Efectul Searl
Profesorul John Searl a confectionat un generator format din role cilindrice magnetice, care se rotesc la randul lor in niste inele magnetice. Magnetii folositi nu sunt din cei obisnuiti, ci de un tip special, deosebit de puternici , denumiti odymium. Pe masura ce generatorul se accelera, a constatat ca acesta a inceput sa se ridice in aer, pana la mai bine de 15 m inaltime !!! S-a mentinut la aceasta altitudine, in timp ce continua sa se tureze, in jurul sau aparand un gaz luminescent, de culoare roz. In acelasi timp, ionizatia aerului din jur a crescut atat de mult, incat toate radioreceptorele au pornit instantaneu. In final, generatorul s-a inaltat tot mai sus, spre cer, cu o viteza foarte mare, parasind atmosfera pamanatului !!!
In decursul timpului, Searl si-a continuat si extins cercetarile in acest domeniu, confectionand aparate de zbor in forma de disc, asemenea OZN-urilor, pe care a reusit sa le controleze, din ce in ce mai bine.

Kozyrev - savantul mileniului trei
Evidente clare ca toata materia fizica este formata dintr-un eter de energie constienta, au existat inca din anii 1950. Renumitul astrofizician rus Dr. Nokolai Kozyrev, a demonstrat, fara nici un fel de indoiala, ca o astfel de sursa de energie trebuie sa existe. Analogia cea mai simpla, pentru a intelege aceste fenomene, este aceea de a ne imagina toate obiectele fizice materiale, ca pe niste bureti scufundati in apa. Acestia devin saturati si prin proceduri mecanice obisnuite, avem posibilitatea de a le creste sau scadea volumul de apa (energie). Kozyrev a aratat ca simplu, prin scuturarea, rotirea, vibrarea, sau ruperea obiectelor fizice, greutatea lor creste, sau scade, cu mici cantitati.
Simpla ridicare si coborare a unei greutati de 10 kg, exercita o “presiune de torsiune” asupra unui pendul, aflat la o distanta de 3 metri, chiar separate de un perete !!! Pendulul a fost inchis intr-un clopot de sticla, in vacuum, pentru a se exclude posibilitatea de a fi influentat de miscarile aerului.
Intr-un alt experiment s-au pus pe o balanta doua greutati identice, apoi s-a luat un corp, care dupa ce a fost scuturat timp de un minut, a fost pus la loc, inapoi pe balanta. Si surpriza, s-a observat ca aceasta nu s-a mai echilibrat, corpul pierzandu-si din greutate !
Aceste experimente, au fost refacute ulterior de numerosi alti cercetatori rusi, curiosi sa vada daca nu cumva este vorba de vreo eroare, insa rezultatele au fost identice.
Vladimir Ginzburg si Teoria Relativitatii
Acesta a descoperit ca se pot face cateva modificari in ecuatiile Teoriei Relativitatii, in scopul de a le adapta la modelul eteric. Einstein a concluzionat ca masa unui obiect creste atunci cand este accelerat, catre viteza luminii, masa lui tinzand la infinit. Ginzburg sustine ca putem sa inversam aceste ecuatii, fara a viola nici o observatie stiintifica. In loc de o crestere in masa, corpul va ceda energie inapoi in eter, masa sa scazand, iar pe masura ce acesta se apropie de viteza luminii, va pierde toate caracteristiscile de masa gravitationala, masa inertiala, precum si incarcarea electrica. Pe masura accelerarii corpului, asemenea unui burete, presiunea crescanda ce se exercita asupra sa, ii va comprima atomii si moleculele componente, eliberand cat mai mult eter.
Numai o particula in repaus poate fi considerata cu adevarat materie pura ! De indata ce ea incepe sa se deplaseze, masa si incarcarea electrica vor incepe sa scada, incet, incet, disparand inapoi in eter.
Materia este compusa din energie atomica, care este 99,999% spatiu gol ! Ceea ce ramane, adica 0,001% nu este solid, ci mai degraba deriva din energia punctului de zero. Intelegand armonicile acestor oscilatii, intelegem ca atomul este de asemena expresia unei culori, a unui sunet si a unei vibratii geometrice. Astfel se explica de ce limita teoretica a Tabelului Periodic al Elementelor este de 144, adica armonica luminii. Aceste rapoarte sunt respectate de la scara atomica, la cea a sistemelor planetare, sau a galaxiilor, universul fiind de tip holografic, sau fractal.
Dr. O. Crane furnizeaza un model al explicarii polaritatii atomului, care rezolva enigmele din fizica oficiala. El spune ca de fapt, nu este vorba de o poarizare electrica, ci de o diferenta intre presiunea lor eterica . Electronii avand o presiune mai ridicata decat protonii, va apare astfel o curgere de energie intre cei doi. Numai asa, spune el, se pot unifica gravitatia si electromagnetismul. Amandoua reprezinta presiunea spre interior a energiei eterice, indreptata spre centrul campului sferic, sau obiectului (cu alte cuvinte este tendinta acestei energii de a se unifica din nou, de a deveni una).
Aceasta este marea enigma a particulelor cuantice. Iata de ce initial, au fost confundate cu niste mici bilute sferice. Se poate observa ca exista o similitudine cu o “sfera energetica vibratorie”, scobita la mijloc, insa nu este vorba de ceva solid, ci de o miscare asemanatoare unui vartej in apa.
Geometria sacra
Din cele mai vechi timpuri au existat informatii si desene despre ceea ce a fost numita GEOMETRIA SACRA A UNIVERSULUI. Inca de pe vremea egiptenilor, apoi a grecilor, s-au pastrat informatii despre cele cinci forme geometrice de baza, care compun tot ceea ce exista in lumea fizica. Dupa cum am mai mentionat, aceste poligoane regulate, in numar de cinci, ce se pot inscrie perfect intr-o sfera (inscriptibile), sunt rezultatul nodurilor de unde stationare, formate in urma vibratiei eterului, cu diferite frecvente, care insa respecta raportul NUMARULUI DE AUR. Aceste poligoane sunt caracteristice diferitelor dimensiuni de existenta.

