Simpozion cu participare Internaţională, p 97-99, 17-18 septembrie, Mamaia

Steriu, D., 2000, Toxoplasma la femeia gravidǎ, Archive biolgigues, 78-81, Bucureşti

83. Steriu, D., 2003, Infecţii parazitare, Ed., Briliant, 75-92, Bucureşti

84. Steriu, D., Teodorescu Cristina, Teodorescu Irina, 2004, Management of the diagnosis of congenital toxoplasmosis, Revista Română de Parazitologie, vol XIV, nr. 2, 83-85

85. Teodorescu Cristina, Corbea I., Irina Teodorescu, Validity of PCR Using Amniotic Fluid against Indirect Fluorescent Antibody Assay in Mothers Prenatal Diagnosis of Congenital Toxoplasmosis, 2007, Revista Română de Parazitologie, vol XVI, nr. 2, 101-102

86. Teodorescu, Cristina, D. Steriu, Irina Teodorescu, 2005, The abortion, a consequence of embryo-foetal infection with Toxoplasma gondii, Balkan Military Medical Committee, 10 ^th Anniversary Congress, p- 188, VARNA

87. Teodorescu, Cristina, Steriu, Irina, Teodorescu, Perlea Violeta, 2006, Aspects of the incidence of anti-toxoplasmosis antibodies at people with ocular diseases, Balkan Military Medical Committee, 11 ^th Congress, PO18A, ATHENS

88. Teodorescu, Cristina, Manea V., Irina Teodorescu, 2006, Detectarea AND-ului specific pentru Toxoplasma gondii prin metoda PCR şi a anticorpilor specifici prin metoda ELISA, la femeile gravide cu risc sporit de sarcină, , Revista Română de Parazitologie, vol XVI, nr. 1-2, 120-126

89. Teodorescu, Cristina, Maria Gălăman, Mădălina Micloş, D. Steriu, Irina Teodorescu, Adriana Ghica, B. Buşe, 2007, Correlation between the serologic and imagistic in CNS parasitic diseases, 306, 12 th, Congress of Balkan Military Medical Committee, Poiana Braşov, June 24-28

90. Teodorescu, Cristina, Irina Teodorescu, Cristina Ranetti, Diana Melinte Dumitrică, 2008, Incidenţa anticorpilor anti Toxoplasma gondii, la pacienţii cu diferite boli oculare, Oftalmologia, nr.4, vol. LII, 88-95

91. Vuorior K., A., 1983, Determination of IgG, IgM, and IgA antibody reponse in human toxoplasmosis by enzyme-lynked immunosorbent assay (ELISA), Scand J., infect. Dis., 15, 307-311

7. LUCRARI PERSONALE

ARTICOLE ŞTIINŢFICE ELABORATE CA AUTOR, PRIM-AUTOR, CO-AUTOR, PUBLICATE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE NAŢIONALE, INTEGRATE îN FLUXUL INTERNAŢIONAL

1. Steriu D., Mariana Pop, Claudia Cedru, Teodorescu Cristina , Implicarea Toxoplasmozei în patologia oculară, 2003, Revista Română de Parazitologie, vol XIII-nr.1, 97-99

2.Steriu, D., Teodorescu Cristina, Teodorescu Irina, 2004, Management of the diagnosis of congenital toxoplasmosis, Revista Română de Parazitologie, vol XIV, nr. 2, 83-85

3. Teodorescu, Cristina, Pop, Mariana, D. Steriu, Irina Teodorescu

Irina Bujor, Ciuncanu, F., 2004, Toxoplasma gondii and its implications of the pregnant woman, Revista Română de Parazitologie, vol XIV XIV, nr. 2, 86-88

4. Cristina Teodorescu, Manea V., Irina Teodorescu, Detectarea AND-ului specific pentru Toxoplasma gondii prin metoda PCR şi a anticorpilor specifici prin metoda ELISA, la femeile gravide cu risc sporit de sarcină, 2006, Revista Română de Parazitologie, vol XVI, nr. 1-2, 120-126

5. Cristina Teodorescu , Corbea I., Irina Teodorescu,

Validity of PCR Using Amniotic Fluid against Indirect Fluorescent Antibody Assay in Mothers Prenatal Diagnosis of Congenital Toxoplasmosis, 2007, Revista Română de Parazitologie, vol XVI, nr. 2, 101-102

