OZENISTICE

pagina 2 >>

 

 Am vazut pe la inceputul lui 2008, cu chiu si vai datorita lipsei timpului, documentarul mult apreciat al lui David Sereda, "Evidence - the case for NASA UFO's", propus de cineva pe forumul Rufon. (de gasit pe google video sau youtube)

Este un documentar bine facut, si suficient de convingator. Am inteles astfel de unde energia si convingerea celor care sustin ca NASA filmeaza OZN-uri cand vorbim de acele pete albe luminoase ce se perinda prin fata camerelor de luat vederi. Nu-i de mirare ca gandesc asa. Documentarul face o demonstratie, care in ochii a-tehnici ai maselor largi suna convingator si plauzibil.

Insa dati-mi voie sa spun ca se insala, si ca David Sereda bate campii, speculand nestiinta maselor si deformand realitati in sensul dorit de el. Si am sa aduc argumente multe, detaliate si la obiect, pe intelesul celor care au rabdare sa se informeze despre REALITATI TEHNICE CONCRETE SI VERIFICABILE. Nu-i contest prea vehement teoria quantica pe care o tot explica, desi si aici nu face decat sa speculeze lucruri nestiute de masele largi, la modul placut, cu creta si schite pe tabla, tabloul tipic al profesorului care explica la elevii nestiutori. Insa ma indoiesc ca in cercurile avansate de fizicieni teoria lui are mari sanse, si nici macar nu cred ca se poate integra in discutii cu aceste cercuri. Insa asta e parerea mea de neofit la randul meu cu privire la fizica de avangarda. Dar, ca sa fiu clar, CONTEST observatiile pe baza carora el cladeste teoria quantica.

Deci ce avem? Un documentar, care din niste lumini misterioase (si in plus, ignorate sau minimizate de oficialii NASA), deduce teorii quantice prin care NAVE EXTRATERESTRE strabat spatiul la viteze mai mari decat lumina. Si deduce asta din simple particule de space debris.

O spun si altii, o afirm cu tarie si eu: alea sunt space debris, mici particule de gheata, sau resturi de la naveta sau dejectii, care misuna prin apropierea camerei de luat vederi, si se tin scai o buna bucata de timp in apropiere de naveta, pe traiectoria ei in spatiul vid. Dar desigur, si asta este logic, o afirmatie a unuia si a altui amarat nu inseamna NIMIC pe langa demonstratii facute de declarati "ufologisti", "oameni de stiinta", "cercetatori", eventual sustinuti de actori sau personalitati renumite.

Totusi, as vrea sa va fac sa deschideti ochii in privinta aspectelor tehnice pe care eu le vad asa cum le vad, foarte clar, si pe care multi nu le vad ei insisi de fapt deloc, fiind pur si simplu pe langa domeniu, ci doar imbratiseaza idei si concepte vehiculate prin documentare sau citate din "specialisti", si cred ce le spun acestia, doar pentru ca "specialistii" stiu cum sa promoveze o idee, fie ea cat de gresita, dar perfect valabila la nivel SUPERFICIAL.

Mai inainte de toate, nu afirm ca nu exista OZN-uri, nave extraterestre. Ba cred ca exista. Insa dovezile sunt greu de gasit. Sau nu le stiu eu. Insa, ceea ce pun eu in discutie, este ca mi se pare aberant sa credem cu sufletul in pseudo-dovezi fabricate sau doar rezultate din nestiinta si speculatie, sau interes. Iar unele din "dovezi", asa cum este si cu acest space debris, sunt doar ceea ce sunt: garbage. In care unii, multi, chiar cred cu sfintenie.

Am tot spus ca acolo nu sunt decat space debris. Am avut unele interventii anterioare pe forumul Rufon ( http://www.rufon.org/forum/) si am explicat cat de cat. Evident, o voce singulara, undeva pierduta pe un topic obscur, ramas in urma, si care face apel la elemente tehnice oricum neintelese si ingorabile a priori de cititorul obisnuit, care, de obicei nu judeca mai deloc in profunzime argumentul si contraargumentul, ca nu are cum, neavand inclinatia tehnica minima necesara, dar doar pune in balanta ce a zis unul cu ce au zis mai multi "specialisti" sau cum umbla vorba/zvonul. Si deci, merge pe mana "specialistilor" si a propriilor sale inclinatii.

