
Din cele prezentate anterior, am vazut cum peste tot exista o energie vibratorie, iar atomii nu sunt mici sfere materiale, ci vortexuri in acest eter, asemanator unui fluid.
Desigur, experimentele si teoriile amintite, reprezinta doar o minuscula parte din cele existente, descrise foarte pe scurt si simplist, pentru a nu produce ”dureri de cap” cititorilor si pentru a putea fi usor de inteles, de catre cei ce au un minim de cunostiinte in domeniul fizicii si mai ales o “minte deschisa”, dornica de cunoastere. Aceste articole nu au pretentia de a fi un manual stiintific, care sa explice laborios toate detaliile, ci ele au scopul de a “aprinde o scanteie”, de a “deschide ochii”, celor interesati si de a-i determina sa continuie, pe cont priopriu, aventura cunoasterii. Informatii exista astazi din belsug (ce-i drept mai mult in limba engleza), iar cei interesati in a-si extinde studiul si a gasi raspunsuri la enigmele vietii, sunt invitati sa-mi scrie, pentru a afla mul mai multe detalii.

Acum, ca avem un model de baza despre cum functioneaza materia si energia, la nivel cuantic, sa mergem mai departe si sa schitam un model unificat al cosmologiei universale. Acest model a fost ascuns in carti vechi, monumente, legende si stiinte esoterice, asteptand sa fie redescoperit.
Toate informatiile moderne ne permit astazi, sa consideram originea si creatia universului nostru, ca fiind rezultatul unei Fiinte Inteligente, in loc de cel a unei eplozii pimare (Big Bang), care a izbucnit din nimic, intr-un spatiu cosmic intunecat si mort.
Nenumarate observatii si experimente, printre care si studiul “materiei negre”, din univers, duc la concluzia ca exista doua forme de “eter” (materie neagra) care conlucreaza si interactioneaza reciproc. De asemena, am vazut ca formatiile in care densitatile, galaxiile si universele se aseaza, reprezinta sfere concentrice, stratificate (incluse unele in altele). Deci, in final totul are forma unei Sfere Universale, care s-a divizat in cele doua forme de eter, pe care, pentru usurinta intelegerii, o sa le denumim A1 si A2. Acestea au viteze de vibratie diferite ( A1 mai rapid decat A2) si se rotesc in sensuri opuse, comportandu-se bineanteles ca niste fluide. In interiorul acestora se afla micile sfere, in care s-au format geometrii in forma Solidelor Platonice, ce le determina ca sa ramana legate intr-o formatiune stabila (cristalizata).
Aceste doua fluide, cu geometrii cristaline, nu se amesteca si se omogenizeaza, ci exercita o presiune intre ele. In cea mai mare parte a timpului, cele doua straturi aluneca una pe langa cealalata, insa atunci cand geometriile lor devin aliniate, ele se vor contopi, iar portiunea respectiva, datorita presiunii inconjuratoare, se va aranja in forma de sfera (asemenea unei picaturi de apa). Aceasta mica sfera este o replica a intregului, in sensul ca cele doua straturi isi vor continua rotatia. Pe masura ce ele vor atrage alte sfere, din A1 si A2, isi vor creste dimensiunea.