Ele reprezinta forme de unde in spatiul tridimensional, fiecare varf al poliedrelor atingand o sfera, in punctele in care vibratiile s-au anulat reciproc, formand un nod fix. Deoarece aceste figuri geometrice sunt formate de diferite frecvente de vibratie, avand aceleasi rapoarte cu notele muzicale, se poate concluziona ca materia este de fapt “muzica cristalizata,” in aceasta energie.
Atat formarea materiei, cat si cresterea organismelor pluricelulare (plante, animale si om) se face in functie de felul cum aceste forme geometrice se asociaza. Totul in univers este bazat pe un raport fix si anume pe numarul irational, phi=1,61803399…, care din aceste motive a fost denumit NUMARUL DE AUR. Pe baza acestui numar se poate stabili Dreptunghiul de Aur

Din expansiunea acestor dreptunghiuri se construieste Spirala de Aur.

Leonardo Fibonnaci a realizat pe baza Numarului de Aur seria, care-i poarta numele si anume:
1, 2,3,5,8,13,21,34,55,89,144, etc.
Fiecare numar din acest sir, se obtine ca suma a celor doua precedente. De asemenea raportul dintre doua numere consecutive, tinde la valoarea Numarului de Aur:
2/1=2,0; 3/2=1.5; 5/3=1,667; 8/5=1,60; 144/89=1,618; etc.

Fizica microclusterilor
Microclusterii sunt “particule” minuscule, care arata clar ca atomii sunt vortexuri in eter, ce se combina natural in Solidele Platonice, in functie de vibratia lor. In cadrul lor electronii, asa zisi de valenta, se misca liber, nefiind legati de vreun atom ! Adica nu exista electroni, ci “nori de energie eterica”, ce curg catre nucleu. Microclusterii actioneaza ca un singur atom, centrul devenind incarcat cu sarcina pozitiva, datorita curgerii energiei negative. Microclusterii au proprietatile similare cu ale unui fluid si a unui solid in acelasi timp. Iata o fotografie a clusterilor de Aur, in forma de cub, apoi la o alta vibrate cum s-a transformat in icosaedru.

David Hudson a facut cateva experimente surprinzatoare cu microclusterii. De exmplu incalzind un microcluster de Iridium, greuatea acestuia a crescut de 300 de ori ! Pe masura incalzirii lui, la 850 grd C, materialul a disparut pur si simplu din aceasta realitate !!! La scaderea temperaturii, aparand din nou si recapatandu-si greutatea.
Deci acest experiment demonstreaza clar cum un obiect, poate fi mutat complet intr-o alta dimensiune de vibratie a eterului, nemaifiind perceptibil de organele noastre de simt.
Formatiunile de cristale
Sarea de bucatarie este cel mai cunoscut exemplu, de cum Natriul si Clorul se unesc si formeaza Solide Platonice si anume un cub. Molecula de apa, formata din doua molecule de Hidrogen si una de Oxigen, ia forma unui tetraedru. Moleculele de Fluor se aseaza dupa un octaedru.

