Introducere
Din articolul trecut se pot trage cateva concluzii de baza. Prima ar fi ca peste tot in univers exista o energie de baza, pe care o vom denumi “eter” si care este prezenta, mai condensata in vid, decat in materie. Apoi, materia nu este ceva solid, ci mai degraba “energie condensata”, particulele subatomice fiind ca niste nori vibratorii. La nivel cuantic, fenomenele nu au loc la fel ca la nivel macroscopic, ele fiind mai degraba potentiale, in campuri de probabilitati, care in urma unei anumite “cauze”, aranjeaza energia bruta in grupari materiale, fizice, ce pot fi percepute de catre organele noastre de simt. Aparitia si disparitia particulelor virtuale, ne arata ca mai sunt si alte dimensiuni de existenta, mai inalte, ce o determina de fapt pe a noastra. Teoria Stringurilor ne spune ca vibratiile sunt asemenea notelor muzicale, iar dimenesiunile de baza sunt in numar de opt. Toate cele spuse pana acum (inclusiv in articolul despre ADN), ne duc cu gandul la faptul ca universul si viata nu mai pot fi privite materialistic, cauzal-determinist, ci mai degraba ca o creatie, un “plan divin” al unei SUPERINTELIGENTE universale infinite, care este in spatele tuturor lucrurilor.
Se poate observa de asemenea, cum fizica utimei sute de ani a fost confruntata cu un sir nesfarsit de intrebari fara raspuns, de blocaje si paradoxuri, care pentru a fi explicate trebuiesc puse intr-o teorie unitara, total diferita de cea Newtoniana, capabila de a face lumina si de a explica totul. De altfel Einstein a murit cu gandul la o Teorie a Intrregului, in care toate campurile si fortele cunoscute sa fie explicate, ca particularitati ale unuia singur.
O astfel de teorie exista !!! De fapt, ea a aparut pentru prima oara acum o suta de ani, prin Fizica Vibratiilor a lui John Kelly. Apoi continuata de Michael Faraday, Nicola Tesla, Garry Larson, Tom Bearden, Milo Wolff, Paul la Violette, Daniel Winter, Harold Puthoff, Geoff Haselhurst, William Clifford, Walter Russell, Hans Jenny, Carl Munch, Nokolai Kozyrev, Vladimir Ginzburg… si lista ar putea continua, insa cred ca acestia sunt suficienti pentru a va forma o ideee ca acesti oameni de stiinta au existat si exista. Ei sunt reali, sunt “minti luminate’ de pe scena stiintei mondiale, care prezinta teorii cu mult mai viabile dect multe din cele “oficiale” . Acestea nu sunt utopii, sunt bazate pe cercetari si experimente.
De aceea, stiinta contemporana este nu numai foarte divizata, dar am putea spune intr-o mare criza, in pragul unei radicale restructurari, minciuna si ignoranta nemaiputand continua. A sosit timpul, sa punem lucrurile cap la cap si sa deschidem larg ochii, in scopul de a vedea adevarul, care paradoxal, sta in fata noastra de mii de ani ! Explicatii stiintifice despre cum functioneaza universul si viata sunt prezente in toate filozofiile, mitologiile si religiile vechi. Noi insa am fost orbiti de mandria de a redescoperi adevarul prin propriile noastre forte, negandu-ne trecutul. Orgoliul si conservatorismul in gandire, nu ne-a lasat sa acceptam ca am facut si greseli si ar trebui sa reevaluam teoriile vechi, renuntand la cele ce nu mai sunt valabile.

Teoria a “tot ceea ce este”
In termeni foarte simpli, acest model de explicare a felului “cum lucrurile functioneaza”, pleaca de la premisa, demonstrata prin nenumarate experimente, ca tot ce a fost, este si va fi, pretutindeni, este o singura “entitate”, un singur sistem, cea mai usoara asemanare a sa fiind cu un “ocean de energie inteligenta”, pe care il vom denumi ETER. Materia nu exista, este o iluzie, iar legile fizice se supun celor ale oscilatiilor si ale mecanicii fluidelor. Particulele subatomice se formeaza ca mici perechi de vartejuri in apa, sub forma unui “torus”, ce se combina in structuri geometrice, asemenea Solidelor Platonice. Frecventele vibratiilor respecta proportiile scarii diatonice muzicale, adica a Numarului de Aur. Aceste vibratii dau nastere la sfere circumscrise, care reprezinta cele sapte dimensiuni de baza, in care se experimenteaza viata, care la randul lor, sunt divizate in alte sapte subdimensiuni si tot asa, pana la infinit. Undele vibratorii deplasandu-se in spatiul tridimensional, nu in plan, arata ca niste sfere ce se expandeaza, asemenea undelor de radio emise de o antena. De aceea ele sunt formate din doua unde plane, una care da directia de propagare si alta care ii da caracteristicile. De aceea au mai fost denumite “unde de torsiune”.