Bineanteles, aceste sfere nu sunt cu adevarat sfere materiale, ci toroizi sferici, asa cum am vazut anterior. Axa centrala a acestora, are viteza si presiunea maxima, deoarece A1 exercita o presiune dinspre polul nord spre centru, in timp ce A2 tot spre centru, dar dinspre sud. Asadar, centrul este supus vitezei si presiunii maxime. In urma acestei presiuni, in centrul sferei se va forma o sfera, unde va lua nastere energie electromagnetica, adica lumina si materie, sub forma de plasma !
Aceasta sfera de energie continua sa creasca, pe masura ce absoarbe tot mai multa energie. Forma initiala poate fi asemanata cu plasma luminoasa, altfel spus cu un Soare Central. Apoi acesta incepe un ritm de pulsatii, datorat presiunii exterioare, dand nastere la miscari de oscialtii, asemenea unui elastic, comportandu-se ca un Oscillator Central. Aceste miscari, de implozie -explozie, a sferei centrale, vor pulsa cu un ritm constant, asemenea unei “respiratii” regulate, ce se va transmite in cele doua straturi, care isi continua rotatia.
Asemenea cercurilor concentice, ce se formeaza atunci cand aruncam o piatra in apa, se vor forma sfere concentrice, ce se vor extinde pana la limita cea mai indeparata.
Acest model a fost demonstrat in experimentul de Sonoluminiscenta, care a fost perezentat anterior.
Si astfel se va forma strat dupa strat de energie sferica, intre Oscilatorul Central si ultimul strat al universului, asemenea straturilor unei cepe. Interactiunea dintre straturile A1 si A2, la suprafetele de contact, vor forma mici cantitati de plasma luminoasa, in general prea slaba pentru a fi detectata vizibil.
Datorita interferentei undelor, care sunt diferite pentru fiecare sfera, fiecare dintre acestea va avea o densitate eterica diferita, care scade dinspre centru spre periferie. Teoretic, sunt un numar infinit de sfere concentrice similare unei formatiuni fractale. Sunt 7 sfere de baza, care formeaza 7 densitati, la randul lor acestea fiind subdivizate in alte sapte subdensitati si asa mai departe, pana la infinit.
In ciuda infinitatii numarului de subnivele, din fiecare densitate de baza, pe masura ce ne deplasam spre nivelul octavei, vom fi din nou intregul si singularitatea. Marginile intre care aceste nivele vibratorii pot varia, au niste limite, minima, respectiv maxima.
In timp, toata energia disponibila a straturilor se va consuma, moment in care se va atinge maximul de densitate energetica, iar fortele de tip gravitational vor incepe sa colapseze toate nivelele inapoi spre centru.
Acest proces de expansiune si contractie, poate fi observat in evolutia stelelor, la inceput ele sunt mici, apoi crescand in marime, ajung la stadiul de “gigant rosu”, dupa care colapseaza, aceasta implozie degajand o lumina alba foarte puternica denumita, “supernova”.
Sfera Universala, fiind intr-o stare de rotatie, cu cele doua straturi A1 si A2 rotindu-se in opozitie, inseanmna ca toata materia ce se formeaza, se va roti de asemenea, de-a lungul ecuatorului aparand o zona de joasa presiune, care sub apasarea presiunii mai ridicate din jur, va duce la o expulzare a materiei, dinspre Soarele Central, spre exterior, forma acesteia fiind de spirala plana, similara cu a unei galaxii.
Fiecare din aceste metagalaxii vor continua acest proces, generand galaxii, care la randul lor, vor forma miliarde de stele, iar fiecare dintre stelele va forma planete. Planetele vor crea mai departe sateliti si inele, de-a lungul planului lor elliptic. Si tot asa, in subdiviziuni armonice, din ce in ce mai mici, se va forma lumea cuantica, respectand aceleasi principi. Deci in final, fiecare atom este o holograma perfecta a Sferei Universale, demonstrand constructia fractala a universului.
Si daca lucrurile stau intr-adevar astfel, inseamna ca ar trebui sa observam acest model de sfera, formata din doua straturi rotitoare, si la o scara mai mica.
Structura de torus, poate fi intalnita in campul magnetic. Tesla a fost primul care a descoperit faptul ca un camp magnetic se roteste, desi nimeni nu a gasit o explicatie adecvata la aceasta, pana acum. Este de asemenea cunoscut ca magnetii, au o durata de viata de peste 1000 de ani, fara a-si slabi intensitatea. Aceasta deoarece campul este creat in forma de torus si cand cele doua campuri A1 si A2 au orientarea moleculara nord- sud, permit acestei energii sa curga, atragand obiectele metalice.