Dincolo de asta, ce pot face eu, in afara de a renunta sa ma opun puhoiului de "fani pacaliti", este doar de a incerca sa argumentez cat mai clar si pe inteles, un aspect sau altul, acela care este vadit gresit, chiar daca de obicei, lumea face "skip" peste argumentatie, si doar catalogheaza pe respectivul ca "debunker" plicticos, rotindu-se astfel in propriul lor cerc vicios.

__________________________________________

 

Misiunea STS-75, incidentul Tether, o misiune a navetei spatiale americane, de capatai cu privire la OZN-urile care bantuie misiunile NASA, si punct central in documentarul lui David Sereda, ba chiar sursa de inspiratie pentru teoria sa quantica.

Pe parcursul documentarului, D.S. ia la puricat si analizeaza la detaliu multe aspecte ale acelor lumini, discuri, NAVE extraterestre in opinia lui. Ba chiar ia legatura cu alte persoane, astronautul Edgar Michel, sau astronomi, sau alte persoane, si, desi primeste cam acelasi raspuns "nu e nimic interesant in acele imagini", "acelea sunt space debris", "acelea sunt discuri de difractie Airy de la particule defocalizate", refuza sa accepte, dupa ce ia in considerare aceste ipoteze si le elimina pe rand, datorita manifestarilor acelor lumini, precum si a unui experiment simplist cu o camera si niste chei, legat de defocalizare.

Ce sunt "space debris" (resturi spatiale)?
In esenta obiecte de la marimi microscopice (particule de gheata/praf/resturi/faramituri de vopsea sau alte materiale etc etc) sau chiar bucati mai mari, centimetri sau chiar sateliti artificali intregi dezafectati, toate rezultate din activitatea umana in cosmos. Daca pe sol, orice particule cad sau sunt luate de apa/vant/gravitatie (si deci se indeparteaza de sursa producerii lor), si daca sunt mici nici nu se vad decat cand sunt foarte multe si reusesc sa faca "ceatza", in cosmos, unde nu exista atmosfera (deci franare) sau gravitatie (deci nu cad), particulele isi pastreaza mult timp orbita obiectului care le-a generat, de exemplu, particulele scapate din naveta voluntar (dejectiile eliminate ca particule "spray" in spatiu) sau involuntar (o coaja de vopsea sau o faramitura de material desprinsa de undeva, mai ales cand activitatea e in toi) urmeaza indeaproape mult timp naveta, pana fie naveta isi modifica traiectoria, sau particulele au suficient impuls initial ca sa se indeparteze incet sau mai repede de la traiectoria navetei...sau sunt franate incet-incet de infima rezistenta atmosferica, prezenta totusi chiar si la acea altitudine.

Care sunt argumentele lui D.S. si a tututor "fanilor" pentru care acele lumini nu sunt "space debris"?
1) multe pulseaza, adica isi schimba periodic si prea regulat luminozitatea
2) multe au o forma de disc cu gaura in mijloc, foarte bine conturat
3) multe au traiectorii si viteze aparent uimitoare, par ca se misca prin apropierea globului pamantesc la sute de km departare cu viteze fantastice
4) cateva isi schimba traiectoria, si par ca parasesc Pamantul cu extrema nonsalanta, netinad cont de legi ale fizicii sau gravitatie
5) in incidentul tether, se vede extrem de clar cum ca trec prin spatele unui fir lung de 12 mile si aflat la zeci de kilometri departare de naveta, (obiectul experimentului NASA) si, deci, indubitabil, se afla mai departe decat acel fir si au dimensiuni de ordinul kilometrilor !
6) nu au cum sa apara defocalizate in obiectivul unei camere de luat vederi, asa cum sustine teoria space debris, conform cu experimentul simplu efectuat de d-l D.S., cu o camera si niste chei atarnate in apropierea obiectivului
7) nu prea se vad cu ochiul liber, ci doar in spectrul ultraviolet, pentru ca asa erau acele camere ultrasensibile de la bordul navetei americane
8) sunt interesate de misiunile NASA, dand tarcoale activitatilor respective, deci nu sunt aleatorii, ba chiar denota inteligenta.
9) atrag atentia astronautilor sau operatorilor de la sol, si sunt trecute sub tacere sau ignorate
10) NASA minte sau ne "abureste" in general, deci in acest caz musai ca ascunde adevarul acestor lumini ciudate.