Tot ceea ce exista este “viu” si este supus unor cicluri periodice de evolutie. Scopul principal este experimentarea, prin creerea de lumi (universe, galaxii, stele, planete, minerale, plante, humanoizi), care au diferite nivele de frecvente, energii si inteligenta. Organele de perceptie ale fiintelor, fiind limitate la anumite spectre de frecventa, creaza iluzia separatiei, diferitele densitati, chiar daca sunt in acelasi spatiu, nu se deranjeaza unele pe altele, asemenea posturilor de radio, din atmosfera Pamantului. Totul este construit pe principiul fractalelor, sau daca vreti, al hologramei, adica intregul se regaseste in forma identica, insa la scara mai mica, in toate partile sale. Inteligenta partilor functioneaza dupa aceleasi principii ca intregul, insa este ierharhizata pe nivele de constiinta. Fiecare parte are doar un singur tel si anume, de a se reuni cu totalul, acest proces fiind denumit evolutie. Viata in sine exista ca urmare a miscarii vibratorii in acest ocean energetic si este structurata pe o multitudine de nivele de experienta (densitati de vibratie).
Modelul final este foarte asemanator cu al unui JOC VIRTUAL PE COMPUTER, imaginile de pe monitor reprezentand materia, lumile, iar “software-ul” fiind de fapt inteligenta, ce este prezenta in fiecare bit din aceasta energie. Semnalele electrice si partea de “hardware” sunt date de vibratiile eterice. Diversele entitati sunt preprogramate, prin intermediul ADN-ului, in scopul de a realiza anumite functii.
Deci, putem spune ca universul este CONSTIENT si TEHNOLOGIC. Constiinta este o caracteristica intrinseca a tot ceea ce este. Ea este ETERNA si desi isi ia diverse forme fizice, isi pastreaza identitatea, adica “baza personala de date”.
Daca astfel stau treburile in univers, inseamna ca se deschid perspective nebanuite in ceea ce priveste noi forme de energie, inepuizabile si gratuite, noi tehnologii, bazate pe antigravitatie, teleportare, porti stelare si calatorii in timp !
Si daca forta motoare ce sta in spatele formarii materiei este CONSTIINTA, capabila de a manipula si controla energia bruta, atunci insasi legile fizice ale universului tridimensional pot fi incalcate, fenomenele paranormale devenind ceva “normal”, iar oamenii, pe masura evolutiei lor, pot deveni adevarati “superoameni”, dezvoltandu-si abilitati si puteri asemanatoare “zeilor”.
In cele ce urmeaza va propun o calatorie, mai putin obisnuita, in lumea fizicii, metafizicii, a spiritualitatii si a paranormalului, la sfarsitul careia sper, ca va voi convinge, sau macar zdruncina puternic vechile credinte, despre univers si despre viata. Veti vedea cum totul va incepe, ca prin farmec “sa faca sens” si cum toate aceste domenii nu numai ca nu sunt separate, dar converg in acelasi punct, cel al ADEVARULUI !
Sper ca va voi deschide noi perspective, noi perceptii, noi idealuri si sa deveniti “iluminati”, intelegand cu adevarat cine sunteti, de unde veniti si incotro mergeti.
Si in final, sper sa fiti cuceriti si incantati de maretia si grandoarea creatiei si de dragostea neconditionala a Creatorului !

Campul Punctului Zero
Fizica cuantica de la inceputul sec 20 a facut evident faptul ca peste tot in univers exista o mare de energie cuantica (supa cuantica). Dr. Harold Puthoff a fost primul care a masurat aceasta energie a universului. Masuratoarea a fost facuta la zero absolut (0 grd Kelvin egala cu – 273 grd Celsius) , considerat ca fiind cea mai joasa temperatura posibil de atins. Conform vechii teorii Newtoniene, la aceasta temperatura toata agitatia moleculara ar trebui sa inceteze, iar energia sa fie nula. Insa, in loc de a gasi ca nu exista energie, Puthoff a gasit o cantitate imensa de energie ! El i-a dat numele de Energia Punctului Zero, concluzionand ca nu exista notiunea de spatiu gol (vacuum); energia existand din belsug, peste tot in univers. Fotonii si toate celelalte feluri de particule elementare, vin in realitatea noastra, din acest camp, pentru numai cateva miimi de secunda, apoi dispar. Campul punctului zero este asemenea unei supe de particule cuantice virtuale si fotoni. Universul nu este niciodata in repaus, nici chiar in asa zis spatiu gol. Chiar si intr-o camera perfect intunecata se poate masura prezenta fotonilor virtuali.