Globurile luminoase, sunt doar un exemplu de fenomene electromagnetice, aceste sfere luminoase plasmatice, putand fi produse in laborator, asa cum au demonstrat-o experimentele facute de Schappeller, Searl, Roschin si Godin.
Fenomenele “domeniilor de vacuum” (energia punctului de zero) sunt formatiuni de energie sferica, de diferite dimensiuni, care produc urmatoarele efecte (anomalii):
Dr. Dyatlov a aratat ca aceste formatiuni apar numai cand doua forme de eter sunt amestecate - este vorba de materie si antimaterie.
Richard Pasichnyk a demonstrat ca aproape toate planetele din sistemul solar, fie au un inel vizibil, fie emana o energie, de-a lungul ecuatorului. Benzi de gaze rotitoare, in sensuri opuse, s-au observat la planetele gazoase. Unele atmosfere, cum ar fi cea a lui Venus, se ridica si coboara, demonstrand fenomenul de “respiratie”, asemenea Oscilatorului Central. Ionosfera lui Venus isi poate modifica inaltimea de la aproximativ 200 km la cateva mii de km, in numai 24 de ore ! De asemena nenumarate cercetari au aratat ca centrul planetelor nu este format din metai, ci din plasma. Aceasta ne arata cum o planeta este de fapt, o replica in miniatura a macrocosmosului, bineanteles tot in forma de torus.
Soarele nostru are un camp magnetic, cunoscut sub denumirea de heliosfera, care este de asemenea in forma de torus sferic. Suprafata Soarelui puseaza si ea.
Majoritatea lumii stie ca o galaxie are forma unui disc format din stele, planete si gaz, insa nu prea multi stiu ca ea este inconjurata de o sfera de “materie neagra” si “energie neagra”, cunoscuta sub numele de “halou galactic”. 
Acest halou sferic, determina majoritatea fortei gravitationale, exercitata asupra galaxiei, determinandu-i rotatia, ca si cand ar fi un obiect sferic unitar. Deci o galaxie este asemenea unei sfere de energie, avand materia formata la nivelul eliptic, avand forma unei spirale in plan.
Cercetatorul japonez Takashi Ikehata, a gasit prin experiente de laborator, ca formatiunea de spirala a unei galaxii, se formeaza prin procese de rotatie a fluidelor, mai degraba, decat prin cele gravitationale, injectand plasma de argon fierbinte (ce se roteste la viteza supersonica, intr-un gaz de argon rece, stationar).
Grupurile de galaxii, se stie ca se aduna in forme sferice, denumite “superclusteri”, care din nou ne demonstreaza ca apar ca rezultat al unei energii la scara mai mare.
Borge Nodland si John Ralston, in Teoria Universului Anizotropic (anizotropic inseamna ca nu este egal in toate directiile), explica cum campurile de torsiune, existente in univers si care cauzeaza rotatia particulelor, nu sunt distribuite uniform, ci formeaza o axa universala. Universul trebuie sa fie inconjurat de un camp de energie in forma de torus sferic, cu o axa centrala pe directia nord-sud.

Asa cum se vede din figura de mai sus un pol al axei se afla in directia constelatiei Sextans, celalalt in dreptul constelatiei Aquila.
In concluzie totul este e un sistem unic de vibratii sferice (pulsatii), care se comporta dupa simplele principii muzicale (armonice). Daca vrem sa demonstram ca acest model este intr-adevar cel real, ar trebui sa gasim o unificare armonica, valabila in tot universul, adica ar trebui sa existe un singur raport muzical, la toate nivelele.
Fizicianul Ray Tomes a gasit ca, distantele medii intre toate aceste formatiuni energetice de forma sferica, sunt interconectate prin raportul 34560.

Inca tot mai credeti ca totul in univers este rezultatul accidentelor intamplatoare si ca este format din corpuri solide, aparute printr-o explozie initiala (Big Bang)?
Cred ca oricine isi da seama ca o astfel de ipoteza este de-a dreptul copilareasca !!!
Asa cum am mai spus, Soarele este el insusi un oscilator, pentru sistemul sau planetar. In 1998, J. B. Stoneking a calculat lungimile de unda ale Soarelui si spre surprinderea sa, a gasit ca la sfarsitul fiecarei lungimi de unda, se afla cate o planeta ! Aceste noduri in oscilatii, erau zone de presiune joasa, ce au permis planetelor sa se formeze.
De asemenea, el a mai descoperit ca fiecare planeta se afla la un numar exact de diametre solare in ce priveste distanta fata de Soare.
In mod normal, trasam orbitele planetelor ca fiind simple elipse, in directia de deplasare, dar trebuie sa intelegem ca ele sunt tinute pe traiectorie de forme sferice de oscilatie, invizibile si fortate sa se deplaseze pe o elipsa, de rotatia celor doua straturi, A1 si A2. Unele din sfere sunt mai turtite, formand elipse, datorita faptului ca sistemul solar, in miscarea sa, este influentat de fortele din galaxie. Planetele sunt tinute pe pozitie, de sferele invizibile de energie.
Putem spune deci, ca sistemul solar este format din sfere concentrice, avand Soarele in centru !
Si daca toate acestea sunt adevarate, atunci ar trebui sa regasim aceleasi proportii si in alte siteme planetare din galaxie. Primul sistem planetar cu mai mult de doua planete, descoperit, are aceleasi caracteristici cu al nostru.