Pentru ca nu sunt Space Debris, asa cum se "demonstreaza" in documentar, atunci sunt altceva. Se propune teoria navelor extraterestre.
Din modul cum se misca, cum nu se vad decat in ultraviolet, se deduce ca nu au masa, si deci nici inertie, deoarece altfel schimbarile bruste de traiectorie ar fi imposibile. Vitezele mari aparente, precum si aparitia sau disparitia brusca, precum si aspectul ciudat de covrigel sau disc cu gaura intunecata, duc cu gandul la sisteme exotice de propulsie, capabile de a reduce masa obiectelor respective, si de a depasi viteza luminii.

Oare chiar asa sa fie? Sau doar "suna" bine? chiar nu pot fi space debris? Veti spune ca nu, nu pot fi space debris. Va inselati... Cititi mai departe daca nu va vine sa credeti ca va inselati, si folositi-va gandirea dincolo de superficialitate.

Sa vedem cum teoria space debris explica CORECT manifestarile ce le vedem pe inregistrarile NASA, si cum domnul D.S. se inseala. Si odata cu el, o gramada de alti oameni, mase largi, care creeaza curente de opinie, si, prin efect de avalansa, "pacalesc" involuntar pe alti si alti nestiutori avizi de mister.

________________________________________

Pentru deplina intelegere a fenomenelor, urmatoarele notiuni trebuie sa fie luate drept "AXIOME" (de fapt rezulta din experienta practica), negarea lor nu inseamna, draga cititorule, decat ca trebuie sa analizezi mai bine faptul ca nu te pricepi sa intelegi aceste aspecte, (nu este condamnabil asta), si deci pe cale de consecinta, este foarte simplu sa le ignori prin nepricepere, si sa fii usor influentat in greseala.

A) in lipsa de orice fel de repere, un obiect necunoscut, nefamiliar, care apare in cadrul imaginii captate de camera, sau in campul vizual, nu poate fi determinat/dedus ce dimensiune are.

In spatiu, nu exista atmosfera, deci un obiect aflat la mare departare nu este "incetosat" asa cum se intampla pe Pamant (de exemplu cand privim muntii la departare sau alte obiecte departate). Mai mult, in spatiu, nu exista nici un reper intre naveta {sau componente ale acesteia (aripi, brat teleghidat, panouri solare etc), aflate in imediata apropiere de cel mult cateva zeci de metri}, si Pamantul, globul terestru, aflat la sute de kilometri sub naveta, si respectiv orizontul, curbura Pamantului aflata la mii de kilometri departare.
ASADAR, IN INTERVALUL IMENS incepand de la metri/zeci de metri si respectiv pana la sute de kilometri NU EXISTA NIMIC, NICI UN REPER fata de care sa se poata judeca marimea unui obiect necunoscut (daca e cunoscut, atunci creierul stie deja cam ce dimensiune are obiectul respectiv, si poate deduce ce distanta aproximativa este pana la el). Exceptie in spatiu: uneori, o alta naveta (sau firul tether in experimentul NASA), aflate mai departe, pot constitui un reper aproximativ.
Esenta este ca in lipsa de repere bine determinate, NU SE POATE JUDECA MARIMEA SI DISTANTA PANA LA UN OBIECT NECUNOSCUT, DECI NICI VITEZA SA. Mai ales ca avem de-a face cu o imagine bidimensionala furnizata de camera.

Acesta este unul din factorii importanti de care de multe ori nu se tine cont din nepricepere, factor a carei neintelegere duce la judecati gresite, si pe care se marseaza la greu de pseudo-analisti. Judecata mai profunda va poate demonstra realitatea acestei "axiome".

B) o camera de luat vederi oarecare, un obiectiv optic, nu poate furniza imagini CLARE IN ACELASI TIMP a tuturor obiectelor indiferent ca sunt simultan extrem de apropiate de obiectiv sau extrem de departate.

 Pentru aceasta va sunt necesare notiuni de baza de optica si anumite experiente practice, am mai explicat si altadata, de exemplu aici: ( http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,519.0.html )

Fenomenul de defocalizare poate avea loc, si are manifestari specifice.
Acesta este un alt element important foarte usor de neinteles si de ignorat pe de o parte, si in acelasi timp supus atentiei noastre cand privim imagini si ne intrebam ce e cu ele, deci si acesta este un alt factor pentru judecati gresite.