Maurice Cotterell si ciclurile Soarelui
Lumina este cea mai rapida miscare posibila in marea de eter, la o anumita densitate. Teoria Marii Unificari, a lui John Nordberg, arata ca proprietatile timpului se potrivesc mult mai bine daca le raportam la viteza luminii, nu la miscarea soarelui. Miscarea relativa a unei secunde conform timpului nostru, pe ceas, este de 1440 de ori mai rapida decat miscarea soarelui pe cer. Timpul, asa cum noi il masuram, functie de viteza luiminii, sau a secundei, sunt functii de simple vibratii in miscare, in acest caz armonici ale numarului 144.
Astfel daca timpul este o miscare armonica, ce se schimba in intervale armonice, atunci cand se schimba viteza luminii se schimba si perceptia noastra. Soarele in deplasarea sa prin diferite densitati energetice din galaxie, sufera schimbari energetice, ce ii afecteaza structura,acestea fiind de fapt schimbari dimensionale. Daca intelegem cu adevarat ciclul hiperdimensional al Soarelui, cand au loc aceste transformari dimensionale, gasim ca este o programare grafica ! Maurice Cotterell a descoperit un ciclu in exploziile solare, sau petele solare. Avand acces la date luate prin satelit, el a calculat diversele forte ce interactioneza, unele cu altele. A comparat viteza de rotatie cunoscuta a ecuatorului soarelui, cu ce a polilor sai.
Deoarece soarele ste un corp gazos, se roteste mai repede la ecuator si mai incet la poli. Cotterell a constat ca sun necesare 26 de zile pamantesti pt o rotatie la ecuator si 37 pentru una la poli. A calculat ca cele doua cicluri de rotatie se intersecteaza la fiecare 87,4545 zile. Acest ciclu l-a denumit bit. Comparand apoi pozitia ungiulara a celor doua campuri magnetice ale Soarelui, la fiecare bit raportata la perioada unui an pamantesc, de 365,2422 zile, a bagat toate datele intr-un supercomputer si spre surprinderea sa, i-a aparut urmatorul grafic:
Ciclurile petelor solare, apar dupa un ciclu de periodicitate, asemenea batailor inimii, de 11,49 ani de activitate intensa. Alte cicluri par sa fie mult mai lungi. Analizand liniile magnetice ale ecuatorului si polilor Soarelui, Maurice a trasat un grafic, bazat pe 87,4545 biti. A descoperit un microciclu de 8 biti (aprox 700 zile), apoi unul de 48 biti si a ajuns la ciclul de 11,499299ani, foarte aproape de 11,1 ani, media data de stiinta pentru o pata solara. Intregul grafic se repeta dupa 781 biti.
Studiind apoi istoria umanitatii, Cotterell a gasit o interdependenta intre aceasta radiatie solara si comportamentul, sau constiinta omenirii !!!
Care este adevarul despre piramide?
Desigur se stie ca peste tot pe Pamant au fost construite piramide, atat pe uscat cat si sub oceane. De asemenea, pozele luate de catre NASA de pe Marte, au aratat clar existenta unor piramide antice si a unui sfinx !
Care sa fi fost scopul acestor constructii magistrale, de o perfectiune tehnologica, imposibil de realizat astazi? Ce fiinte evoluate au fost, sau au vizitat planeta noastra in trecut? Un lucru este insa clar: cei ce le-au construit stiau mult mai mult decat noi in ceea ce priveste fizica universului. Care a fost insa scopul acestor constructii, ce par sa reziste o eternitate?
Institutul de Fizica din Kiev a efectuat un studiu, foarte amanuntit, in care scop s-au construit un numar de 17 piramide cu inatimi de cateva zeci de metri, de-a lungul a 10 ani. Iata cateva din rezultatele uluitoare la care au ajuns:
Pentru cei interesati sa-si construiasca o mini-piramida acasa, am sa va dau cateva indicii. Materialul poate fi plastic, lemn, de preferat insa este din metal (cupru, aur, sau argint). Poate fi construita simplu din opt bare metalice, sudate sau lipite intre ele. Important este ca, unghiul dintre fetele laterale si baza, sa nu depaseasca 72 de grade. De exemplu, piramida lui Keops are aproximativ 53 de grade. Si pentru aceasta valoare, lungimea muchiei este egala cu 0,9 din lungimea bazei.
Deci, putem vedea ca ancestorii nostri au construit aceste piramide in deplina cunostiinta de cauza, avand mai multe scopuri.
Unul ar fi, pentru balansarea energetica a Pamantului, mentinerea lui pe orbita, evitarea inversiunii polilor magnetici, sau a cataclismelor naturale.
Apoi, pentru initierea spirituala si “iluminarea” unor conducatori “alesi”, prin deblocarea centrilor energetici (chakrelor), din aura trupului lor. Se spune ca, in urma acestor initieri, cei in cauza capatau puteri supranaturale, asemenea “zeilor”. Insusi marele mesager Isus Cristos, a trecut prin initierea in piramida, inainte de a fi capabil sa faca toate acele minuni, consemnate in vechile texte sfinte.