II. LUCRARI PUBLICATE IN VOLUMELE UNOR CONFERINŢE NAŢIONALE CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALǍ

6. Steriu D., Mariana Pop, Claudia Cedru, Teodorescu Cristina, Implicarea Toxoplasmozei în patologia oculară, 2003, Al XIII-lea Simpozion cu participare Internaţională, p 97-99, 17-18 septembrie, Mamaia

7. Cristina Teodorescu , Corbea I., Irina Teodorescu. Validity of PCR Using Amniotic Fluid against Indirect Fluorescent Antibody Assay in Mothers Prenatal Diagnosis of Congenital Toxoplasmosis, 2007, Conferinţa Naţională de Parazitologie cu Participare Internaţională, Mamaia

III. ARTICOLE REZUMAT PUBLICATE IN VOLUMELE UNOR CONFERINŢE NAŢIONALE CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALǍ

8. Teodorescu Cristina, Mariana Pop, Steriu D., Irina Teodorescu, Irina Bujor, Ciuncan F.,Toxoplasmosis and its implications in pregnant women, The National Symposium of Parasitology International Participation,. Parasitic Zoonoses.Importance of the Laboratory Diagnosis In parasitic Diseases Satellite Symposium of the Biannual Meeting of the TRICHIPORSE Programme under the Auspices of The EU, p. 36 May 12-13 2004,

IV. ARTICOLE REZUMAT PUBLICATE IN VOLUMELE UNOR CONGRESE CONFERINŢE INTERNAŢIONALE

9. Teodorescu Cristina, D. Steriu, Irina Teodorescu, 2005, The abortion, a consequence of embryo-foetal infection with Toxoplasma gondii, Balkan Military Medical Committee, 10 ^th Anniversary Congress, p- 188, VARNA

10. Aramitu D., Cristina Teodorescu, Steriu D., Irina Teodorescu, 2005, Monitoring in congenital toxoplasmosis, Balkan Military Medical Committee, 10 ^th Anniversary Congress, p-132, VARNA

11. Teodorescu Cristina, Steriu D., Musat O., Buse B., Irina, Teodorescu Perlea Violeta, 2006, Aspects of the incidence of anti-toxoplasmosis antibodies at people with ocular diseases, Balkan Military Medical Committee, 11 ^th Congress, PO18A, ATHENS

12. Buşe B., Blaj Stf., Ciobica L., Aramitu D., Teodorescu C., Perlea V., 2006, Comparative studyof the treatment with nonsteroidal anti- inflammatory drugs (NSAID) versus methotrexate plus NSAID in patients with rheumatoid arthritis in onset, Balkan Military Medical Committee, 11 ^th Congress, ATHENS

13. Cristina Teodorescu, Maria Gălăman, Mădălina Micloş, D. Steriu, Irina Teodorescu, Adriana Ghica, B. Buşe, 2007, Correlation between the serologic and imagistic in CNS parasitic diseases, 306, 12 th, Congress of Balkan Military Medical Committee, Poiana Braşov, June 24-28

14. Cristina Teodorescu, Irina Teodorescu, B. Buşe, Melinte Diana, Sabina Datcu, Diagnosis of Toxoplasmic chorioretinitis in military personnel.Comparison Enzyme-Linked Immunosorbent Assay, Immunoblottingand PCR, 2008, Balkan Military Medical Committee, 13 ^th Congress,Turcia

15. Ştefan C, Cristina Teodorescu, Dumitrica Melinte, 2009, The anti Toxoplasma gondiianti-bodies incidence in Romania patients,115 Congrės de la Société Française D`Ophtalmologie, Avril, volume 32, 172, 567

V. PARTICIPARE LA ALTE LUCRǍRI ŞtTIINŢIFICE

16. Buşe B., Blaj Stf., Ciobica L., Aramitu D., Teodorescu C., Perlea V., 2006, Comparative studyof the treatment with nonsteroidal anti- inflammatory drugs (NSAID) versus methotrexate plus NSAID in patients with rheumatoid arthritis in onset, Balkan Military Medical Committee, 11 ^th Congress, ATHENS

17. Buşe B., Ecaterina Ilie, Cristina Teodorescu, Corelation between the change of bone turnover biochemical markers and of the bone mineral density (BMD) in tratament women with osteoporosis, 2008, Balkan Military Medical Committee, 13 ^th Congress,Turcia

VI. ARTICOLE ELABORATE CA AUTOR, PRIM-AUTOR, CO-AUTOR, PUBLICATE îN VOLUMELE UNOR CONFERINTEŢNATIONALE CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ

18. Steriu, D., Teodorescu Cristina, Irina Teodorescu, Management of the diagnosis of congenital toxoplasmosis, 2004, Al XIV- lea Simpozion naţional de de Parazitologie cu Participare Internaţionalǎ 7-8 oct., Amara

19. Cristina Teodorescu, Steriu D., Irina Teodorescu 2005, 88-89, Implicaţiile toxoplasmozei pentru femeia gravidă şi produsul de concepţie, Al XIV- lea Simpozion naţional de de Parazitologie cu Participare Internaţionalǎ 7-8 oct., Amara

20.Cristina Teodorescu, Manea V, Irina Teodorescu, Detectarea AND-ului specific pentru Toxoplasma gondii prin metoda PCR şi a anticorpilor specifici prin metoda ELISA, la femeile gravide cu risc sporit de sarcină, 2006, Revista Română de Parazitologie, vol. XVI, nr. 1-2, 120-126

21.Cristina Teodorescu, Mădalina Micloş, Steriu D, Irina Teodorescu, Cazuri de hidatidoză,cisticercoză şi toxoplasmoză cerebrală în România, 2006, Al XVI- lea Simpozion Naţional de de Parazitologie cu Participare Internaţionalǎ 4-5 Oct.

22. Cristina Teodorescu, Arămitu D., Adriana Ghica, Buse B., Digestive parasitism with nosocomial potential in institutinalised unitis, 2007, 300, june 24-28, 12-th Congres of Balkan Military Medical Committee, p-300, Poiana Brasov, Romania

23.Cristina Teodorescu, Maria Galaman, Madalina Miclos, Irina Teodorescu, Steriu D, Adriana, Buşe B., Correlation between the serologic and imagistic in CNS parasitic diases, 2007, 306, june 24-28, 12-th Congres of Balkan Military Medical Committee, p- 306, Poiana Braşov, România

VII. ARTICOLE ŞTIINŢIFICE ELABORATE CA AUTOR, PUBLICATE.

ÎN REVISTE DE SPECIALITATE NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE, CU REFERENŢI

24. Steriu D., Mariana Pop, Claudia Cedru, Cristina Teodorescu, Implicarea Toxoplasmozei în patologia oculară, 2003, Revista Română de Parazitologie, vol XIII, nr.1, 97-99

25. Steriu D., Cristina Teodorescu, Teodorescu Irina, Management of the diagnosis of congenital toxoplasmosis, 7-8 octombrie 2004, Revista Română de Parazitologie, vol XIV, nr.2, 83-85

26. Cristina Teodorescu, Pop Mariana, Steriu, D., Teodorescu Irina, Bujor Irina, Ciuncanu F., 2004, Toxoplasma gondii and its implications of the pregnant woman, Revista Română de Parazitologie, vol XIV, nr. 2, 86-88

27. Cristina Teodorescu, Madălina Micloş, Steriu D, Irina Teodorescu, Cazuri de hidatidoză, cisticercoză şi toxoplasmoz cerebrală în România, 2006, Revista Română de Parazitologie, vol XVI, nr. 1, 27-32

28. Cristina Teodorescu, Manea V., Irina Teodorescu, Asocierea metodelor PCR şi ELISA pentru detectarea infestării femeilor gravide cu Toxoplasma gondii, 2006, Revista Română de Parazitologie, vol XVI, nr. 2, 19-21

29. Cristina Teodorescu , Corbea I., Irina Teodorescu,Validity of PCR Using Amniotic Fluid against Indirect Fluorescent Antibody Assay in Mothers Prenatal Diagnosis of Congenital Toxoplasmosis, 2007, Revista Română de Parazitologie, vol XVII , nr. 1, 33-35

30. Cristina Teodorescu, Irina Teodorescu, Cristina Ranetti, Diana Melinte, C. Ştefan, 2008, The anti – bodies incidence to the different ocular diseases patients cases of human ocular toxoplasmosis infections in Romania, Oftalmologia, nr.4, volumul LII, 88 -95

VIII. ARTICOLE PUBLICATE ÎN VOLUMELE UNOR MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE NAŢIONALE

31. Cristina Teodorescu, Steriu D., Teodorescu Irina, 2005, Implicatiile toxoplasmozei pentru femeia gravidă şi produsul de concepţie, Prima Conferinţă Naţională a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar din România. (OBBCSSR), p 88-89. Poster