C) o imagine furnizata de un sistem de achizitie imagini (camera video ->circuite electronice ->mediu de memorare->monitor de exemplu) nu reprezinta neaparat realitatea pura, ci doar ceea ce acel sistem tehnic limitat poate reproduce, in esenta este foarte posibil sa asistam si la fel si fel de artefacte de imagine.

Necunoasterea acestor tipuri de artefacte, dar supuse atentiei atunci cand privim imaginile, este un alt factor care favorizeaza judecata gresita, si este speculat deseori de pseudo-analisti.


Sa vedem mai departe de ce luminitele misterioase NU SUNT NAVE EXTRATERESTRE asa cum gresit "demonstreaza" David Sereda in documentarul sau, si de ce particulele mici de space debris raspund tuturor manifestarilor pe care le vedem in imagini.

Particulele de space debris EXISTA, fac parte din activitatea curenta vrand-nevrand, mai cu seama in incidentul tether unde se efectuau multe manevre extra-vehiculare ca parte a misiunii. Asa cum spuneam anterior, in spatiu, particulele de space-debris urmeaza naveta pe traiectorie in ansamblul lor, avand insa si miscari relative (traiectorii) aleatoare fiecare particula in parte, in functie de viteza si directia cu care au fost ejectate (ori s-au desprins de unde s-or fi desprins), ciocniri reciproce intre ele sau cu naveta/obiecte. Asadar, particulele de space debris, cand sunt multe, misuna in apropierea navetei, si nu pentru ca le intereseaza misiunile NASA, ci pentru ca sunt rezultatul acestor misiuni. Ele se misca dezordonat luate in ansamblu, dar fiecare in parte are o miscare cvasi-rectilinie inertiala ( pentru ca sunt in vid). Ele pot fi vazute daca soarele le lumineaza si sunt suficient de mari, intocmai cum vezi particulele de praf iscate de matura intr-o camera relativ mai intunecata pe care intra o raza de soare. Cand si cand, unele particule, daca sunt din gheata sau contin gaze distribuite neuniform in interiorul lor, si sunt incalzite de soare, poate mai mult pe o parte pe care intamplator o tin mai mereu catre soare (adica nu prea au miscare de rotatie proprie), acele gaze pot sublima sau "pocni", minuscula sublimare schimband brusc traiectoria acelei particule, pentru ca oricum ea este foarte mica, cat un graunte de nisip sa zicem, deci nici nu are cine stie ce masa. De asemenea, traiectoria lor rectilinie poate fi perturbata brusc daca sunt lovite de jetul scurt al mini-rachetelor (duze?/nozzle?) de pozitionare a atitudinii navetei:

"Apart from the three main engines, the orbiter has 44 smaller rockets around its surface, which are part of the Orbital Maneuvering System and Reaction Control System, used to provide steering, pointing, and altitude adjustment capability while in orbit."

adica

"in afara de cele 3 motoare principale, naveta mai are si 44 mici motoare-racheta distribuite pe suprafata sa, care fac parte din Sistemul de Manevrare Orbital si Sistemul reactiv de Control, utilizate pentru manevrare, directionare si ajustarea atitudinii in timpul zborului orbital"

sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Space_Shuttle_main_engine", detalii suplimentare aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Reaction_Control_System
si aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Orbital_Maneuvering_System.

De asemenea traiectoria particulelor de space debris din apropiere poate PAREA ca se schimba brusc, datorita de fapt schimbarii bruste a atitudinii si pozitiei navetei, prin utilizarea sistemelor de manevrare descrise, in functie de necesitatile curente.

Mai mult, particulele pot da impresia ca apar sau dispar, in functie daca ies sau intra din umbra navetei sau altor componente pe langa care ele se afla intamplator. Daca particula e ceva mai marisoara, si are si miscare de rotatie, atunci, in lumina soarelui, prin rotatie, poate prezenta variatii periodice regulate de stralucire in functie de neregularitatile suprafetei. Asadar ele pot pulsa periodic si constant. Acestea sunt FAPTE si nu pot fi negate. Doar ca nu sunt intelese, fiind tratate superficial de obicei.