John Wheeler si Richard Feynman, de la universitatea Princetown, au calculat ca o ceasca din energia punctului zero (a vidului) este suficienta pentru a aduce toate oceanele de pe planeta, la punctul de fierbere. Concluzia este ca materia nu este o substanta condensata, ci din potriva, o forma de energie difuza !!!
Traim intr-o mare de energie, de care nu suntem constienti, asemenea pestilor scufundati in apa si asta deoarece organele noastre de simt nu sunt suficient de sensibile pentru a o sesiza.
Sonoluminiscenta este un fenomen foarte ciudat si foarte greu de explicat prin vederea stiintifica veche. Este vorba de transformarea undelor sonore in energie luminoasa !
Un mic balon de sticla umplut cu apa, este rezonat cu unde sonore de 20 Khz, de la doua difuzoare. In urma acestei vibratii, se formeaza o mica bula de aer care, ajungand in centrul vasului, incepe sa se contracte ritmic emitand lumina. Temperatura in centrul acestei bule, atinge valoarea de 30.000 grd C si o presiune imensa !
Deoarece energia punctului zero este practic o energie inepuizabila si gratuita, ea a fost in atentia multor cercetatori, in scopul de a realiza dispozitive de perpetuum mobile. Primii care au descoperit aplicatii ale energiei libere, au fost Michael Farady si Nicola Tesla. Insa din considerente militare, aceste aplicatii au fost suprimate la nivel global, ele ramanand doar in faza de laborator, fiind dezvoltate in proiecte secrete.
Tom Bearden a patentat un dispozitiv cu energie libera, denumit “generator electric static”. Acesta poate produce de 100 de ori mai multa energie decat cea necesara pt a-l pune in miscare. Bearden a refacut lucrarile lui Maxwell, fondatorul teoriei clasice a elctrodinamicii. El a concluzionat ca lucrarile initiale ale lui Maxwell au fost interpretate gresit si mult prea simplificat, de catre Lorentz si Heavenside, pentru a putea fi intelese. Bearden a descoperit ecuatiile originale ale lui Maxwell, in care era prevazut ca se poate lua energie din vacuum.
La inceputul sec 20, Nicola Tesla a descoperit undele scalare longitudinale, ale campului electromagnetic, folosind bobine de inductie, pentru a crea aceste unde. El a demonstrat ca acestea se pot propaga pe distante foarte lungi, fara nici o pierdere !
Efectul Hutchinson descoperit de canadianul John Hutchinson, in 1979, folosind bobinele lui Tesla si un generator van der Graff, folosind interferenta undelor radio de joasa energie, dar cu tensiune de sute de volti, a demonstrat efecte ca: levitatia de obiecte grele, fuziunea materialelor diferite (cum ar fi intre un metal si o bucata de lemn), incalzirea metalelor fara sursa de caldura si altele. O parte din experimentele sale, pot fi gasite in site-ul: www. hutcisoneffect.com. Printre altele, acesta a construit o baterie, care se incarca singura din campul de zero si genereaza 18 V la 250 mA.
Eterul si structura materiei
Un numar din ce in ce mai mare de fizicieni descopera ceea ce Einstein si Schrodinger au presupus si anume ca fizica este pe un drum gresit si ca trebuie reconsiderata, in sensul de a abandona idea ca materia este ceva format din particule solide ! De fapt , traim intr-un univers bazat pe oscilatii, asemenea unui ocean de energie vibratorie. Dupa aproape o suta de ani, teoria eterului, aceasta energie, care este prezenta peste tot, revine in actualitate, experimentul Michelson- Morly (care cica ar fi dovedit ca exista spatiu gol) dovedindu-se eronat. Asa ca, insasi proprietatea dualitatii unda –particula din fizica cuantica nu-si mai are sensul, deoarece nu exista nimic altceva decat unde.