32. Cristina Teodorescu, .D.Steriu, Irina Teodorescu, Mariana Pop, Muşat O.,V.Manea, 2006, Incidenţa anticorpilor anti-Toxoplasma gondii la persoanele cu afecţiuni oculare ,69-70, A 2-a Conferinţǎ Naţională a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar din Romania. (OBBCSSR), POSTER

33. Cristina Teodorescu, Irina Bujor, Anca Stănescu, Irina Teodorescu, Stabilirea perioadei de infestare cu Toxoplasma gondii, la femeia gravidă, prin metoda, specific IgG avidity ELISA , în vederea inţierii unui management corect, 2006, 66, A 2-a Conferinţǎ Naţională cu participare Internaţională a a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar din Romania. (OBBCSSR).Comunicare

34. Cristina Teodorescu, Irina Bujor, Anca Stănescu.D., Steriu, Listeria monocytogenes, microorganism cu implicaţii majore la femeia gravidă, 2006, 52-53, A 2-a Conferinţă Naţională cu participare Internaţională a a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar din Romania. (OBBCSSR).Comunicare

35. 5.Cristina Teodorescu, Micloş Mădălina, Steriu D., Irina Teodorescu, Neciu Ioana, Mariana Pop, Carmen Banarescu, 2006, Importanţa coroborării diagnosticului de laborator cu diagnosticul imagistic în cazul infestărilor parazitare cu afectarea SNC, 66, A 2-a Conferinţă Naţională cu participare Internaţională a a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar

IX. ARTICOLE PUBLICATE ÎN VOLUMELE UNOR REVISTE ŞTIINŢIFICE NAŢIONALE FǍRǍ REFERENŢI

36. Cristina Teodorescu, .D.Steriu, Irina Teodorescu, Mariana Pop, Muşat O.,V.Manea, 2006, Incidenţa anticorpilor anti-Toxoplasma gondii la persoanele cu afecţiuni oculare ,69-70, Revista Româna de Laborator Medical, Anul I, Nr.4, 69-70

37. Cristina Teodorescu, Irina Bujor, Anca Stănescu.D., Steriu, Listeria monocytogenes, microorganism cu implicaţii majore la femeia gravidă, 2006, Revista Româna de Laborator Medical, Anuul I, Nr.4, 52-53,

38. Cristina Teodorescu, Micloş Mădălina, Steriu D., Irina Teodorescu Neciu Ioana, Mariana Pop, Carmen Banarescu, 2006, Importanţa coroborării diagnosticului de laborator cu diagnosticul imagistic în cazul infestărilor parazitare cu afectarea SNC, Revista Româna de Laborator Medical, Anul I, Nr.4, 66-67

39. Cristina Teodorescu, Irina Teodorescu, Cristina Ranetti, Diana Melinte, C. Ştefan, 2008, Incidenţa anticorpilor anti Toxoplasma –gondii la pacienţi cu diferite boli oculare, Oftalmologia, nr.4, volumul LII, 88 -95, Revista Româna de Laborator Medical, Anuul III, Nr.6, 64 -71

X. PARTICIPARE CO-AUTOR LA CONFERINŢA NAŢIONALA DE PARAZITOLOGIE CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALǍ

40. Steriu D., Mariana Pop, Claudia Cedru, Cristina Teodorescu, 2003, Implicaţiile infecţiei toxoplasmice ĭn patologia oculară, Conferinţa aţională de parazitologie,7-8 noiembrie, CONSTAN

XI. MATERIALE SUSŢINUTE LA DIFERITE MANIFESTǍRI ŞTIINŢIFICE INTERNAŢIONALE ŞI NAŢIONALE CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALǍ.

41. Teodorescu Cristina, Mariana Pop, Steriu D., Irina Teodorescu, Irina Bujor, Ciuncan F.,Toxoplasmosis and its implications in pregnant women, The National Symposium of Parasitology International Participation,. Parasitic Zoonoses.Importance of the Laboratory Diagnosis In parasitic Diseases Satellite Symposium of the Biannual Meeting of the TRICHIPORSE Programme under the Auspices of The EU, p. 36 May 12-13, România, Comunicare 2004,

42. Teodorescu Cristina, D. Steriu, Irina Teodorescu, 2005, The abortion, a consequence of embryo-foetal infection with Toxoplasma gondii, Balkan Military Medical Committee, 10 ^th Anniversary Congress, p- 188, VARNA, POSTER

43. Aramitu D., Cristina Teodorescu, Steriu D., Irina Teodorescu, 2005, Monitoring in congenital toxoplasmosis, Balkan Military Medical Committee, 10 ^th Anniversary Congress, p-132, VARNA-POSTER