Dupa cum vedem, TOATE luminitele misterioase din imaginile NASA au aceste caracteristici pe care le au si space debris:
- traiectorii de obicei rectilinii si uniforme
- unele pulseaza constant
- au directii si viteze diferite
- unele isi schimba brusc traiectoria
- unele apar sau dispar brusc

Sa judecam "argumentele" d-lui D.S., prin care el exclude ca ce vedem sunt doar particule de space debris

a) da mai multe exemple de lumini care se misca zice el cu viteze inimaginabil de mari, langa, sau in apropierea Globului Pamantesc, oricum aflat la mare departare, sute sau mii de kilometri. Aici dansul incalca grav si cu buna stiinta (nu poate fi atat de "afon") Axioma A de mai sus. De parca ar exista vre-un reper prin care se poate deduce ca respectiva lumina este musai a unui obiect mare si aflat la sute de kilometri departare, si deci cu viteze inimaginabile, si nu la fel de bine o particula mica aflata in apropierea navetei/camerei, si cu viteze cat se poate de banale? Ce ai avut dom'le cu vitezele si marimile aparente si relative? Ca si cum luna e o bila mica de 3 centimetri aflata undeva deasupra capului, sau soarele e la fel de mare si de departe ca si luna pentru ca arata la fel de mare (dovada marimii APARENTE la fel de mari: o eclipsa totala de soare). Sau ca si cum am considera o pasare sau insecta care trece pe deasupra capetelor noastre ca ar fi ceva imens, zboara undeva sus la zeci de kilometri altitudine, cu viteze supersonice de la un capat al orizontului in partea opusa in cateva secunde. LOL. Bine-bine, in cazul pasarilor si insectelor, avem de obicei repere si oricum identificam obiectul, si deci STIM ce e si cam cu ce viteza zboara. Cand reperele lipsesc, si imaginile sunt lipsite de suficiente informatii, aceleasi insecte si pasarele se transforma in OZN-uri supersonice in imaginatia multora, dar asta e alta poveste.
Domnule D.s. si ceilalti "fani", de ce incalcati axioma A) ? Tot reportajul e presarat iar si iar cu imagini de lumini care se misca in cadru, si se tot spune "uite cat de repede se misca pe langa curbura Pamantului", de parca ar fi vreun indiciu relevant in acest sens, ca particula e musai la o mie de kilometri, si nu la nici o suta de kilometri, nici la 1 kilometru, nici la 100 de metri, nici la 10 metri, nici la un metru, nici la 50 de centimetri... dar nu, el trebuie sa repete pana intra bine in cap spectatorului, pentru ca are nevoie de acest element in discursul sau..si nu aminteste deloc de posibilitatea ca si obiecte mici sa se plimbe incet si aproape de camera. Pentru el, toate luminile alea sunt departe si mari, si se misca infiorator de rapid..si numai pentru ca in imagine pe fundal se afla discul Pamantului sau firul Tether.. Asta trebuie sa bage in cap spectatorului sau... intrebare de baraj: cum trebuie sa arate un obiect mic, un punct luminos practic, care trece prin fata camerei la 1 metru, cu viteza mica, pe acele imagini? Cum se vede ca e ceva mic la 1 metru sau ceva mare la 1000 de kilometri? E vreo diferenta? Nota: sigur, daca un om ar privi un obiect micut la 1 metru, ar vedea bine ca este ceva mic si apropiat, pentru ca intervine vederea stereoscopica data de cei 2 ochi..dar de la cateva zeci de metri la infinit, nici ochiul uman nu mai poate face diferenta.. ce sa mai spunem atunci despre o singura camera care furnizeaza doar imagini plane, bidimensionale?

Dau un exemplu, pe care d-l D.S. il exemplifica in mod special, ca fiind un glob "fireball" care evadeaza din gravitatia terestra, deci un obiect mare, departat, masiv, cu viteza deosebita si comportament asa zis uimitor, si anume secventa animata urmatoare, ...

Cum poti sa spui la modul sigur ca acel glob luminos este imens, are viteza nemaipomenita, si mai si scapa gravitatiei, si sa nu iei in calcul o absolut banala particula mica care trece prin fata camerei, din jos in susul cadrului, in mod intamplator? Cum faci TERCI elemente banale de punct de observatie, viteze si traiectorii aparente si relative? Da, si mai si discuta de dara luminoasa, acea coada, prezenta de altfel la toate particulele din acea secventa particulara in discutie, care se misca cu viteze aparente mai mari, ca fiind un fenomen exotic.. Si daca e doar un banal fenomen de remanentza in circuitele electronice sau senzorul acelei camere, ce se intampla? e prea tehnic si banal, si oricum lipsit de "sex-appeal"? (experimente: i) miscati mai repede un bec de lanterna prin fata ochilor.. ce vedeti? o traiectorie continua, datorita remanentei retinei ii) intuneric in camera, creati un fundal negru full-screen pe monitorul CRT pe care poate il aveti, si miscati cursorul mouseului, sa vedeti ce remanenta are. iii) luati o camera web oarecare, sau camera unui telefon mobil, si, seara la lumina slaba, puteti distinge in functie de model si conditii, remanenta surselor luminoase ce sunt in cadru.)