Ideea acestor teorii ale vibratiilor este simpla si anume ca, materia este punctul focal al undelor stationare rezultate din intersectia undelor de interferenta. Una se misca spre centrul de vibratie, iar cealalta dinspre centru spre exterior. Undele sunt de tip sferic, tridimensionale, in energia eterului, care este prezenta peste tot in univers. Spre deosebire de toate celelate teorii fizice, din istoria stiintei, aceasta este singura capabila de a da un modelviabil al realitatii si de a explica toate fenomenele si anomaliile mecanicii cuantice, precum si gravitatia, electromagnetismul si practic orice !!! Se pare ca este veriga uitata, sau pierduta de umanitate, solutia simpla si clara a tuturor comportamentelor din univers !!! In timp ce toate celelalte teorii se bazeaza doar pe observatie si experimente de laborator, aceasta este capabila de a crea un model matematic previzibil al tuturor fenomenelor inca inainte de a fi observate.
David Thomson si Jim Bourassa au conceput un model integrat, bazat pe eter, al Teoriei Stringurilor si Teoriei Relativiatatii. Ei sustin ca aceasta mare de energie se comporta asemenea unui fluid. Modelul descrie materia, la nivel subatomic, ca fiind formata din mici vartejuri, in aceasta energie (asemenea vartejurilor in apa). Acest vartej a fost denumit “torus” deoarece are forma unui torus, fiind rezultatul a doua vartejuri suprapuse.
Combinate in configuratii sferice, torusurile dau nastere la nucleu si la straturile elctronice. Eterul are atat proprietati mecanice cat si electromagnetice. Proprietatea mecanica este cea ce da materiei masa si reprezinta momentul unghiular al vartejului. Masa este simplu inertia creata de vortexuri. Deci, materia exista atat timp cat exista aceste vartejuri, aceste miscari oscilatorii in energie, pe care el a numit-o Forta lui Dumnezeu.
Cymatics
Dr. Hans Jenny a demonstrat formarea geometriei vibratiilor sonore intr-un fluid, folosind un balon de sticla, in forma sferica, umplut cu apa, in care a pus o suspensie de particule solide (coloizi). In starea de repaus, acestia difuzau uniform, lichidul aratand ca fiind tulbure. Cand insa era supus vibratilor sonore, particulele din lichid se adunau in forme geometrice, vizibile, tridimensionale !!!
Pe masura cresterii frecventei de vibratie, aceste forme se modificau, trecand pe rand prin cele cinci Solide Platonice. Acesta este cel mai elocvent experiment, care demonstreaza felul cum se creeaza acele mici forme geometrice, capabile de a crea o imagine, ce da o “forma” energiei eterice, in scopul de a crea “iluzia materiei”. De asemenea aceste figuri aveau diferite culori, asemenea spectrului luminii.
Daniel Winter, in Fizica Imploziei, sustine si el acelasi lucru si anume ca eterul este un fel de fluid superconductor, care curge prin toate obiectele fizice.
Acest model al eterului este de fapt acelasi lucru cu Campul Punctului Zero, pe carre l-a descoperit fizica cuantica.
Tony Smith descrie un model in 8 dimensiuni, bazat pe frecventele de vibratie ale octavelor muzicale, avand geometriile bazate pe Solidele Platonice. Aceste geometrii Platonice, au fost denumite astfel, deoarece ele erau cunoscute de vechii greci, Platon fiind cel care le-a descris pe larg . Ele sunt figuri geometrice tridimensionale, care au proprietatea ca se pot inscrie intr-un cerc si sunt: octaedrul (doua tetraedre regulate cu baza comuna), cubul, dodecaedrul (12 fete) si icosaedrul (20 de fete).

Smith a aratat ca structurile geometrice ale Solidelor Platonice se afla in interiorul sferelor circumscrise, iar dimensiunile de existenta sunt create de modelul vibratiilor in eter.
Experimentul lui DePalma
Ca sa utilizam o metafora, ce are la baza apa curgatoare, acest principiu care sfideaza gravitatia, in intelesul clasic, devine la fel de simplu ca si cand am lua un furtun cu apa, indreptat in jos si l-am inclina, astfel ca apa, in loc sa curga vertical, sa curga in lateral. In experimentul facut de Dr. Bruce DePalma, se arunca doua mingi, din doua catapulte, sub acelasi unghi si cu aceeasi forta. Singura diferenta, este ca uneia dintre mingi i se da o rotatie in jurul axei, foarte mare, de 27.000 rot/min. Acest experiment s-a desfasurat in vid, pentru a nu apare nici un fel de rezistenta a aerului, care ar putea influenta rezultatul.