44. Cristina Teodorescu, Steriu D., Teodorescu Irina, 2005, Implicatiile toxoplasmozei pentru femeia gravidă şi produsul de concepţie, Prima Conferinţă Naţională a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar din România. (OBBCSSR), p 88-89. POSTER

45. Cristina Teodorescu, .D.Steriu, Irina Teodorescu, Mariana Pop, V.Manea, 2006, Incidenţa anticorpilor anti-Toxoplasma gondii la persoanele cu afecţiuni oculare, 69-70, a 2-a Conferinţǎ Naţională al Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar din ROMANIA. (OBBCSSR),- POSTER

46. Teodorescu Cristina, Steriu D., Musat O., Irina, Teodorescu, Perlea Violeta, 2006, Aspects of the incidence of anti-toxoplasmosis antibodies at

people with ocular diseases, Balkan Military Medical Committee, 11 ^th Congress, PO18A, ATHENS- POSTER

47. Cristina Teodorescu, Maria Gălăman, Mădălina Micloş, D. Steriu, Irina Teodorescu, Adriana Ghica, B. Buşe, 2007, Correlation between the serologic and imagistic in CNS parasitic diseases, 306, 12 th, Congress of Balkan Military Medical Committee, Poiana Braşov, June 24-28, POSTER

48. Cristina Teodorescu, Irina Teodorescu, B. Buşe, Melinte Diana, Sabina Datcu, Diagnosis of Toxoplasmic chorioretinitis in military personnel.Comparison Enzyme-Linked Immunosorbent Assay, Immunoblottingand PCR, 2008, Balkan Military Medical Committee, 13 ^th Congress,Turcia, -POSTER

49. .Cristina Teodorescu, Irina Bujor, Anca Stănescu, Irina Teodorescu, Stabilirea perioadei de infestare cu Toxoplasma gondii, la femeia gravidă, prin metoda, specific IgG avidity ELISA , în vederea inţierii unui management corect, 2006, 66, A 2-a Conferinţǎ Naţională cu participare Internaţională a a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar din Romania. (OBBCSSR).COMUNICARE

50. Cristina Teodorescu, Irina Bujor, Anca Stănescu.D., Steriu, Listeria monocytogenes, microorganism cu implicaţii majore la femeia gravidă, 2006, 52-53, A 2-a Consfătuire Naţională cu participare Internaţională a a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar din Romania. (OBBCSSR).COMUNICARE

51. Cristina Teodorescu, Micloş Mădălina, Steriu D., Irina Teodorescu Neciu Ioana, Mariana Pop, Carmen Banarescu, 2006, Importanţa coroborării diagnosticului de laborator cu diagnosticul imagistic în cazul infestărilor parazitare cu afectarea SNC, 66, A 2-a Conferinţă Naţională cu participare Internaţională a a Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor din Sistemul Sanitar, POSTER

Copyright

Copyright Notice
Any and all the content of our websites .

Please do not use without our prior written consent.

Law
Under international (Bern convention), UK (including the "Copyright, Designs and Patents Act 1998"), US, and other national laws, it is not permitted to copy any original work of art including photographs which are subject to copyright, and textual content, without the copyright holders consent.

Photographic & Other Images
Please note that prohibition from copying images includes using derived and modified versions of images, inter alia because the modification itself entails copying. Any comments about images includes modified images.

Licensing
As copyright owners we do on occasion license other parties to use our images for specified purposes subject to receipt of suitable fees, and the use of copyright notices.
Prospective licensees should contact us with details of intended use, and their standard terms if any. Our terms will apply in the event of any other written agreement.
It is not our habit to license our images for use in competition with our own business.

HOMEOTOXICOLGIE

homeopatie acupunctura toxicologie tratament homeopat

Impactul Toxoplasmei gondii şi Trichomonas uro-genitalis asupra femeii gravide şi a produsului de concepţie