b) bazat pe punctul a) cum ca toate luminile sunt departe si mari, si deci neglijand la zero axioma A, domnul D.S. se leaga de unele din lumini care isi schimba brusc traiectoria, si deduce lipsa masei si a inertiei sau elemente de fizica exotica. LOL. Dar cu particulele mici si apropiate care exista si FAC LA FEL, si nu incalca nici o lege a fizicii, ce ai avut, moncher? e prea..banal?!

Interesant cum iti induce ideea...incepand documentarul cu o invitatie de a reinvata cum sa privesti fenomenul OZN si cu un citat din Iisus... plus o prezentare generala despre energie, frecvente electromagnetice, spatiu si timp si posibilitatea ET de a calatori in spatiu.

 
Odata atmosfera si apetitul deschis, e mai usor de "sugestionat" spectatorul...

_______________

Un exemplu discutat de d-l D.S. despre un orb care-si schimba traiectoria..si ce misterios suna vorbele dansului..
Priviti secventa animata urmatoare

Priviti secventa de mai multe ori, si mai ales cum se misca globul pamantesc. Veti vedea clar urmatoarele aspecte: globul pamantesc accelereaza la un moment dat in miscarea sa de rotatie, si mentine acea viteza exact pana in momentul cand orbul nostru isi schimba traiectoria, cand brusc, revine la viteza normala, dar are la fel de brusc si o alta directie de rotatie. La fel, stelele sau orburile mai indepartate, pe timpul accelerarii miscarii globului Pamantesc, nu prea se mai vad, si reapar exact cand orbul buclucas isi schimba traiectoria, si odata cu globul pamantesc care-si revine la viteza lenta. Ce inseamna asta? Inseamna ca intreaga imagine este supusa unei derulari rapide, pana la un moment dat cand se opreste brusc, moment cand toate revin la normal. Mai mult, daca analizati cu atentie, si directia si atitudinea camerei de filmat se schimba pe parcursul derularii si la momentul intreruperii bruste. Adica avem de-a face doar cu o filmare EDITATA, POST-PROCESATA, fie de catre d-l D.S., dar cel mai probabil chiar de catre NASA, ca parte a reportajului sau ce reprezenta acea filmare explicativa (nimic anormal). Adica, schimbarea de traiectorie a particulei respective nu e nimic mai mult decat un (d)efect de EDITARE VIDEO. Pe care domnul D.S. ni-l impacheteaza cu servetel, pune zaharel, si ni-l vinde pe post de gogoasa. Interesant, nu? Si apoi "deduce stiintific" ca singura explicatie e ca obiectul nu are inertie, si ca masa acestuia este anulata sau atenuata datorita cuantificarii ei in energie de inalta frecventa... Si ce exotic suna. La aceasta secventa, tipul continua sa dea cu bata-n balta timp de vreo 10 minute... Poate nu as fi atat de ironic, daca D.S. nu ar merita efectiv ironizat pentru asemenea exagerare. Si mai are si pretentia ca descopera noi teorii cuantice de la marginea cunoasterii...