Intr-o sfidare totala a oricarei legi din fizica Newtoniana, mingea rotitoare se inalta mai sus si cade mai repede si mai departe decat cealalta !!!

Singura explicatie a acestui experiment este ca ambele mingi absorb energie dintr-o sursa invizibila, cea rotitoare absorbind mai multa.
Generatorul lui Faraday
Toata lumea stie, ca pentru a genera un curent electric, conform teoriei clasice a electromagnetismului, este nevoie de doua componente: stator si rotor, adica de un flux magnetic, care sa taie spirele rotorului.
Faraday a aratat ca aceasta nu este singura modalitate de a produce curent electric, ci se poate produce chiar daca nu se taie liniile de flux magnetic. In acest scop, el confectionat urmatorul dispozitiv: un magnet cilindric, asemanator unei lumanari, avand ambele capete taiate perfect plat, la care a atasat o bucata de hartie in capatul superior. Peste hartie a lipit un disc, din cupru, asemanator unei monede. Pe acest disc, a pus apoi doua perii colectoare, legate la un galvanometru. Cand a rotit acest dospozitiv, spre surprinderea sa, a vazut ca la bornele galvanometrului s-a inregistrat un current electric !!! Desi totul era doar un rotor fara stator !
Explicatia acestui fenomen este ca energia magnetica se comporta ea insasi ca un fluid, prin rotatie, acest fluid fiind aruncat la extremitatea discului, de catre forta centrifuga, astfel in acesta aparand o diferenta de potential.
DePalma a mers mai departe si a confectionat un disc magnetizat, avand un pol in centru, iar celalalt pe margine. Prin simpla rotire a acestui disc magnetizat s-a obtinut un curent electric !
Vedem deci, cum vechile principii ale teoriei electromagnetice nu sunt decat un caz particular ale unor fenomene mai largi. Concluzia este ca exista posibilitati tehnologice mult mai avansate, decat cele utilizate uzual in industria noastra. Singura explicatie a functionarii acestui tip de generator, este daca acest camp exterior pe care l-am denumit eter, chiar exista si se poate extrage energie din el. Fara aceasta energie eterica, am avea o miscare perpetua, intr-un sistem izolat, ceea ce ar contrazice toate teoriile clasice al fizicii, acest sistem neputandu-se auto sustine fara a extrage energie de altundeva.
Efectul Aspden
Harold Aspden a facut urmatorul experiment. A magnetizat un rotor, apoi l-a adus pana la o anumita viteza de rotatie, dupa care l-a oprit. Dupa mai putin de un minut, l-a adus din nou pana la aceeasi viteza de rotatie . Spre surprinderea sa insa, a doua el a absorbit de 10 ori mai putina energie. Explicatia? Energia din interiorul magnetului a continuat sa se invarta, chiar si cand acesta s-a oprit. Fenomenul este asemanator invartirii unui pahar cu apa. Chiar dupa oprirea sa, apa din pahar mai continua sa se roteasca inca o perioada de timp, nu se opreste brusc si asta datorita faptului ca apa nu e solida. La fel este si eterul, ce compune magnetul.
O alta intentie a lui De Palma a fost aceea de a demonstra efectul de antigarvitatie.

Doua giroscoape magnetizate au fost montate alaturi. Avand axele de rotatie verticale, ele se rotesc in sensuri opuse. Ansamblul a fost introdus intr-un cilindru, care la randul sau se roteste si el, astfel incat si sistemul de giroscoape se roteste odata cu el. Fenomenul de levitatie se obtine, asa cum am mai spus, prin redirectionarea curgerii eterice de pe directia verticala, pe cea orizontala. Aceasta redirectionare poate fi realizata foarte simplu, prin rotatie. Masina a demonstra o pierdere in greutate de 3 kg !
Geoff Russell a creat un dispozitiv, ce cantarea 11 kg, care a fost capabil sa-si piarda total greutatea si sa se ridice vertical !!!
Experimentul antigravitational din Finlanda
O demonstratie oficiala, care a aparut si in mass-media, a fost facuta de finlandezul Eugene Podkletnov. Acesta a descoperit intamplator efectul antigravitational, pe cand lucra cu superconductori (materiale ce-si pierd rezistenta la electromagnetism, la temperature foarte scazute).