Universitatea Bucureşti

3.6 Asocierea metodelor PCR ŞI ELISA pentru detectarea parazitului T gondii 35

3.7 Diagnoza prenatală 37

3.8 Rezultate şi discuţii 40

4. REZULTATE PERSONALE OBŢINUTE ÎN INVESTIGAŢIILE EFECTUATE LA GRAVIDELE INFESTATE CU T. uro-genitalis

4.1 MATERIAL ŞI METODĂ 46

4. 3 Tratamentul Trichomnozei uro-genitale la gravide 51

4.4.1 Tratamentul partenerului 51

7. LUCRARI PERSONALE 63

ISTORIC

1.1.1 EPIDEMIOLOGIE

1.1.3. SURSE DE INFESTARE

1.1.3.3 CICLUL DE VIAŢA

1.1.3.3.1 CICLUL SEXUAT

1.1.3.3.2 REPRODUCEREA ASEXUATĂ

1.1.4 MORFOPATOLOGIE

1.1.5 INFESTAREA CONGENITALĂ - TOXOPLASMOZA ÎN SARCINĂ

1.1.6 MANIFESTARILE CLINICE

1.1.6.1 INFESTAREA LA OM

1.1.6.1.1 INFESTAREA DOBÂNDITĂ

1.1.6.1.2 INFESTAREA CONGENITALĂ

Boală simptomatică la organismele imunodeprimate (Toxoplasmoza ca infestare oportunistă în SIDA)

1.1.7.1 Evidenţierea parazitului

1.1.7.2 Imunodiagnosticul

1.1.7.3 TESTE CALITATIVE

1.1.7.4 TESTE CANTITATIVE

1.1.7.5 ALTE TESTE

1.1.7.5.1 ANTIGENEMIA

1.1.7.5.2 IDR cu toxoplasmină

1.1.7.5.3 Imunofluorescenţa indirectă (IFI, RIF)

1.1.7.5.4 Tehnica ELISA

1.1.7.5.5 Analiza Western-Blot (Protein- Blotting Assay)

1.1.7.5.6 Diagnosticul prin metoda PCR

1.1.8.1 Aplicaţiile PCR în toxoplasmoza congenital

1.1.9 DIAGNOSTICUL GRAVIDEI IMUNOCOMPETENTE

1.1.10 DIAGNOSTICUL LA NOU-NĂSCUT ŞI LA COPIL

1.1.11 TRATAMENT

1.1.12 Vaccinarea

Capitolul II:">Trichomonas uro-genitalis

2 EPIDEMIOLOGIE

2.3 STRUCTURA PARAZITULUI Trichomonas uro-genitalis

(Dupa Scott Conroy Spread Of AIDS Virus Worldwide)

2.5 INFESTAREA TRICHOMONAZICĂ

2.5.1 PATOGENIA INFESTĂRILOR CU <i>Trichomonas uro-genitalis</i>

2.5.2 TABLOUL CLINIC AL TRICHOMONOZEI URO-GENITALIS

2.5.2.1 Generalităţi

2.5.2.2 Tabloul clinic al infestărilor cu Trichomonas uro-genitalis la femeie

2.5.2.3 Simptomatologia

2.5.2.4 Trichomonoza urogenitală la femeile gravid

2.6 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL TRICHOMONOZEI URO-GENITALIS

2.6.1 Examene de certitudine diagnostică

2.6.3 Scheme terapeutice

2.6.3.1 Scheme terapeutice recomandate

Metronidazol 2g oral în doză unică sau

Metronidazol 500 mg oral, de 2 ori pe zi, 7 zile sau

Tinidazol 2g oral de două ori pe zi, 7 zile

2.6.3.3 Scheme terapeutice în sarcină

III CONTRIBUŢII PERSONALE

IMPACTUL TOXOPLASMEI GONDII ŞI TRICHOMONAS UROGENITALIS ASUPRA FEMEII GRAVIDE ŞI AL PRODUSULUI DE CONCEPŢIE

.1 Scopul lucrării

3.2 Obiective

Tab.2 - Perioada şi locul de desfăşurare a investgaxţiilor de laborator

3.5 Investigarea infestării cu <i>Toxoplasma gondii</i> la femeile gravide prin metoda RIF şi ELISA

3.6 Asocierea metodelor PCR ŞI ELISA pentru detectarea parazitului Toxoplasma gondii

Tabelul 18 Distribuţia celor 248 de gravide în funcţie de reşedinţă şi de sursele posibile de infestare

IgG

3.7.1&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Diagnoza prenatală

4. REZULTATE PERSONALE OBŢINUTE ÎN INVESTIGAŢIILE EFECTUATE LA GRAVIDELE INFESTATE CU

Trichomonas uro-genitalis

4.1 MATERIAL ŞI METODĂ

Table nr. 33

Neinfestate

Nr. gravide

Nr.

gravide

Nr.

gravide

**Impactul Toxoplasmei gondii şi Trichomonas uro-genitalis asupra femeii gravide şi a produsului de concepţie**

3.7.1 Diagnoza prenatală