Legat de secventa din acelasi calup, cu "obiectul luminos" care se misca pe deasupra Pamantului, catre orizont, pe o traiectorie curba si apoi dispare la orizont in spatele globului Pamantesc... imi pare rau, dar traiectoria curba este acelasi efect datorat derularii rapide cumulat cu schimbarea unghiului camerei si a navetei fata de imaginea ce o privim, iar "disparitia" nu este decat a particulei respective din imagine datorita departarii si ramanerii in urma fata de naveta si amestecarii printre pixelii de zgomot de imagine ("purici"), deci un efect de dizolvare datorita scaderii raportului semnal/zgomot, si care intamplator, se intampla aparent prin zona paturii atmosferice de la orizontul globului Pamantesc, ceea ce nu inseamna catusi de putin ca se si afla acolo..(si apoi nici nu vad continuarea filmarii, adica prea repede secventa este intrerupta exact cand obiectul se afla la orizont... experiment mental: daca mergi cu masina pe sosea, si scoti o musca :-D pe geam, filmand procesul, musca ramane in urma fata de masina, si la un moment dat nu se va mai vedea, iar daca momentul disparitiei ei pe imaginile filmate, se intampla sa fie in dreptul unui munte din departare, nu inseamna ca acel obiect negru (musca) era pe acolo pe langa acel munte.. ca sa fac o comparatie sugestiva. Iarasi amestecam puncte de vedere, vedere bidimensionala (in plan) uitand si dimensiunea spatiala 3D, si repere suprapuse si facem o varza misterioasa. Calculele de viteza pe care le face, sunt in esenta corecte, dar se bazeaza pe ignorarea completa a axiomei A. Si incet - incet trage concluzia ca obiectul are viteze fantastice, si marime imensa de peste jumatate de kilometru..dar masa nu are, caci, nu-i asa, vibreaza la o inalta frecventa... ca si musca noastra din exemplu anterior, care probabil ca este mai mare decat casa de pe acel munte unde se vedea suprapusa in experimentul nostru mental cu musca. LOL.
___________________________

Mai departe, se speculeaza despre misiunea de reparare a telescopului Hubble, cand dincolo de astronautii iesiti in spatiu, se misca un obiect incet, pulsatoriu, iata si secventa animata:

Este fara indoiala o bucata de space junk, ceva mai mare decat o simpla particula milimetrica, de ordinul centimetrilor posibil, datorata chiar activitatii umane din zona, chiar se intreaba operatorii/astronautii daca nu le lipseste ceva (s-a intamplat sa-si mai piarda scule, obiecte, recent chiar si un aparat de fotografiat, am spus pe un alt topic pe forumul Rufon). Dar daca d-l D.S. vede acolo nave extraterestre ca asa vrea el..ce sa-i faci, poti demonstra ca nu-i asa? Nu conteaza, ca are miscare uniforma de rotatie, deci de aici pulsatiile periodice ale obiectului/luminii, si deci indiciu ca e ceva ce se misca inertial, nu conteaza ca desi naveta/astronautii/tot ansamblul se deplaseaza cu vreo 8 km/secunda, si cu toate astea obiectul isi pastreaza forma si pozitia relativa, deci urmareste naveta pe aceeasi traiectorie, deci e indiciu firesc ca PROVINE de la naveta. Nu, nu conteaza. Este intr-adevar o nava extraterestra din Galaxia nu-stiu-care, ce, nu e clar?!
Ca o observatie, daca urmariti secventa, veti vedea incercarile camerei video de a se adapta la luminozitate, si, ceva interesant, o serie de reflexii de lumina intre lentilele obiectivului, asa numitele "lens-flare", sub forma unor ....cerculete cu centru negru, ca niste "covrigei". Sunt clar "lens flare", sunt neesentiale pentru aceasta secventa, dar forma de cerculet cu centrul intunecat este interesanta, si acest aspect il voi detalia ulterior.
_______________________

Urmatorul capitol, "Russian Space Station Mir Sequence".
Vorbeste mai intai de 2 particule luminoase care traverseaza cadrul, iata si secventa animata:

Aici domnul D.S. deformeaza subtil lucrurile: ne spune ca cele 2 particule merg pe la suprafata atmosferei terestre (si deci incalca cu non-salanta Axioma A, o ignora COMPLET), si din desenul de pe tabla facut de D.S. rezulta ca obiectele chiar urmaresc suprafata curbata a Globului Pamantesc, pe cand in filmare, obiectele se misca rectiliniu, si doar camera de filmat are o usoara miscare de rotatie, si deci D.S. calca in strachini cu un scop anume, de inducere in eroare: obiectele in opinia dansului TREBUIE sa se afle departe, la limita atmosferei Globului Pamantesc, sau chiar in atmosfera, sa aibe viteze imense, marime uriasa, caci este necesar pentru teoria dansului (si vanzarea documentarului...). Exclude fara mila varianta particulelor mici de space debris ce trec prin fata camerei. Nu exista asa ceva pt dansul. Nu de alta, dar ar strica tot farmecul...

 

==============================================

 

 pagina 2 >>

==============================================

==============================================