Mazeh si Goldman au observat ca pulsarul B1257+12 are cel putin trei planete, orbitand in jurul sau, care au aceleasi rapoarte relative ca Mercur, Venus si Pamant, atat fata de steaua centrala, cat si una fata de cealalta !
Iata deci, foarte, foarte pe scurt felul cum, din punct de vedere fizic, s-a format Universul si tot ceea ce este in el.
Dar sa nu uitam insa, ca toata ceasta creatie are un scop, nu a fost pur si simplu o joaca fara rost ! Scopul ei a fost crearea lumilor, a cadrului necesar pentru a sustine experienta multidimensionala a vietii.
Tot acest sistem este intr-o continua transformare, fiecare galaxie, stea si planeta, supunandu-se unor transformari, conform ciclurilor armonice. Totul este o FIINTA, o entiatate, un singur SISTEM , divizat prin el insusi in parti, pe principiul fractalelor, fiecare parte fiind asemenea intregului.
In procesul de evolutie, planetele se transforma in stele, stelele in galaxii, galaxiile in metagalaxii, etc. Locuitorii unei planete sunt parte din aceasta, asemenea celulelor din trupul nostru, deci vor urma si ei ciclul evolutiv al planetei respective.
Dr. Alskei Dimitrev a constatat ca transformarile ce au loc pe Pamant si de care toata lumea este constienta, sunt ireversibile. Acestea sunt urmarea intrarii noastre intr-o zona cu o mai mare incarcare energetica, din galaxie, ce are ca efect transformarea Soarelui si a tuturor planetelor din sistem.

Iata cateva date furnizate oficial de catre NASA:
PAMANT: se inregistreaza schimbari climatice(incalzire) si geofizice evidente.
MARTE: are si ea o incalzire globala, furtuni puternice si disparitii de calote polare glaciare.
JUPITER: incalzire foarte puternica si o crestere a a luminozitatii norilor de plasma de peste 200%
SATURN: in ultimii 20 de ani, a suferit o abrupta descrestere in viteza de rotatie si o crestere a radiatiilor X la ecuator
URANUS: foarte mari modificari in luminozitate si o crestere a activitatii norilor
NEPTUN: o crestere cu 40% a luminozitatii atmosferice
PLUTO : crestere cu 300% a presiunii atmosferice, desi se departeaza de Soare
Toate aceste transformari cum de altfel am mai spus-o si cu alte ocazii nu vor ramane fara rezultat, ele au ca efect o crestere vibrationala, ce va propulsa viata pamantenilor pe un alt plan de existenta. Sa nu uitam ca toata aceasta energie este inteligenta si prin toate aceste transformari fizice, ea isi dezvolta gradul de inteligenta si constiinta de sine. Fiecare galaxie, stea, planeta sunt ele insesi ENTITATI DE CONSTIINTA, reflexii ale constiintei INTREGULUI, care parcurg propriul lor ciclu evolutiv.

Pe data de 21 decembrie 2012, toate planetele din sistemul nostru solar se vor alinia, fenomen care se intampla o data la 6,2 milioane de ani. Aceasta va avea un efect de amplificare a energiei galactice si practic, va propulsa Pamantul intr-o alta sfera de densitate, in care legile si regulile jocului vietii vor fi cu mult diferite! In ceea ce ne priveste avem libera vointa de a decide, daca vom ramane in continuare sa locuim pe “noua planeta”, sau o vom parasi!